Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3250/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3250/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 20866/200/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Sentinta civila nr.3250
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 25.02.2014
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE: P. E.
GREFIER: C. E. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect ordonanta presedintiala, formulata de reclamanta N. E. C. domiciliata in ., . si domiciliul procesual ales la Cabinete de Avocat A. C. & A. A. cu sediul în B., .. 3, ., . în contradictoriu cu pârâtul N. M. V. cu domiciliul în ., A. T. - PRIMARIA COMUNEI CAIUTI si PRIMARIA COMUNEI AMARU.
La apelul nominal făcut în ședința publică au raspuns reclamanta N. E. C. personal si asistata de avocat A. A., paratul N. M. V. personal si asistat de avocat B. C., martorii S. C., A. L. si N. A., lipsa fiind martora M. G..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la al doilea termen de judecată, Primaria Comunei Caiuti a depus ancheta sociala, Sectia de Politie nr.5 Caiuti-Postul de Politie Amaru a comunicat relatiile solicitate, după care:
Reclamanta N. E. C. identificata cu CI . nr._ arata ca in prezent nu are un loc de munca.
Aparatorul reclamantei depune chitanta nr.301/31.01.2014 reprezentand onorariu avocat, adresa Primariei Comunei Caiuti nr.743/03.02.2014, bilet de calatorie, certificat medico-legal si mentioneaza ca martora M. G. este plecata din tara, motiv pentru care solicita inlocuirea acesteia cu numitul Botes I..
Aparatorul paratului depune chitanta nr.35/19.12.2013 reprezentand onorariu avocat, bilet de iesire din spital a minorului, fotografie a acestuia si arata ca nu se opune solicitarii de inlocuire a martorei.
Instanta admite cererea reclamantei si dispune inlocuirea martorei M. G. cu numitul Botes I..
Dupa identificarea martorilor S. C., posesoare a CI . nr._, B. E. I., posesor al CI . nr._, A. L. L., posesoare a CI . nr._ si N. A., posesoare a CI . nr._, dupa ce li s-a pus in vedere ca marturia mincinoasa este pedepsita de legea penala cu inchisoare, sub prestare de juramant, se procedeaza la audierea separata a acestora, declaratiile fiind consemnate si atasate la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat ori excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat A. A., pentru reclamanta, solicita admiterea cererii asa cum a fost formulata cu consecinta stabilirii domiciliului minorului la locuinta reclamantei. Arata ca probele administrate de catre reclamanata se coroboreaza in totalitate, respectiv declaratiile martorilor cu inscrisurile de la dosar. Mai exact, din inscrisurile depuse rezulta faptul ca paratul a avut un comportament violent atat fata de reclamanta cat si in ceea ce priveste membrii familiei acesteia. Din rezolutia Parchetului reiese ca acesta a mers la domiciliul bunicii reclamantei cu scandal, iar din certificatul medico legal rezulta ca paratul N. M. V. a avut un comportament violent si fata de alti membri ai familiei reclamantei. Partial se coroboreaza cu aspecte aratate de martorii paratului, primul martor declarand ca reclamanta a incercat sa ia copilul, iar cel de-al doilea ca a auzit prin . batut-o. Din probele administrate reiese ca reclamanta a parasit domiciliul comun din cauza violentei paratului exercitate asupra sa si a familiei sale, ca nu a putut lua copilul de frica, iar cand a aflat ca minorul este in spital nu i s-a dat voie sa il vada decat dupa ce a apelat la organele de politie. Paratul a recunoscut ca a amenintat-o, are un comportament violent, iar cea care se ocupa in prezent de minor este bunica paterna, nu tatal, acesta avand diverse motive precum faptul ca „lucreaza, mai iese si el la o cafea” asa cum rezulta din declaratia martorului paratului. De asemenea nu exista conditii pentru o buna crestere si ingrijire a minorului, nu isi pot permite lemne si hrana adecvata minorului, amandoi bunicii sunt bolnavi iar tatal are un comportament violent. Solicita admiterea cererii asa cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata.
