Plângere contravenţională. Sentința nr. 07/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 07/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 07-11-2014 în dosarul nr. 17681/200/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 07.11.2014
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE – P. E.
GREFIER – C. E. M.
Pe rol fiind solutionarea plangerii contraventionale formulata de petentul S. I. S., cu domiciliul în com. Vadu Pasii, .. Buzau, in contradictoriu cu intimatul IPJ BUZAU cu sediul în municipiul B., ., județul B., împotriva procesului verbal . nr._/11.08.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit ambele parti, petentul fiind reprezentat de avocat T. M. A..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal indeplinita, prezenta cauza se afla la primul termen de judecata, intimatul a formulat intampinare, petentul a depus raspuns la intampinare si note de probatorii, avocat T. M. A., pentru petent, a solicitat lasarea cauzei la a doua strigare, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art.131 ind. 1 alin. 4 C.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta plângere, în temeiul art.126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art.2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare; material, în temeiul art.94 pct. 4 C.proc.civ. și teritorial în temeiul art.32 din OG nr. 2/2001.
Instanta acorda cuvantul in probatiune.
Avocat T. M. A., pentru petent, depune note de probatorii suplimentare, practica judiciara si un nr. de patru adrese. Arata ca a depus note de probatorii, iar la acest termen de judecata, fata de raspunsul partii adverse, solicita incuviintarea unor probe suplimentare cu inscrisuri. Solicita, de asemenea, ca intimatul sa comunice inscrisurile solicitate prin notele de probatorii, precum si emiterea unei adrese catre Directia Regionala de Drumuri-Directia Buzau, cu mentiunea de a comunica daca exista limita de viteza pe tronsonul respectiv.
Instanta, avand in vedere probele solicitate, le apreciaza ca nefiind utile, motiv pentru care le respinge. In baza art.255 si 258 C.p.c., incuviinteaza proba cu inscrisurile atasate la dosarul cauzei, precum si proba cu inregistrarea abaterii pe CD, apreciindu-le ca fiind concludente, pertinente si utile solutionarii cauzei. Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin 1 și 3 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreasca, declară închise dezbaterile și acorda cuvantul pe fondul cauzei.
Avocat T. M. A., pentru petent, solicita admiterea cererii, anularea procesului verbal, avand in vedere faptul ca era in sarcina intimatului sa dovedeasca locul unde a fost amplasat aparatul radar si ca pe acea sectiune de drum era restrictionata limita de viteza. Precizeaza ca din procesul verbal nu s-a putut intelege mare lucru si ca nu se mentioneaza limita de viteza, fara cheltuieli de judecata.
Instanta retine cauza in pronuntare.
INSTANȚA
La data de 21.08.2014, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzau sub nr._ plângerea contravențională formulată de către petentul S. I. S. în contradictoriu cu intimatul I. DE POLITIE JUDETEAN BUZAU, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/11.08.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în fapt, pe data de 11.08.2014, în jurul orei 16.00, aflându-se pe DN2 E85, între localitatea Poșta Câlnău și localitatea Râmnicu Sărat, a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a comunicat faptul că în timp ce conducea auto având nr. de înmatriculare_, ar fi depășit viteza maxima admisa cu 53kn/h, fiind sancționat astfel cu 9 puncte amendă, in cuantum total de 910 lei, pentru săvârșirea contravenției menționată mai sus, precum și cu măsura reținerii permisului de conducere, încheindu-se in acest scop procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._.
Considera măsura dispusă ca fiind nelegală și netemeinică, înțelegând să invoce atât motive de nelegalitate în ceea ce privește modul în care a fost încheiat procesul-verbal, cât și motive de netemeinicie, în ceea ce privește sancțiunea aplicată.
In ceea ce privește motivele de nelegalitate ale procesului-verbal, ințelege să invoce, în primul rând, nulitățile rezultate din nerespectarea prevederilor art. 16, al. 1, din O.G. nr. 2/2001.
Sub un prim aspect, considera că agentul constatator nu a respectat prevederile art. 16, al. 1 din O. G. nr. 2/2001, referitoare la prezentarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei. Nici nu au fost stabilite în mod clar toate împrejurările în urma cărora s-a aplicat sancțiunea contravențională, respectiv aspecte care să ducă la corecta individualizare a acelei fapte, condițiile atmosferice și de trafic în care se circula (în coloană sau dispersați), precum și faptul că nu s-a arătat, în procesul verbal de contravenție, nici modalitatea în care a fost filmat, dacă autovehiculul, pe care era montat aparatul radar, se afla în mișcare sau staționa, dacă agentul constatator avea autorizație în acest sens, fluența traficului etc.
Aspectele consemnate în procesul verbal urmează a fi probate în ceea ce privește existența faptei, a gravității acesteia, a modalității săvârșirii acesteia, în vederea individualizarii judiciare, dar ceea ce nu s-a consemnat în procesul - verbal nu poate fi completat mai târziu sau rectificat ori adăugit, întrucât în această modalitate s-ar încălca în mod flagrant normele care reglementează regimul juridic al contravențiilor dar și drepturile omului, în general, prin „fabricarea" ulterioară de „probe" în susținerea unor aspecte neconsemnate în procesul verbal.
