Plângere contravenţională. Sentința nr. 2126/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2126/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 19266/200/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2126
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07.02.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. D. N.
GREFIER: M. B. Ș.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul D. S. D., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că la data de 01.08.2012, prin serviciul registratură, petentul a depus la dosarul cauzei o cerere de amanare a judecarii cauzei in vederea angajarii unui aparator, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 159 indice 1 C.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere - în temeiul art. 126 al. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, material - în temeiul art. 1 pct.2 C.proc.civ. și teritorial în temeiul art. 32 al. 2 din OG nr. 2/2011.
Apreciind că probele cu înscrisurile de la dosar si plansa fotografica sunt pertinente, concludente și utile putand duce la dezlegarea in fond a pricinii, în temeiul art. 167 alin.1 C.proc.civ, instanța le încuviințează pentru ambele părți. Respinge proba cu ordinele de serviciu ale agentului constatator si operatorului radar, apreciind ca aceasta excede cadrului procesual, petentul avand la dispozitie alte cai de atac in privinta acestui gen de abateri – petitii, reclamatii administrative etc. Respinge ca neutila proba privind amplasarea autospecialei in care se afla montat cinemometrul, fata de plansa fotografica depusa deja la dosar.
Instanta, considerandu-se lamurita, în temeiul art.150 C.proc.civ, declară încheiate dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângereaînregistrată pe rolul Judecatoriei Buzau la data de 07.06.2012, sub nr._, petentul D. S. D. a chemat în judecată pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/22.05.2012 întocmit de un agent constatator din cadrul IPJ Buzau si a masurilor dispuse in baza acestuia. In subsidiar, a solicitat inlocuirea sanctiunilor cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a aratat ca in zona in care se afla la data sanctionarii sale (pe centura orasului) exista doua benzi si refugiu si nu exista edificii, trotuare sau treceri de pietoni, astfel ca nu se justifica ocrotirea vreunei valori, fapta savarsita neprezentand pericol social.
Petentul a aratat ca procesul-verbal contestat nu a fost intocmit de catre agentul care a procedat la efectuarea masuratorii, viteza fiind comunicata prin statie agentului de politie care i-a aplicat sanctiunea.
Petentul a aratat totodata ca nici in prezent nu cunoaste locul unde a fost amplasata autospeciala politiei, intrucat nu a intalnit in drumul sau niciun autoturism purtand inscriptia respectiva, iar agentul care l-a sanctionat se afla ..
Petentul a sustinut ca agentul constatator a refuzat sa-i puna la dispozitie buletinul de verificare metrologica a cinemometrului utilizat, atestatul operatorului radar si dovada amplasarii autospecialei politiei.
Petentul a invocat nulitatea procesului-verbal intrucat acesta nu cuprinde mentiuni exacte privind locul savarsirii pretinsei contraventii, or astfel de mentiuni sunt foarte relevante avand in vederea lungimea drumului si faptul ca pe respectiva portiune de drum nu exista marcaje pietonale sau alte zone de acces pentru pietoni.
În drept, petentul a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001.
În dovedire, petentul a depus la dosar, în copie, urmatoarele inscrisuri: procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/22.05.2012 întocmit de către instituția intimată (fila 6).
Potrivit dispozițiilor art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 alin.2 din OG. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar (in vigoare la data introducerii plângerii), plângerea contravențională formulată de petent este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare, solicitand respingerea plangerii, ca neintemeiata.
In motivare, intimatul a aratat ca abaterea a fost inregistrata de catre aparatul radar seria_, montat pe autospeciala cu nr. de inmatriculare_, pe film fotografic color, aparatul fiind verificat metrologic si declarat corespunzator potrivit buletinului de verificare metrologica depus la dosar, cu valabilitate de un an.
In drept, intimatul a invocat dispozitiile art.115-118 C.proc.civ.
In dovedire, intimatul a depus la dosar, urmatoarele inscrisuri: raportul agentului constatator (fila 10), un istoric al abaterilor rutiere savarsite de contravenient (fila 17), plansa fotografica (fila 11), buletin de verificare metrologica (fila 12) si atestat operator radar (fila 13).
Instanța a încuviințat în cauză proba cu înscrisurile de la dosar si proba cu plansa fotografica, pentru ambele părți. A respins proba cu ordinele de serviciu ale agentului constatator si operatorului radar si proba privind amplasarea autospecialei in care se afla montat cinemometrul, pentru considerentele aratate in practicaua prezentei hotarari.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/22.05.2012 (fila 6) încheiat de agentul constatator M. C. din cadrul instituției intimate INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., petentul D. S. D. a fost sancționat cu 6 puncte-amenda în cuantum de 420 de lei si 4 puncte de penalizare.
Petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută art.121 alin.1 din ROUG nr.195/2002 si sanctionata de art.101 alin.2 si art.108 alin.1 lit.c pct.3 din OG nr.195/2002, constând în aceea că, la data de 22.05.2013, orele 16.36, petentul a condus autoturismul marca VW – Passat cu nr. de inmatriculare_, pe Soseaua Nordului din municipiul Buzau, avand o viteza de 103 km/h, pe un sector de drum unde viteza este limitate la 70 km/h.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în prezenta petentului, fiind semnat de catre acesta cu obiectiuni.
În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data inmanarii procesului-verbal de constatare a contravenției.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
În ceea ce privește excepția nulității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției invocata de petent, instanța o califica ca fiind o apărare de fond, iar nu o veritabila excepție procesuala asupra căreia să fie obligată să se pronunțe în condițiile art.137 alin.1 C.proc.civ.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța observă că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității, de către un agent constatator competent în raport cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii arătate la art. 17 din actul normativ citat.
Instanța reține că prin Decizia nr. XXII/ 19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii, s-a statuat că nerespectarea la încheierea unui proces-verbal a altor dispoziții legale decât cele prevăzute de art.17 din OG nr. 2/2001, se sancționează cu nulitatea relativă, fiind necesară dovada existenței unei vătămări suferite de petent și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
In aceste conditii, instanta nu poate primi critica petentului, potrivit căreia procesul-verbal contestat nu cuprinde mentiuni exacte privind locul savarsirii pretinsei contraventii, din analiza actului administrativ contestat rezultand contrariul – locul fiind determinat in mod clar: Sosseaua Nordului din municipiul Buzau, unde limita de viteza este de 70 km/h.
Instanta nu poate primi nici critica petentului in sensul ca agentul care a constatat pretinsa contraventie nu este acelasi care a incheiat procesul-verbal, ratinand dispozițiile art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, potrivit cărora nu constituie o încălcare a legii faptul că procesul-verbal de contravenție nu a fost încheiat de polițistul care a operat cu aparatul radar, ci de un altul care l-a oprit la o oarecare depărtare de locul constatării faptei, întrucât în speță fapta a fost constatată cu ajutorul aparatului radar, mijloc tehnic verificat metrologic.
Oricum, în accepțiunea dispozițiilor OG nr. 2/2001 și a art. 109 din OUG nr. 195/2002, agentul constatator nu este numai persoana care percepe personal și nemijlocit fapta contravențională, prin propriile simțuri, ci și aceea care constată (descoperă) săvârșirea unei contravenții prin examinarea oricăror probe prevăzute de lege. O interpretare contrară ar presupune că nu ar putea fi sancționate decât faptele contravenționale percepute în mod direct de agentul constatator, ceea ce este inadmisibil. De altfel, polițistul rutier care a încheiat procesul-verbal de contravenție a participat parțial la constatarea faptei, întrucât procedând la oprirea vehiculului cu ajutorul căruia s-a comis fapta contravențională, a identificat pe autorul acesteia.
Instanta nu poate primi nici critica petentului potrivit careia agentul de politie a refuzat sa-i prezinte buletinul de verificare metrologica a cinemometrului, atestatul operatorului radar si dovada amplsarii legale a autospecialei, retinand ca nici nu exista o obligatie in acest sens pentru organul constatator, iar analiza acestor documente reprezinta un atribut exclusiv al instantei de judecata in eventualitatea formularii unei plangeri contraventionale impotriva actului de sanctionare.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul temeiniciei sale, instanța apreciază că probatoriul administrat în cauză conduce la concluzia că procesul-verbal este temeinic, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art.121 alin.1 si 2 din ROUG nr.195/2002, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii, se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Astfel, din analiza planșei foto depuse la dosar de intimat (fila 11), rezulta fara putinta de tagada că autoturismul marca VW – Passat cu nr. de înmatriculare_ condus de petent a fost depistat cu aparatul radar (momentul 16.35.56), circulând cu viteza de 103 km/h pe un drum public, unde limita de viteza este de 70 km/h, pe sensul pe care se afla autospeciala politiei, la data și ora indicate în procesul-verbal de contravenție.
Planșa foto îndeplineste toate cerințele prevăzute de art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05/2005, aprobată prin Ordinul 301/2005, așa cum a fost modificat prin Ordinul nr.187/2009, evidențiindu-se în cuprinsul ei data și ora măsurătorii, valoarea vitezei și imaginea autovehiculului al cărui număr de înmatriculare este perfect vizibil.
Inregistrarea faptei a fost făcută cu aparatul radar montat pe autospeciala marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_, aparat care la acel moment se afla în termenul de valabilitate a verificării metrologice, conform buletinului nr._/26.08.2011 (fila 12), prin care acesta a fost declarat admis pentru o perioadă de 1 an, fiind îndeplinite astfel și condițiile impuse de art. 5.2.1 din Norma de metrologie amintită.