Avocat B. C., pentru parat, solicita respingerea cererii de chemare in judecata si admiterea cererii reconventionale. Arata ca trebuie data eficienta numai faptelor dovedite. Pentru calificarea unei cererii ca si ordonanta presedintiala trebuiesc intrunite anumite conditii speciale iar din probele administrate nu reiese existenta unei urgente. Din probe rezulta faptul ca minorul se afla in grija tatalui si a bunicilor paterni. Din actele depuse la dosar si declaratiile martorilor se poate vedea faptul ca minorul traieste in conditii bune. In acest an nu a intervenit nici un eveniment care sa impuna luarea unei masuri in regim de urgenta, este in interesul minorului sa stea ., nu sa fie dus .. De asemenea arata ca declaratiile martorilor propusi de reclamanta se contrazic, primul martor declarand ca reclamanta fugea de acasa si era lovita, pe cand fratele mentioneaza ca nu a avut cunostinta de aceste aspecte pana in momentul despartirii. De asemenea primul martor arata ca reclamanta nu avea voie sa ia legatura cu familia, iar cel de-al doilea martor precizeaza ca cel putin o data pe saptamana mergea la ei in vizita. In ceea ce priveste locuinta reclamantei, primul martor arata ca aceasta locuieste . trei camere, fratele sau precizeaza ca respectiva locuinta ar avea patru camere, mansarda si bucatarie, iar din ancheta sociala rezulta patru camere modest mobilate. In ceea ce priveste rezolutia de neincepere a urmaririi penale, arata ca paratul a avut o incercare de a o convinge pe reclamanta sa se intoarca acasa, ca urmare a faptului ca minorul plangea. Cu cheltuieli de judecata.
In replica, aparatorul reclamantei arata ca urgenta este justificata de faptul ca minorul s-a imbolnavit.
Aparatorul paratului mentioneaza ca acesta era bolnav si in momentul in care reclamanta a parasit domiciliul.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, la data de 27.11.2013, sub nr._, pe rolul Judecătoriei B., reclamanta N. E. - C. a chemat în judecată pe pârâtul N. M. - V., pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, și în contradictoriu cu A. Tutelară Primăria comunei Căiuți și A. Tutelară Primăria comunei Amaru, să dispună, pe calea ordonanței președințiale,, să fie stabilită locuința minorului N. A. - M., născut la data de 21.01.2011, la domiciliul mamei, precum și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului N. A. - M., născut la data de 21.01.2011, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este căsătorită cu pârâtul, din căsătoria lor s-a născut minorul N. A. – M., născut la data de 21.01.2011.
Întrucât relațiile de familie s-au deteriorat în mod constant, reclamanta a fost alungată de către pârât din domiciliu, în cursul acestui an fără posibilitatea de a lua minorul.
A arătat că a promovat pe rolul instanței o cerere de divorț, înregistrată cu nr._/200/2013.
A arătat că certurile din familie au avut loc din cauza pârâtului care consumă alcool, și are patima jocurilor de noroc, și de lipsa banilor.
A mai precizat că pârâtul o bătea în prezența minorului, și o dădea afară din casă împreună cu minorul și nu îi mai primea în domiciliu până când minorul se învinețea de plâns și de frig.
Pârâtul nu a sprijinit-o în nici un fel în timpul sarcinii și nici după ce a născut, iar la două săptămâni după nașterea copilului pârâtul a plecat în străinătate, de unde nu a trimis nici un ban deși ea nu avea bani de medicamente, lemne sau de mâncare.
Despărțirea în fapt s-a produs în cursul anului 2013, după o ceartă violentă, pârâtul a bătut-o a dat-o afară din casă și a refuzat să o mai primească, fapt ce a condus la mutarea sa la domiciliul bunicii sale, și ulterior la domiciliul mătușii sale din județul Bacău.
După mutarea sa din domiciliul comun a încercat de nenumărate rânduri să ia copilul, apelând atât la organele de poliție cât și la autoritățile competente. Arată că pârâtul nu se poate ocupa de creșterea copilului pentru că nu știe cum, nu s-a preocupat niciodată, nu îi poate oferi nici financiar nici morar educația necesară.
Părinții pârâtului folosesc în prezența minorului un limbaj inadecvat, deși copilul este într-un moment al vieții în care învață foarte repede cuvinte.