De asemenea, a invocat nulitatea absoluta a procesului verbal, având in vedere ca din examinarea acestuia, dar si din administrarea dovezilor, constand in inregistrarea vido, se va constata că înregistrarea aparatului radar este indubitabil îndoielnică, deoarece, viteza de 153 km/h nu poate fi cea reală. Astfel, având în vedere faptul ca cele consemnate, aprioric conduc la dubii privind veridicitatea celor consemnate, coroborat cu posibilitatea erorii tehnice legale a aparatului radar de 4%, rezultă concluzia certă că nu viteza stipulată în procesul- verbal de constatare a contravenției este reală, ci o viteză evident mai mică.
Un motiv de nulitate absolută al procesului verbal de contravenție este acela prevăzut de art. 181 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. 195/2002, respectiv în situația în care fapta a fost constatată cu un mijloc tehnic certificat sau omologat sau verificat metrologic, procesul verbal de constatare a contravenției se completează pe un formular special prevăzut în anexa 1D a respectivului regulament, dispoziție expresă a legii încălcată de agentul constatator, care a completat un proces verbal pe un formular general.
Agentul constatator nu a respectat nici prevederile art. 19 din O.G. nr. 2/2001, referitoare la obligativitatea confirmării de către cel puțin un martor a situației reținute în cuprinsul procesului-verbal, în măsura în care contravenția nu a fost constatată personal de către agentul constatator din cadrul I.P.J - Serviciul Poliției Rutiere.
Astfel în dreptul rubricii destinată martorului nu este completat numele nici unei persoane, fără nici un fel de motivare, fiind greu de crezut că în acea dată, pe o porțiune de drum european, nu se afla nici o persoană care putea să fie desemnată de către agentul constatator drept martor.
Lipsa martorilor nu este motivată nici măcar în mod formal de către agentul constatator, astfel că acesta nu are nicio dovadă pentru neîndeplinirea obligativității confirmării stării de fapt reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție, de către cel puțin un martor.
Totodată a solicitat constatarea nulității procesului verbal de constatare a contravenției, deoarece fapta contravențională nu a fost constatată în mod direct și nemijlocit de agentul constatator, procesul verbal fiind întocmit de un alt agent constatator decât cel care a constatat contravenția, nerespectându-se prevederile art. 180 al.l din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.
Agentul constatator nu a constatat personal săvârșirea contravenției, fiind posibil ca acesta să fi fost sesizat prin intermediul unei stații de emisie-recepție cu privire la săvârșirea contravenției, informația putând fi trunchiată, iar agentul constatator să fi fost indus în eroare, toate acestea conducând la existența unui dubiu cu privire la veridicitatea constatării, iar ceastă stare de îndoială profită persoanei acuzate conform principiului "in dubio pro reo", înțelegând să invoce și principiul "prezumției de nevinovăție".
Procesul verbal de constatare a contravenției este nul deoarece nu a fost scris de agentul constatator care a constatat contravenția, iar agentul constatator care a scris procesul verbal de contravenție nu avea atestatul necesar pentru a putea citi informațiile furnizate de aparatul radar.
Întrucât contravenția nu a fost constatată personal de agentul constatator, înregistrarea video nefiind efectuată de aceeași persoană care a intocmit procesul verbal, era necesară prezența unui martor care să confirme cele reținute în procesul verbal de constatare a contravenției.
Aceste motive de nelegalitate, invocate de petent, referitoare la modul în care a fost încheiat procesul - verbal, considera că sunt suficiente pentru a dispune anularea acestuia.
De asemenea, și pe fond, sancțiunea aplicată este netemeinică. Petentul a aratat ca nu a mai fost niciodată sancționat contravențional pentru vreo încălcare a legislației rutiere în această materie si ca, in data de 11.08.2014, se deplasa pe DN2 E85, în afara localității Poșta Câlnău, jud. B., pe sensul de mers spre localitatea Râmnicu Sărat, în jurul orei 16.00, fară a depăși viteza de 120-130 km./ora, pe un tronson de drum cu restricție de viteză de 100 km/ oră.
În această situație, este posibil să fî depășit viteza regulamentară, însă fară a atinge viteza reținută prin procesul verbal de contravenție, deci evident fără a depăși cu peste 50 km/ oră viteza regulamentară.
Procesul verbal contestat a fost încheiat pentru că petentul ar fi avut viteza de 153 km/h.
In ceea ce privește această viteză, a ințeles să conteste valoarea acesteia, întrucât agentul constatator nu a aplicat nici o marjă de eroare in măsurarea vitezei de către aparatul radar.
Potrivit dispozițiilor Normei de Metrologie legala NML 021-05, pct. 3.1.1. - E. tolerate „... pentru măsurarea vitezei, in condițiile lormale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează in regim de deplasare eroarea tolerata este de: plus - minus 4 km/h din valoarea convențional adevărata pentru viteze egale sau mai mari decât 100 km/h.
Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că agentul constatator nu a aplicat marjă de eroare menționată mai sus. Pe cale de consecință trebuie să se aprecieze că măsurarea vitezei autovehiculului petentului face dovada absolută pana la limita minima de la care incep erorile de măsurare.
