Plângere contravenţională. Sentința nr. 07/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 07/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 07-11-2014 în dosarul nr. 14339/200/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința publică de la 07.11.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. F.
GREFIER: E. L. D.
Pe rol fiind acțiunea civilă, având ca obiect plângere contravențională, formulată de către petentul C. M. cu domiciliul în mun. Focșani, ., jud. V., în contradictoriu cu intimata I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE B., cu sediul în mun. B., .-10, jud. B., împotriva procesului verbal . nr._/04.07.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se afla la primul termen de judecata după ce a fost parcursă procedura prealabilă, cererea este legal timbrata, intimata a depus întâmpinare ce a fost comunicata petentului, care a formulat răspuns la întâmpinare, după care:
Instanța procedează la lăsarea cauzei la a doua strigare, potrivit dispozițiilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de Ordine Internă, întrucât nu s-a prezentat nimeni.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare, au fost lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se afla la primul termen de judecata după ce a fost parcursă procedura prealabilă, cererea este legal timbrata, intimata a depus întâmpinare ce a fost comunicata petentului, care a formulat răspuns la întâmpinare, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 131 alin. 1 C.pr.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere, în temeiul art. 126 al. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare; material si teritorial în temeiul art. 94, pct. 4 C.pr.civ raportat la art. 32 din OG nr. 2/2001.
În temeiul art. 238 C.pr.civ, instanța estimează durata cercetării procesului la 30 zile.
În temeiul art. 258 raportat la art. 255 și 265 C.pr.civ instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri și planșa foto, apreciind aceste probe ca fiind pertinente, concludente și utile cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C.pr.civ, instanța declară închise dezbaterile, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângereaînregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 18.07.2014, sub nr._, petentul C. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/04.07.2014, exonerarea sa de la plata amenzi și restituirea sumei plătite, respectiv 405 lei.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 04.07.2014 se deplasa de la Focșani la București, iar în localitatea Mihăilești a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a comunicat că a circulat pe raza localității cu 94 km/h.
Petentul a arătat că situația reținută este ireală întrucât nu a circulat cu viteza respectivă. Totodată, acesta învederează instanței că a avut obiecțiuni de la început, nefiind de acord cu viteza, dar la completarea procesului verbal de către agentul constatator, acesta a scris prima data fără obiecțiuni, iar ulterior a scris în continuare că sunt obiecțiuni, consemnând cele spuse de către petent.
În continuarea, petentul arată că a plătit pe loc amenda, la insistențele agentului constatator, care l-a informat că o poate contesta în instanță.
Petentul învederează instanței că un proces verbal de constatare a contravenției nu poate face prin el însuși dovada existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, procesul verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.
Petentul face trimitere la jurisprudența CEDO, arătând că beneficiază de prezumția de nevinovăție.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 11, art. 20 alin. 2 din Constituția României, art. 230 lit a) din Lg. 71/2011, art. 6 din CEDO.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri. Petentul a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul-verbal de constatare a contravenției contestat, chitanța . nr._ și copie a cărții de identitate.
Plângerea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei conform art. 19 din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.(fila 6)
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată, menținerea procesului-verbal de contravenție ca fiind temeinic și legal.
În fapt, intimatul a arătat că la data de 04.07.2014, ora 18.15, reclamantul a fost depistat pe DN2 E85, în localitatea Mihăilești, jud. B., circulând cu autoturismul marca VW cu număr de înmatriculare_, fiind înregistrat și filmat de aparatul radar cu viteza de 94 km/h.
Pe numele petentului a fost întocmit procesul-verbal . nr._/04.07.2014 pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 121 alin. 1 din ROUG 195/2002, respectiv art. 147 pct. 1 din ROUG 195/2002 și sancționate de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 și art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002.
Petentului i s-a aplicat și măsura complementară de penalizare cu 6 puncte.
Mai arată intimatul că inițial, petentul nu a avut obiecțiuni, iar ulterior și-a consemnat personal obiecțiunile și a semnat de primire pe un exemplar.