Consideră că interesul minorului este să fie alături de ea, că îi poate oferi afecțiunea și îngrijirea necesară.
În drept a invocat dispozițiile art. 996, 998 alin. 2 Cod procedură civilă.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru și
Pârâta a depus întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat stabilirea locuinței minorului la el, și reclamanta pârâtă să fie obligată la plata pensiei de întreținere, față de minor.
A arătat că în martie 2013 reclamanta a părăsit domiciliul comun fără nici un motiv, lăsând minorul în grija sa și a părinților săi.
Ulterior reclamanta s-a mutat la domiciliul mătușii sale și a intrat într-o relație extraconjugală, iar până în acest motiv nu a înțeles să ia legătura cu copilul și să contribuie în vreun fel la cheltuielile legate de creșterea copilului.
De la naștere și până în prezent copilul a crescut în domiciliul său, unde beneficiază de toate condițiile necesare pentru dezvoltare. De la data la care reclamanta a părăsit domiciliul comun de mai bine de o luni nu a intervenit nici un element care să justifice schimbarea locuinței minorului.
A arătat că nu sunt îndeplinite condițiile ordonanței președințiale, nu este îndeplinită condiția urgenței și cea a neprejudecătii fondului.
Doctrina a statuat că celeritatea judecării cauzei nu se confundă cu condiția urgenței, fiind necesare dovedirea unor împrejurări care se pot lua în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
În cauză nu se face dovada vreunui motiv care să justifice schimbarea condițiilor de locuit ale minorului în regim de urgență. Interesul superior al minorului este să rămână în mediul în care a trăit. Schimbarea locuinței minorului în mod vremelnic până la soluționarea cererii de stabilire a domiciliului minorului pe fond, ar afecta dezvoltarea fizică și psihică a minorului.
A arătat că nu este o persoană violentă, nu consumă alcool, nu se ocupă de jocurile de noroc. A arătat că este șofer, iar reclamanta nu are loc de muncă.
Reclamanta pleca de acasă lăsând copilul în grija mamei, și petrecea mult timp cu prietenele ei.
A plecat în străinătate trei luni de zile pentru a obține bani pentru a organiza cununia lor și botezul copilului, iar reclamanta a rămas cu părinții lui.
Reclamanta a plecat de acasă în martie 2013, fără să fie agresată, fiind influențată de mătușa ei, la care s-a mutat ulterior.
În condițiile în care minorul a locuit de când s-a născut în domiciliul său, de mai bine de opt luni de zile, reclamanta a părăsit acest domiciliu, perioadă în care nu s-a îngrijit de creșterea copilului, el pârâtul fiind cel care împreună cu părinții săi, s-au preocupat să-i ofere minorului toate condițiile necesare pentru creșterea și dezvoltarea acestuia, este în interesul acestuia să rămână în continuare în domiciliul său.
Cererea reconvențională a fost timbrată cu suma de 40 lei taxă judiciară de timbru.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională.
În cauză instanța a administrat la solicitarea reclamantului proba cu înscrisuri fiind depuse la dosar: copie CI . nr._, f 8, certificatul de naștere . nr._ f – 9, certificatul de căsătorie . nr._ f – 10, certificat de informare, f 11, proces verbal nr. 314/20.11.2013, f 12, invitație la mediere, f 13, ordonanță de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, f 14, 15, copie CI . nr._, f 31, adeverință de venit nr. 1938/05.12.2013, f 32, scrisoare de recomandare, f 33, adresa nr. 4624/06.12.2013 a primăriei Comunei Amaru, f 35, adeverință medicală, f 36, rețetă medicală duin 01.01.2013, f 37, contract de vânzare cumpărare, f 38, adeverință de venit nr. 47/15.01.2014, f 54, adeverință de venit nr. 48/15.01.2014, f 55, adeverință nr. 49/15.01.2014 f 56, certificat de înregistrare, f 57, adresa nr._/06.02.2014 eliberată de IPJ B., f 87, adresa nr. 743/03.02.2014, eliberată de Primăria Comunei Căiuți, proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii: B. E. I. și S. C., propuși de reclamantă, N. A. și A. L. L., propuși de pârât, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
De asemenea instanța a dispus efectuarea la locuința părților a unei anchete sociale, referatele de anchetă socială fiind depuse la dosar, f 72, 75,76, .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Părțile au calitatea de soți, însă au pe rolul Judecătoriei B., cerere de divorț, înregistrată sub nr._/200/2013.