Ca urmare, raportat la această viteză, considera că nu sunt întrunite elementele contravenționale ale contravenției pentru care a fost sancționat întrucât nu s-a făcut dovada unei depășiri cu peste 50 km./h a vitezei maxime admise, ci doar depășirea cu max. 49 km./oră, fapta care întrunește elementele constitutive ale unei alte contravenții.
La dosarul cauzei trebuie depusă înregistrarea video care nu poate constitui decât o probă evidentă în favoarea petentului, deoarece așa cum a precizat anterior, viteza înregistrată este în jurul a 120 Km/h, iar înregistrarea valorii de 153 Km/h, raportat la erorile tehnice ale aparatului radar, coroborat cu aspectul că era pe un tronson de drum cu restricție de 100 km./ oră, viteza fiind în creștere relativă, nu pot conduce decât la concluzia nevinovăției sale.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 3.51 din Ordinul nr. 301/23.11.2005 privind aprobarea Normei de Metrologie legală NML 021 -05, emis de Directorul general al Biroului Român de Metrologie Legală, „înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: 1) data si ora la care a fost efectuata măsurătoarea, 2) valoara vitezei măsurate, 3) sensul de deplasare a autovehiculului, 4) faptul că a fost efectuată autotestarea (conform paragrafului 3.2.6. sau dacă aparatul poate să treacă în regim de măsurare fără să efectueze autotestarea), 5) imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Mai mult, sub aspectul măsurii tehnico-administrative a reținerii permisului de conducere, aceasta este o măsură ilegală, având în vedere că agentul constatatot doar propune această măsură, șeful serviciului rutier fiind cel care dispune respectiva măsură. Ca urmare acestei situații, a solicitat depunerea la dosarul cauzei, a dovezii dispunerii legale a măsurii reținerii permisului de conducere.
În aceste condiții, a considerat că intimatul nu a dovedit temeinicia procesului verbal, nefiind răsturnată prezumția de vinovăție de care beneficiaza, întrucât s-a creat o stare de îndoială asupra veridicității constatării, stare de îndoială care beneficiază întotdeauna persoanei acuzate( in dubio pro reo).
Mai mult decât atat, a solicitat a se analiza înregistrarea video, pentru a se vedea dacă s-a efectuat autotestarea aparatului radar, aspect care este de natura a demonstra faptul ca operatorul radar nu a efectuat această autotestare a aparatului radar, anterior înregistrării vitezei cu care se deplasa petentul, autotestare obligatorie conform dispozițiilor art .2.6. din NML 021-05 in care se arata faptul că „cinemometrul trebuie să fie prevăzut cu o funcție de autotestare, care să poată pune în evidență orice defect sau dereglare funcțională, ce pot avea influență asupra exactitătii de măsurare. Această funcție trebuie să fie activată automat la fiecare punere în funcțiune a cinemometrului, având și posibilitatea de a fi activată manual de către operator, ori de câte ori se consideră necesar. In cazul depistării unor defecte sau dereglări funcționale, acestea vor fi semnalate iar funcționarea cinemometrului va fi blocată".
Toate aceste aspecte evidențiate in legătura cu nerespectarea cerințelor din NML 021-05 sunt de natura a face operabile in cauza dispozițiile art 4.4 in care se arata că „măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu sunt respectate cerințele 4.1. ... 4.3. din prezenta normă, precum și în următoarele cazuri: dacă cinemometrul este destinat numai utilizării în regim staționar, iar măsurările au fost efectuate cu cinemometrul în mișcare, dacă, în momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar în evidență...".
A precizat că a fost nevoit să semneze procesul verbal de contravenție pentru a i se elibera o dovadă necesară pentru a putea circula în continuare cu autovehiculul, petentul fiind încadrat în muncă în cadrul ..R.L., având funcția de șofer, iar venitul obtinut în cadrul S.C. Racol Bricolage S.R.L. reprezintă o sursă de venit indispensabilă în vederea susținerii familiei sale. Faptul că a semnat procesul verbal de contravenție nu reprezintă o însușire a celor retinute în cuprinsul acestuia, deoarece nu a fost și nu este de acord cele consemnate de agentul constatator, pentru motivele arătate mai sus.
A solicitat a fi avuta în vedere această situație de fapt în ceea ce privește ponunțarea asupra vinovăției sale, precum și faptul că de peste 22 ani este șofer profesionist și că nu a mai fost sancționat pentru o asemenea abatere în tot acest timp.
În dreptul românesc, deși contravențiile nu fac parte din sfera penală, în lumina jurisprudenței C.E.D.O. (cauzele Engel contra Olandei, Lutz contra Germaniei, Lauko contra Slovaciei și Kaubec contra Slovaciei), acestea intră în sfera „acuzațiilor în materie penală", la care se referă primul paragraf al art. 6 C.E.D.O..
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice materiei penală, din art. 6 al Convenției, printre care și prezumția de nevinovăție.
Beneficiind de prezumția de nevinovăție, petentul nu este obligat să-si dovedeasca nevinovăția, sarcina administrării probelor revenind agentului constatator, orice îndoiala profitând persoanei acuzate de săvârșirea contravenției (in dubio pro reo).
Procesul verbal de constatare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.