Intimatul învederează că viteza cu care a circulat conducătorul auto a fost înregistrată și fotografiată de aparatul radar folosit la data de 04.07.2014 și instalat pe autospeciala din dotarea IPJ B., Dacia L. cu număr de înmatriculare_, aflat în staționare, operator radar fiind ag. A. I.. Totodată, intimatul arată că aparatul radar este verificat metrologic și declarat corespunzător, astfel încât nu se poate afirma că viteza înregistrată este nereală.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 205-208 C. proc. civ.
Intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și planșa foto. În acest sens, a depus la dosarul cauzei, în copie, cazier auto petent și planșa foto, atestat operator radar și buletin verificare metrologică.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat în esență cele arătate prin plângerea contravențională. Totodată, petentul a făcut trimitere la prevederile Normei Metrologice NML 021-05, arătând că verificarea metrologică a aparatului radar expiră într-o lună, iar marja de eroare a acestuia poate depăși 4% din valoarea măsurată, astfel încât viteza pentru care a fost sancționat nu corespunde cu realitatea.
Mai arată petntul că din probatoriul depus de către intimat nu rezultă unde a fost amplasat aparatul radar, dacă era fix sau mobli și dacă a fost efectuată autotestarea acestuia.
La termenul de judecată din data de 07.11.2014, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și proba cu planșa foto.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/04.07.2014, încheiat de un agent constatator din cadrul intimatului Inspectoratul de Poliție Județean B., petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 810 de lei și avertisment, pentru încălcarea art. 121 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și art. 147 alin. 1 din ROUG 195/2002 constând în aceea că data de 04.07.2014, ora 18.15, conducând autoturismul VW cu număr de înmatriculare_, pe DN2/E85, în localitatea Mihăilești, jud. B., a fost înregistrat de aparatul radar seria_ montat pe auto_, cu viteza de 94 km/h, fără a avea asupra sa permisul de conducere și actul de identitate.
Potrivit art. 121 alin (1) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Conform art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002, conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, iar potrivit art. 49 alin. (1) din același act normativ, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
În conformitate cu prevederile art. 102 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 195/2002, se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 6 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. d). Acest din urmă text de lege prevede că săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: 6 puncte de penalizare pentru depășirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
De asemenea, art. 101 alin. 1 prevede: constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: pct. 18. nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).
Art. 147 prevede: „Conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat: ”1. să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare.
Față de data formulării plângerii și data comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța constată că plângerea contravențională este formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, putându-se trece la soluționarea pe fond a cauzei.
In ceea ce priveste legalitatea procesului verbal de contraventie, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, mențiuni prevăzute sub sancțiunea nulității (exprese, absolute) de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
În ceea ce priveșe temeinicia procesului-verbal contestat, din materialul probator administrat în cauză, instanța reține că petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție.
Mai departe, instanța reține că, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele H. și alții c. României și N. G. c. României, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.
Cu toate acestea, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, instanța de judecată trebuie să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. În speță, petentul a avut posibilitatea de a-și proba susținerile și de a-și formula apărările, acestuia fiindu-i comunicată întâmpinarea depusă de intimat, precum și planșa foto cu privire la fapta săvărșită. De asemenea, la data de 03.10.2014, petentul a depus răspuns la întâmpinarea formulată de către intimat.
Din planșa foto depusă la dosar, instanța reține că autoturismul VW cu număr de înmatriculare_, circula în localitatea Mihăilești, jud. B., cu viteza de 94 km/h, la data de 04.07.2014, orele 18.15, viteză ce a fost înregistrată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Astfel, aparatul radar . 0556 este verificat metrologic la data de 09.08.2013 și are valabilitatea un an, așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică a acestuia (fila 16).
Totodată, agentul care a constatat săvârșirea contravenției cu ajutorul aparatului radar este agentul șef principal A. I., care deține atestat de operator radar, așa cum rezultă din documentele depuse la dosar de către intimată (fila 15).
În ceea ce privește susținerile petentului cu privire la inexistența faptei ca urmare a erorii aparatului radar folosit instanța reține că in conformitate cu art. 3 din OG 20/1992, aceste mijloace se supun controlului metrologic legal.