Din căsătoria părților s-a născut minorul N. A. - M., la data de 21.01.2011. Părțile au avut domiciliul comun în ., locuind în casa părinților pârâtului, împreună cu aceștia.
În martie 2013 reclamanta a plecat de acasă, întrucât pârâtul a bătut-o, a stat inițial la bunica sa în . că pârâtul o căuta, venind la domiciliul bunicii reclamantei, provocând scandal, reclamanta s-a mutat la o mătușă, în ., unde locuiește și în prezent.
Când a plecat de acasă nu a putut lua minorul de teama pârâtului, a încercat să îl ia a doua zi dimineața, venind la poarta pârâtului, cu un organ de poliție, dar nu a putut lua minorul, pentru că acesta era plecat la doctor cu bunica paternă.
Din martie 2013 reclamanta nu a mai văzut minorul, nu a încercat să ia legătura cu acesta, decât o singură dată în urmă cu trei săptămâni, în timp ce minorul a fost internat în spital, reclamanta cu greu a putut vedea minorul, deoarece bunica paternă care se afla internată cu minorul în spital se temea ca reclamanta să nu îl ia cu ea.
În toată această perioadă de timp reclamanta nu a contribuit cu nimic la creșterea copilului, acesta fiind în grija părinților pârâtului, și a pârâtului în timpul cât acesta nu este plecat la serviciu.
Prin cererile formulate atât reclamanta cât și pârâtul solicită să fie stabilită locuința minorului la fiecare dintre ei, precum și obligarea celuilalt părinte la plata pensiei de întreținere.
Pentru a fi admisibilă o cerere de ordonanță președințială trebuie, potrivit art. 996 Cod de procedură civilă să fie îndeplinite trei condiții: urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului. Caracterul vremelnic al ordonanței, constă în faptul că pe calea acestei proceduri nu se pot lua măsuri definitive, care să rezolve în fond litigiul dintre părți. Această condiție este îndeplinită în cauză, datorită faptului că stabilirea locuinței minorului este solicitată până la soluționarea cererii având ca obiect divorț înregistrată pe rolul Judecătoriei B., sub nr._/200/2013.
Referitor la condiția neprejudecării fondului, instanța constată că aceasta decurge atât din condiția referitoare la caracterul vremelnic al măsurii ce urmează a fi luată, cât și din prevederea legală potrivit căreia ordonanța poate fi dată și atunci când există judecată asupra fondului. Astfel când soluționează o cerere de ordonanță președințială, instanța nu are de cercetat fondul dreptului discutat între părți, dar pentru ca soluția să nu fie arbitrară, va cerceta aparența acestui drept. În consecință instanța constată că în speță, aparența dreptului există, părțile sunt părinții minorului, iar potrivit art. 400 din Codul civil, după divorț locuința copilului se stabilește la unul dintre părinți, dispoziții legale ce se aplică prin asimilare și în casul soților despărțiți în fapt. De asemenea, conform art.499 din Noul Cod Civil, tatăl si mama sunt obligați, in solidar, sa dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum si educația, învățătura si pregătirea sa profesionala. In caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul si modalitățile executării, precum si contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanta de tutela, pe baza raportului de ancheta psihosociala.
Prin urmare ambii părinți au obligația de întreținere față de copilul lor minor, iar la rândul său copilul are dreptul de a primi întreținere de la părintele său. Așadar în cauză aparența dreptului există.