Avându-se în vedere că sancțiunea contravențională complementară aplicată aduce restrângerea dreptului de a conduce autovehicule, măsura luată trebuie să se fundamenteze pe probe de netăgăduit, furnizate de către intimat.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea plângerii așa cum a fost formulată si a aratat ca înțelege să probeze afirmațiile sale cu acte.
Petentul a depus la dosarul cauzei, notă de probatorii, prin care a solicitat admiterea următorului probatoriu cu acte deținute de către intimat, precum si să se comunice ordinul de serviciu în baza căruia a fost amplasat aparatul radar care a furnizat înregistrarea care face obiectul dosarului de față, înregistrarea video efectuată, și să se comunice dacă înregistrarea s-a făcut în regim staționar sau în mișcare. Să se efectueze o adresă prin care să se solicite ca partea adversă să comunice la ce distanță existau în jurul acestuia aparate sau instalații de natură să perturbe înregistrarea radar, respectiv antene de emisie-recepție pentru telefonia mobilă, stalpi de înaltă tensiune, emițătoare, uși automatizate și sisteme de securitate, etc. De asemenea să se comunice buletinul de verificare metrologică a aparatului radar montat pe autovehiculul M.A.I.-Serviciul Rutier și dacă aparatul radar a fost autotestat la punerea acestuia în funcțiune. Să se comunice comunice dacă agentul constatator care a întocmit și completat prin scriere olografa procesul verbal de contravenție este una și aceeași persoană care a constatat contravenția, și dacă agentul constatator care a întocmit și completat procesul verbal de constatare a contravenției avea atestatul necesar pentru a putea citi informația furnizată de aparatul radar montat pe autovehiculul M.A.I.-Serviciul Rutier si să se comunice și raportul agentului constatator.
Plângerea a fost timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru.
Intimatul a formulat si depus la dosarul cauzei intampinare prin care a solicitat respingeți acțiunea petentului.
A aratat ca s-a reținut de către agentul constatator că în ziua în care a fost întocmit procesul verbal, petentul a condus pe DN 2 E 85 aflat în localitatea Poșta Câlnău, autoturismul marca AUDI cu numărul de înmatriculare_, cu viteza de 153 km/h, viteza legală pe respectivul tronson de drum fiind de 70 km/h, acesta aflându-se în localitatea Poșta Câlnău.
Abaterea a fost înregistrată în regim staționar de aparatul radar ROM 380, pe hard-disk. Operator al aparatului radar a fost agentul G. M.. Petentul, conform procedurii, a fost oprit și legitimat pentru a fi identificat, de asemenea aducându-i-se la cunoștință abaterea săvârșită. Acesta a luat la cunoștință despre abaterea săvârșită semnând pentru primirea unei copii a procesului verbal, aratand că nu are de făcut mențiuni.
Petentul a încearcat să evite aplicarea sancțiunii pentru contravenția săvârșită invocând diverse motive care nu au temei legal.
Invocarea faptului că nu s-au prezentat toate împrejurările care pot servi la aprecierea gravității este contrazis chiar din efectuarea lecturării cuprinsului procesului verbal de constatare a contravenției, din acesta reieșind clar locul unde s-a produs contravenția, împrejurarea producerii acesteia, (adică prin conducerea unui autovehicul care a fost identificat prin numărul de înmatriculare), de către cine, (persoana cu datele de identificare menționate după ce aceasta a fost legitimată și identificată), viteza, etc.
În susținerea plângerii, petentul, a invocat faptul că agentul de poliție a folosit un alt tipizat decât cel la care ar fi trebuit, această suținere fiind o eroare din partea petentului, deoarece acel tipizat se folosește la momentul când autovehiculul nu a fost oprit, fiind aplicată o procedură specifică prin care mai întâi se face identificarea persoanei care a condus autovehiculul după care se aplică sancțiunea. În concluzie procesul verbal folosit este cel cerut de legiuitor.
Aplicarea sancțiunii s-a făcut de către agentul constatator V. S. care se afla în autospeciala de poliție, abaterea fiind constatată în mod direct cu ajutorul aparatului radar, al cărui operator era colegul său ag. G. M..
Referitor la aplicarea marjei de eroare, OG 20/1992 privind activitatea de metrologie, a stabilit conform art.1 cadrul legal și mijloacele prin care se asigură exactitatea și uniformitatea măsurătorilor.
În conformitate cu art.3 din OG 20/1992, aceste mijloace se supun controlului metrologic legal.
Articolul 5 din OG 2/1992 a stabilit că Biroul de Metrologie Legală este organismul competent la nivelul tării care responsabil în ceea ce privește calitatea măsurătorilor. Biroul Român de Metrologie deține etaloanele naționale pentru efectuarea măsurătorilor, acestea fiind unice, și doar pe baza verificării cu aceste etaloane un mijloc de măsurare primește avizul de funcționare.
În conformitate cu art.15 din OG20/1992, orice mijloc de măsurare introdus pe piață și acceptat a fi pus în funcțiune, atâta timp cât funcționează este supus unui control metrologic legal conform art 16 indice 1 din OG 20/1992.