Atât timp cât unui aparat cinemometru i s-a demonstrat prin verificări tehnice conformitatea, iar aceasta se încadrează în cerințele tehnice obligatorii pentru a fi omologat și a fi declarat admis, cererea petentului de a se interpreta eroarea tolerată în favoarea sa este inadmisibilă.
Referitor la marja de eroare, instanța reține că aceasta este avută în vedere la verificarea metrologică a aparatului radar, pentru a se aprecia dacă aparatul radar corespunde din punct de vedere tehnic. Cum aparatul radar este verificat din punct de vedere metrologic (fila 16), rezultă că viteza măsurată de acesta este viteza corectă. Măsurarea efectuată cu aparatul radar, după verificarea metrologică a acestuia, este legală și corectă și asupra ei nu se poate interveni, nici de către operatorul radar nici de către instanța de judecată.
Mai departe, având în vedere împrejurarile săvârșirii faptei, conducătorul auto neaflându-se la prima abatere de acest gen, după cum rezultă din cazierul auto depus la filele 17-18 din dosar, instanța apreciază că sancțiunea contravențională aplicată petentului a fost corect individualizată, amenda fiind stabilită în cuantumul minim prevazut de art. 102 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 98 alin. (4) lit. d) și art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv 9 puncte-amendă și 6 puncte penalizare.
În ceea ce privește fapta contravențională de a nu avea asupra sa actul de identitate și permisul de conducere, conform prevederilor legale, instanța constată că petentul, nu a înțeles să conteste procesul verbal sub acest aspect.
Instanța reține că pentru cea de-a doua contravenție petentul a fost sancționat în mod legal cu avertisment.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de căre petent împotriva procesului verbal de contravenție întocmit de intimat, să mențină procesul-verbal contestat și măsurile dispuse prin acesta.
Cu privire la sanctiunea complementara a aplicării celor 6 puncte de penalizare, pentru prima contravenție reținută în sarcina petentului, respectiv depășirea vitezei legale instanța reține că această sancțiune contraventională complementară se aplică automat, conform dispozitiilor art.108 alin.1 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002 Rep.
În ceea ce privește cererea formulată de petent privind restituirea amenzii achitate, instanța reține că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare pentru următoarele considerente:
Astfel, așa cum reiese din prevederile art. 34 al. 1 teza finală din OG nr. 2/2001, în cadrul plângerii contravenționale, instanța „hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite precum și asupra măsurii confiscării”, vizând așadar doar cuprinsul procesului verbal și măsurile dispuse prin acesta.
De asemenea, astfel cum reiese din art. 31 al. 1 din același act normativ, conform căruia „împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”, procedura plângerii contravenționale reprezintă o procedură concepută ca o cale de atac specială împotriva procesului verbal de contravenție care nu poate privi restituirea unei sume de bani cu titlu de amendă sau cu orice alt titlu.
De altfel, restituirea amenzii achitate de petent, în cazul anulării procesului-verbal de constatare a contravenției, ar putea fi obținută de petent pe cale administrativă, prin solicitarea în acest sens instituției, în contul căreia au fost încasați banii, sau pe cale judiciară, prin promovarea unei acțiuni în restituirea acestei sume de bani în contradictoriu cu instituția ce a încasat suma, cu respectarea dispozițiilor legale privind plata taxelor de timbru, regimul probator etc.
Pentru aceste motive, instanța va respinge cererea formulată de petent privind restituirea amenzii achitate ca inadmisibilă.
În temiul art. 453 C.proc.civ și a dreptului de dispoziție a părților prevăzut de art. 9 C.proc civ., instanța urmează să ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plangerea contraventionala formulată de către petentul C. M. cu domiciliul în mun. Focșani, ., jud. V., în contradictoriu cu intimata I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE B., cu sediul în mun. B., .-10, jud. B., împotriva procesului verbal . nr._/04.07.2014, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal contestat si masurile dispuse prin acesta.
Respinge cererea petentului de restituire a sumei de 405 lei ca inadmisibilă.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu apel in 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria B..
Pronuntata în sedinta publica, azi, 07.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. I. E. L. D.
Red. F.I.
Tehnored. D.E.L
4 ex./24.11.2014
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 24/2014. Judecătoria BUZĂU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 17/2014.... → |
|---|