În ceea ce privește condiția urgenței, instanța constată că acesta nu este îndeplinită cu privire la cererea de chemare în judecată. Astfel din martie 2013 minorul a locuit cu pârâtul și cu bunicii paterni, în locuința bunicilor paterni, aceasta fiind locuința unde părțile au avut domiciliul comun și unde minorul de altfel, a locuit încă de când s-a născut. Prin urmare în prezent minorul locuiește în mediu în care a fost obișnuit. Din martie 2013, adică de aproape un an de zile reclamanta a fost absentă din viața minorului, aceasta justificând această absență din cauza faptului că nu i s-a permis să ia minorul și din cauza faptului că îi era teamă de pârât, care în mod constant în perioada în care a locuit cu acesta, a fost violent cu ea. În ciuda acestor justificări, reclamanta a încercat să ia minorul cu ea, a doua zi dimineață după ce a plecat de acasă, mergând însoțită de un polițist la domiciliul pârâtului, însă minorul nu era acasă, și a văzut minorul o singură dată, în urmă cu trei săptămâni, când minorul a fost internat în spital, ocazie cu care mama pârâtului a declarat că minorul nu vroia să o vadă și se ascundea după ea. De aproape un an de zile reclamanta locuiește la mătușa sa în județul Bacău, . loc de muncă, și în această locuință, unde minorul nu a fost decât o singură dată când era foarte mic, vrea reclamanta să locuiască împreună cu minorul. În ciuda faptului că pârâtul este o persoană violentă față de reclamantă, nu există dovezi că acesta a fost violent și cu minorul sau că pârâtul ar reprezenta un pericol pentru minor. De aproape un an de zile de minor are grijă bunica paternă și pârâtul.
În condițiile în care minorul nu și-a văzut mama de aproape un an de zile, minorul locuiește în mediul în care este obișnuit, reclamanta nu are loc de muncă, este ajutată de mătușa ei, la care locuiește, locuința acesteia este în județul Bacău, departe de pârât și bunicii paterni cu care minorul a locuit încă de la naștere, fiind atașat de aceștia, instanța apreciază că nu s-a făcut dovada existenței unor împrejurări urgente care să justifice schimbarea locuinței minorului, până la soluționarea procesului de divorț, instanța apreciază că, până la soluționarea procesului de divorț, când se va stabili pe calea dreptului comun la care dintre părinți va locui minorul, este în interesul minorului, ca acesta să continue să stea în mediul în care a crescut și cu care este obișnuit, nefiind în interesul minorului, schimbarea locuinței, chiar și alături de mama sa, în mediu total necunoscut pentru minor, și la distanță foarte mare de locuința pârâtului și a bunicilor paterni cu care este obișnuit.
Față de aceste considerente instanța va respinge cererea de chemare în judecată și va admite cererea reconvențională.
Vizând și dispozițiile art. 453Cod procedură civilă, reclamanta fiind în culpă procesuală va suporta cheltuielile de judecată efectuate de pârât, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de ordonanță președințială, formulată de reclamanta N. E. - C., cu domiciliul în . la familia U. S., și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat A. C. & A. A., cu sediul în B., .. 3, ., ., împotriva pârâtului N. M. - V., cu domiciliul în comuna Amaru, . și în contradictoriu cu A. Tutelară Primăria comunei Căiuți, cu sediul în . și A. Tutelară Primăria comunei Amaru, cu sediul în ..
Admite cerere reconvențională, formulată de pârâtul reclamant N. M. - V., împotriva reclamantei pârâte N. E. - C..
Stabilește provizoriu domiciliul minorului N. A. - M., născut la data de 21.01.2011, la domiciliul tatălui, până la soluționarea Dosarului nr._/200/2013 al Judecătoriei B., având ca obiect divorț.
Obligă reclamanta N. E. - C. la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului N. A. - M., născut la data de 21.01.2011, în cuantum de 159 lei lunar, începând cu data formulării cererii reconvenționale, respectiv, 09.12.2013 și până la până la soluționarea Dosarului nr._/200/2013 al Judecătoriei B., având ca obiect divorț.
Obligă reclamanta pârâtă N. E. - C., la plata către pârâtul reclamant N. M. - V., a sumei de 390 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Vremelnică și executorie.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică azi 25.02.2014.
Președinte,Grefier,
P. ELENACOMAN E. M.
RED.P.E./TEHNORED.P.E./6 EX/27.02.2014
| ← Consfiinţire acord mediere. Sentința nr. 08/2014. Judecătoria... | Curatelă. Sentința nr. 7146/2014. Judecătoria BUZĂU → |
|---|