Pentru aparatele electronice de măsurare a vitezei, conform Normei de Metrologie Legala nr.021-05 din 23.11.2005 s-a stabilit o eroare maximă tolerată în limitele căreia aparatul este apreciat că funcționează corect. În aceste condiții, valorile indicate de aparatele radar utilizate pentru măsurarea vitezei, verificate metrologic, trebuie luate ca atare, neputându-se interveni prin calcule suplimentare asupra vitezelor stabilite de acestea, deoarece legiuitorul nu a stabilit nicio normă juridică în acest sens.
În cazul în care, aparatul radar nu se încadrează în cerințele metrologice și tehnice stabilite prin OG 20/1992 și Norma de metrologie Legala nr.021-05 atestate prin buletinul de verificare metrologic, Instititutul de Metrologie prin Biroul Român de Metrologie Legală, nu ar fi aprobat folosirea acestuia pe teritoriul României.
Atât timp cât un aparat cinemometru i s-a demonstrat prin verificări tehnice universal valabile ale legilor fizici conformitatea, iar aceasta se încadrează în cerințele tehnice obligatorii pentru a fi omologat și a fi declarat admis, cererea petentului de a se interpreta eroarea tolerată în favoarea sa este inandmisibilă, deoarece acestea sunt norme tehnice.
Conform literaturii de specialitate, normele tehnice se întemeiază pe legile naturii și au un caracter obiectiv, deci nu depind de voința omului. Normele tehnice sunt cele care guvernează modul de stabilire a faptului, dacă un dispozitiv este sau nu apt pentru a fi folosit, iar normele tehnice fac parte din sistemul reglementărilor sociale.
Asupra relațiilor sociale acționează o mare varietate de norme, în cele mai variate forme și modalități. În cazul de față această normă tehnică se coreleză cu o normă juridică pentru a acționa asupra conduitei oamenilor.
Fără respectarea normelor tehnice nu se poate obține rezultatul dorit, adică aplicarea normelor juridice și deci reducerea consecințelor accidentelor grave ale căror victime poate fi oricare dintre noi. În societatea modernă industrializată și computerizată folosirea și respectarea normelor tehnice este foarte importantă pentru ca activitatea umană să se poată desfășura normal și cu un randament deosebit. De aceea, multe norme tehnice au devenit obiect de reglementare juridică, devenind prin aceasta și norme sociale și juridice, de exemplu, domeniul ecologic, cel al circulației, al transportului și telecomunicațiilor.
Petentul confundă o norma metrologică, prin care sunt stabilite cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească un cinemometru în scopul aplicării prevederilor legislației rutiere, așa cum prevede art 1(1) din Ordinul 301/2005, actualizat, cu normele juridice prin care sunt stabilite dispoziții imperative de către legiuitor.
Conform interpretării prevederilor Ordinului 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", dacă un aparat se încadrează în aceste toleranțe aparatul este declarat admis, putând fi folosit.
De altfel prin "Sentința Civilă 229/15 ianuarie 2009" a Judecătoriei S. s-a stabilit că: Dovada relevanta în ceea ce privește calitatea măsurătorilor efectuate cu un mijloc tehnic este dovada omologării acestuia si verificării lui metrologice, în condițiile art. 109 alin.2 din O.U.G. 195/2002 republicata. Aceasta dovada a fost făcuta de organul constatator (f. 11).
De altfel, petentul nu a avut obiectiuni cu ocazia adresării procesului-verbal, recunoscându-si astfel în mod indirect fapta.
Normativele cu privire la utilizarea aparatelor radar conțin norme tehnice îndrumătoare pentru operatori, fiind cu atât mai puțin obligatorii pentru instanța. Singurele norme obligatorii sunt dispozițiile legii, or, câta vreme aparatul este omologat, verificat metrologic si a fixat si reprodus video viteza autovehiculului condus de petent, instanța constata, în condițiile legii, săvârșirea faptei de către petent.
De asemenea, are competenta directa de a constata contravenția si de a aplica sancțiunea polițistul rutier, potrivit art. 109 alin.1 O.U.G. 195/2002. Este singura calitate ceruta de lege pentru agentul constatator, iar în cazul de fata, aceasta calitate rezulta din chiar cuprinsul procesului-verbal, precum si din atestatul de operator radar.
Afirmațiile petentului despre posibile erori fără însă a aduce vreo dovadă în sensul acesta, sunt fără temei și nu pot fi luate în considerare fără o susținere probatorie. Ba mai mult petentul invocă articole care nu există în normele metrolgice deoarece numerotarea s-a efectuat prin puncte, iar punctul 4 la care face referire a fost abrogat. ( Pct. 4 a fost abrogat de pct.28 din anexa la Ordinul nr.187 din 14 iulie 2009, publicat în Monitorul Oficial nr.546 din 6 august 2009.)
Noile tipuri de aparate dețin funcție de autotestare încorporată în sistemul de operare, această funcție nepermițând funcționarea aparatului în situația în care acesta ar avea defecțiuni în sistemul de lucru.
Invocarea jurisprudenței CEDO nu are temei legal, deoarece, așa cum se observă i s-a asigurat de către legiuitor dreptul contestație și implicit faptul că o instanță superioară poate verifica și cenzura un act emis de o autoritate a statului.
Petentului i s-au asigurat toate garanțiile procesuale recunoscute și garantate de art 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, așa cum chiar aceasta a statuat în jurisprudența sa că, din cauza înmulțirii numărului „infracțiunilor ușoare", în special în domeniul circulației rutiere, care nu presupun un comportament atât de reprobabil și o reacție vădită a opiniei publice specifice infracțiunilor propriu-zise, un stat are libertatea de a introduce un sistem de sancționare aplicabil de autoritățile administrative, cu condiția de a oferi persoanei interesate posibilitatea de a contesta decizia luată în fața unui tribunal care oferă toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție.
De altfel, așa cum se observă, IPJ B. a pus la dispoziție toate documentele necesare și suficiente pentru dovedirea abaterii săvârșite de petent. De altfel, această afirmație este susținută și de spiritul motivării Deciziei nr.150/21.02.2008 a Curții Constituționale, care reține că a solicita și alte documente decât planșa foto și buletinul de verificare metrologică, este de fapt o completare a textului de lege, chiar dacă pe petent această prevedere legislativă îl nemulțumește prin prisma a ceea ce nu cuprinde.
A solicitat a se avea în vedere că procesul verbal de constatare a contravenției, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator are forța probantă prin el însuși, și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentului cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară, mai ales că procesul verbal este întărit și prin imagini video și foto.
Prin Decizia nr. 69 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 4 martie 2009, Curtea a statuat că dispozițiile art. 15, 21, 24 și 30 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 nu încalcă nici prezumția de nevinovăție, deoarece instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție.
Întrucât petentul face doar afirmații și nu produce nici un fel dovadă a existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție (deși, potrivit dispozițiilor art. 1169 cod civil si art. 249 Cod pr civ, lui îi incumbă sarcina acestei probe) a aratat ca se poate constata temeinicia, legalitatea și forța probantă a acestuia, cât și a probelor depuse de intimat.
Petentul neagă cu puțină covingere săvârșirea abaterii pentru care a fost sancționat, iar motivele depunerii plângerii nu sunt din cele care să fie susținute de vreun temei legal.
Solicitarea petentului de a-i fi anulat procesul verbal de constatare a contravenției nu are un temei legal din cele existente în OG 2 /2001, de aceea, a solicitat intimatul menținerea sancțiunilor care sunt aplicate pentru nerespectarea dispozițiilor legale privind regimul legal de viteză.
S-a opus audierii martorilor prev. de art.315 al. 1 si 2 Cod Procedura Civila, a solicitat judecarea și în lipsă, iar în drept, si-a intemeiat cererea pe dispozițiile art.205-208 C.pr.civ.
Petentul a formulat raspuns la intampinare prin care a aratat că argumentele aduse de către partea adversă nu își găsesc eficiență teoretică și practică deoarece nu se răspunde tuturor aspectelor de fapt și de drept invocate.
De asemenea, a precizat ca nu i-au fost comunicate toate înscrisurile deținute de către partea adversă, respectiv raportul agentului constatator și ordinul de serviciu.
Simpla remitere a unui element probator, pe suport magnetic nu este suficientă, mai ales că "înscrisul" în format electronic este destinat a fi citit prin intermediul unui program informatic și el excede cadrului probator, în condițiile date, solicitand să fie înlăturat ca probă, mai ales că fapta nu a fost confirmată la momentul produceri ei, de un martor asistent.
A precizat ca nu se oferă elemente suficiente pentru a convinge instanța de ce nu s-a trecut la vizualizarea înregistrării electronice, în momentul întocmirii procesului-verbal, în prezența unui martor asistent, pentru a i se arăta exact fotograma la care se referă procesul-verbal de contravenție, pentru că acest proces-verbal nu se poate referi la un întreg "film", prezentarea elementului probator (fotogramă) fiind obligatoriu să se efectueze la momentul încheierii procesului-verbal, în prezența unui martor asistent. Existența "înscrisului" în format electronic nu exclude obligația, prevăzută de O.G. nr. 2/2001 de a fi confirmat prin prezența acestui martor asistent, în măsura în care este contestată fapta care se pretinde că a fost săvîrșită.
De asemenea intimatul nu a comunicat niciun act din care să reiasă că autotestarea aparatului radar ar fi fost efectuată anterior înregistrării vitezei cu care se deplasa, autotestare obligatorie conform dispozițiilor art 3.2.6. din NML 021-05, precizând că noile tipuri de aparate dețin funcție de autotestare încorporată în sistemul de operare, această funcție nepermițănd funcționarea aparatului în situația în care acesta ar avea defecțiuni în sistemul de lucru, fară a comunica o dovadă din care să reiasă că aparatul radar ROM 380 ar fi unul dintre noile tipuri de aparate.
A precizat că a semnat acel proces verbal de constatare a contravenției pentru a putea circula în continuare cu autovehiculul, și pentru a nu pierde o sursă de venit indispensabilă întreținerii familiei sale, fiind încadrat în muncă în cadrul S.C. Racol Bricolage S.R.L., având funcția de șofer, și nicidecum pentru că si-ar fi recunoscut vinovăția si că a avut și are obiecțiuni cu privire la cele constatate prin procesul verbal menționat, fapt confirmat și prin plângerea contravențională formulată.
Intimatul a precizat că „procesul verbal de constatare a contravenției, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator are forța probantă prin el înuși, și constituie o dovadă suficientă a vinovăției pe tentului... " însă în speța de față, procesul verbal ., nr._/11.08.2014 nu cuprinde constatările personale ale agentului constatator, întrucât procesul verbal de contravenție a fost încheiat de o altă persoană decât cea care a constatat săvârșirea contravenție. Pentru a putea constata săvârșirea contravenției, agentul constatator V. S. trebuia să constate personal această abatere. Intimatul a precizat în întâmpinare că fapta contravențională a fost constatată de agentul constatator G. M., astfel încât a apreciat petentul că nu au fost respectate prevederile art.180 al.l din Regulamentul de aplicare a O.U.G nr. 195-2002, și pe cale de consecință să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție, mai-sus menționat.
A precizat că nu el este cel care trebuie să probeze vinovăția și îndeplinirea tuturor condițiilor cerute de lege pentru a fi favorizat, în favoarea sa funcționînd prezumția de nevinovăție, dar și principiul in dubio pro reo.
La termenul de judecata, petentul a depus si solicitat incuviintarea unor probe suplimentare cu inscrisuri, pe care instanta le-a respins, apreciind ca acestea nu sunt utile solutionarii cauzei.
În cauză instanța a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: procesul-verbal de contravenție . nr._/11.08.2014, f.13, certificat de pregatire profesionala, f.14-15, contract individual de munca, f.16-19, fisa postului, f.20-23, adeverinta, f.24, acte de stare civila, f.25-27, practica judiciara, f.28-31, 55-56, 64-69, istoric abateri, f.48.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 11.08.2014, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul IPJ B., procesul verbal de contravenție . nr._/11.08.2014 prin care s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravențiilor prevăzute de art. 102 alin 3 lit. e și de art. 101 alin. 1 pct. 18 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, constând în aceea ca la data de 11.08.2014, orele 16,22 petentul a condus pe DN 2 E 85 în localitatea Poșta Câlnău, autoturismul marca AUDI cu numărul de înmatriculare_, cu viteza de 153 km/h, viteza legală pe respectivul tronson de drum fiind de 70 km/h, acesta aflându-se în localitatea Poșta Câlnău. Viteza a fost măsurată cu aparatul radar instalat pe auto MAI_.
S-a mai reținut că petentul nu avea asupra sa certificatul de înmatriculare al autoturismului.
Pentru acest motiv, s-a aplicat contestatorului, sancțiunea amenzii în cuantum de 810 lei, pentru depășirea vitezei legale și avertisment pentru că nu avea asupra sa certificatul de înmatriculare al autoturismului.
Petentul a semnat procesul verbal.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate a procesului verbal de contravenție atacat, invocate de petent instanța le apreciază neîntemeiate pentru următoarele motive:
Din cuprinsul procesului verbal rezultă suficiente împrejurări de fapt pentru a se putea aprecia asupra gravității faptei astfel fiind respectate dispozițiile art. 16 din OG 2/2001.
Este adevărat că procesul verbal de contravenție nu a fost încheiat pe formularul prevăzut în anexa 1 D, din HG 1391/2006, conform art. 181 lin. 1 din acest act normativ, însă acest fapt nu a produs nicio vătămare petentului, de vreme ce în procesul verbal de contravenție este identificat nr. autoturismului pe care era amplasat aparatul radar cu care s-a efectuat măsurarea vitezei.
Potrivit art. 19 alin. 1 teza a II-a din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze procesul verbal, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate prin semnătură de cel puțin un martor. În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod (art. 19 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001). Aceste dispoziții de procedură contravențională au fost edictate pentru a împiedica abuzul agenților constatatori prin încheierea de procese verbale de contravenție pentru fapte inexistente. Nerespectarea procedurii prevăzute de art. 19 alin. 1 teza a II- a din O.G. nr. 2/2001 nu atrage în mod automat nulitatea procesului verbal de contravenție, ci numai cu condiția dovedirii unei vătămări, conform art. 175 alin. 1 Cod procedură civilă (aplicabil și în procedura contravențională conform art. 47 din O.G. nr. 2/2001). Cum fapta reținută în procesul verbal de control a fost dovedită, petentul nu poate justifica vreo vătămare pentru nerespectarea dispozițiilor art. 19 alin. 1 teza a II- a din O.G. nr. 2/2001, astfel încât nu intervine nulitatea procesului verbal de contravenție.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, cu privire la contravenția prevăzută de art. 102 alin 3 lit. e din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, instanța reține că din înregistrarea pe CD se vede în mod clar că petentul circula cu viteza de 153km/h, în localitate. Înregistrarea pe CD cuprinde toate mențiunile prevăzute în art. 3.5.1 din Ordinul 301/2005, respectiv data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Viteza a fost măsurată cu aparatul radar, instalat pe auto MAI 34574care este verificat metrologic, conform buletinului de verificare metrologică aflat la dosar, așa încât nu poate fi reținută susținerea petentului în sensul că viteza nu ar fi reală. De asemenea în buletinul de verificare metrologică este menționat nr. de înmatriculare a autoturismului pe care este amplasat aparatul radar, respectiv MAI_, fiind respectate dispozițiile art. 5.2.1 din Ordinul 301/2005.
. În norma de metrologie legală NML 021-05 „ Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor ( cinemometre) „ la pct. 3 1.1 din cadrul punctului 3.1 – cerințe metrologice- se prevăd anumite marje de eroare, însă în art. 3.1.2. din aceleași norme se prevede că valorile măsurate ale vitezelor trebuie să se încadreze în erorile maxime tolerate specificate la pct. 3.1.1., ceea ce duce la concluzia că valoarea vitezei afișate de aparatul radar respectă tocmai aceste marje de eroare. Marja de eroare este avută în vedere la verificarea metrologică a aparatului radar, ocazie cu care se constată că în ipoteza în care aparatul radar se încadrează într-o anumită marjă de eroare, se află în stare bună de funcționare, și nu la măsurarea vitezei. Verificarea metrologică a aparatului radar atestă faptul că aparatul radar îndeplinește toate condițiile tehnice și metrologice pentru funcționarea corectă a acestuia, iar buletinul de verificare metrologică dovedește tocmai faptul că viteza înregistrată de aparatul radar este cea reală. Măsurarea efectuată cu aparatul radar, după verificarea metrologică a acestuia, este legală și corectă și asupra ei nu se poate interveni, nici de către operatorul radar nici de către instanța de judecată.
În ceea ce privește susținerile petentului că în procesul verbal nu s-a menționat dacă s-a făcut autotestarea aparatului radar, condițiile atmosferice, dacă aparatul radar era folosit staționar sau în mișcare, dacă se aflau în zonă instalații de natură să perturbe înregistrarea radar, atestarea autoturismului aparatului radar, instanța nu poate reține asemenea apărări întrucât eecesare și suficiente pentru dovedirea abaterii săvârșite de petent sunt planșa foto și buletinul de verificare metrologică, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 109 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002.
A solicita și alte documente decât planșa foto și buletinul de verificare metrologică, este de fapt o completare a textului de lege.
Normativele cu privire la utilizarea aparatelor radar conțin norme tehnice îndrumătoare pentru operatori, fiind cu atât mai puțin obligatorii pentru instanță. Singurele norme obligatorii sunt dispozițiile legii, ori, câtă vreme aparatul radar este omologat, verificat metrologic și a fixat și reprodus video viteza autovehiculului condus de petent, instanța constată în condițiile legii săvârșirea faptei de către petent.
Abaterea fiind constatată în mod direct cu ajutorul aparatului radar, al cărui operator era. G. M., care are atestat de operator radar.
Instanța apreciază că încheierea procesului verbal de către un alt agent constatator decât operatorul radar, nu poate duce la nulitatea procesului verbal, întrucât în această situație constatarea faptei s-a făcut ca urmare a înregistrării vitezei prin mijloace tehnice.
Așadar, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului corespunde realității, agentul constatator a făcut dovada faptei săvârșite de către petent și a reușit să răstoarne prezumția de nevinovăție a acestuia prevăzută în art. 6 din CEDO
Instanța constată că petentul nu a respectat dispozițiile art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 aprobat prin HG. 1.391/ 2006, potrivit cărora conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. Depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, constituie contravenție și se sancționează conform art. art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/200 cu amendă prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Cât privește contravenția prevăzută de art. 101 alin. 1 pct. 18 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 constând în faptul că petentul nu avea asupra sa certificatul de înmatriculare, instanța constată că fapta . a fost constatată cu propriile simțuri de către agentul constatator, motiv pentru care instanța apreciază că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr. Prin urmare revine petentului sarcina de a dovedi o altă situație de fapt, decât cea menționată în procesul verbal și pe cale de consecință să înlăture prezumția de veridicitate a acestuia.
Instanța apreciază că prezumția de nevinovăție a petentului, prevăzută de art. 6 din CEDO, nu are un caracter absolut, și că această garanție este respectată, prin faptul că i se oferă petentei dreptul, ca, în fața unei instanțe independente și imparțiale, să propună probe, prin care să combată acuzația adusă în sarcina sa, și să dovedească netemeinicia acestei acuzații.
În condițiile în care petentul nu a adus nicio dovadă contrară situației de fapt reținută în procesul verbal, dimpotrivă nici nu a contestat procesul verbal cu privire la această faptă, instanța constată că prezumția de veridicitate a procesului verbal atacat nu a fost înlăturată, și drept urmare, fapta reținută în sarcina petentului corespunde realității.
Nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2), constituie contravenții, potrivit art. 101 alin. 1 pct. 18 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni
În consecință, instanța potrivit art. 34 din OG 2/2001 apreciază plângerea petentului neîntemeiată, urmând să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul S. I. S., cu domiciliul în com. Vadu Pasii, .. Buzau, in contradictoriu cu intimatul IPJ BUZAU cu sediul în municipiul B., ., județul B., împotriva procesului verbal . nr._/11.08.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședința publică azi, 07.11.2014.
Președinte, Grefier,
P. E. C. E. M.
Red. P.E./Tehnored. C.E.M./4 ex./ 17.11.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 23/2014.... → |
|---|