Din analiza atestatului aflat la fila 13 din dosarul cauzei rezulta totodata ca agentul-sef C. M., care a realizat plansa fotografica, detinea la data constatarii contraventiei atestat de operator „Speedophot” nr._/10/15.09.2008, nr. insignei – user ID_.
Instanta retine ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională constituie un act administrativ și ca orice act administrativ este învestit cu prezumția de legalitate, ce presupune că actul este emis cu respectarea dispozițiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumția de autenticitate, ce presupune că actul emană de la autoritatea menționată în cuprinsul său și prezumția de veridicitate, în temeiul căreia se consideră că aspectele menționate în cuprinsul său corespund realității constatate de agentul instrumentator.
Deși prezumția de adevăr de care se bucură un astfel de proces-verbal, în virtutea calității sale de act administrativ, este una relativă și nu una absolută (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție), acesta are o anumită forță probantă dată de faptul constatării faptei de un organ al statului investit cu autoritate publica.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A. împotriva României).
Prin urmare, toate constatările făcute de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumții, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumții se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. României - prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.
Instanta nu poate primi apararea petentului in sensul ca in zona in care se afla la data sanctionarii sale (pe centura orasului) nu exista edificii, trotuare sau treceri de pietoni, astfel ca nu se justifica ocrotirea vreunei valori, pentru urmatoarele considerente:
Viata, integritatea corporala, sanatatea persoanei reprezinta valori fundamentale ale existenței și coexistenței umane. Universale, indivizibile și interdependente, ele definesc umanitatea si sunt ocrotite si garantate de Constitutie, de Convenția europeană a Drepturilor Omului, de Protocoalele sale adiționale, de diversele tratate incheiate de Romania cu celelalte state ale lumii in toate cazurile, astfel ca nu petentul este acela care stabileste cand se impune ocrotirea acestora si cand nu.
Normele din legislatia rutiera care reglementeaza viteza maxima admisa pe un anumit sector de drum sunt menite a proteja valorile fundamentale mentionate anterior, intrucat conducerea cu o viteză de deplasare mai mare decât cea admisă de lege constituie prin ea însăși un pericol pentru siguranța celorlalți participanți la trafic, prin aceea că favorizează posibilitatea survenirii de accidente rutiere.
F. de cele ce preceda, instanta observa ca, desi petentului i s-a acordat în mod efectiv posibilitatea de a propune orice probe ar fi considerat necesare în combaterea celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare în cadrul unei proceduri contradictorii, în cauză apărările formulate de acesta prin care tinde la a dovedi netemeinicia procesului-verbal contestat, nu sunt însoțite de nicio dovadă și nici de vreun indiciu care să facă rezonabilă îndoiala cu privire la faptele reținute de agentul constatator (cauza N. G. c. României).
Așadar, prezumția de legalitate a actului atacat nefiind răsturnată - instanța constată că rămâne în ființă prezumția de veridicitate a situației de fapt reținută în cuprinsul actului, apreciind că în mod întemeiat a reținut agentul constatator săvârșirea faptei contravenționale constând în depasirea de catre petent cu 33 km/h a vitezei maxime legale prevazute pentru circulatia pe drumuri nationale, in localitate.
Art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii aplicate.
Privitor la sancțiunile aplicate, instanța noteaza ca, potrivit dispozițiilor art. 49 alin.1 din OUG. 195/2002, limita maximă de viteză în localități pe drumurile naționale europene este de 50 km/h, iar potrivit art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 conducătorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus.
Potrivit art.101 alin.2 si art.108 alin.1 lit.c pct.3 din OG nr.195/2002 - constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni (6-8 puncte-amendă) și 4 puncte de penalizare depășirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai cu 31-40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit dispozițiilor art.98 alin.1 din OUG nr.195/2002, amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, iar potrivit dispozițiilor alin.2 din același act normativ, un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
Cum din analiza materialului probator administrat in cauza rezulta ca petentul a depășit viteza legală cu 33 km/h, instanta retine ca fapta a fost corect încadrată din punct de vedere juridic, iar sanctiunea aplicata respecta limitele prevazute de lege pentru fapta comisa.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța observă că, în speță, petentului i s-a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege pentru depasirea cu 31-40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata cu mijloace tehnice verificate si omologate.
Instanța consideră că fapta petentului, nu poate fi consecința unei neatenții sau culpe ușoare, ci este consecința unei lipse vădite de interes a acestuia față de siguranța traficului și denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja atât pe cel care conduce un autoturism, cât și pe ceilalți participanți la trafic.
Instanța apreciaza că acest gen de fapte necesită o sancționare adecvată, în vederea realizării scopului educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale, in conditiile in care prezintă un grad de pericol social destul de ridicat, fiind susceptibile de urmări grave și ireparabile, precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor corporale.
Analizand circumstanțele personale ale contravenientului in aprecierea pericolului social al faptei comise, instanta are in vedere comportamentul general al acestuia in societate, sens in care observa ca petentul a mai fost sanctionat anterior de 3 ori pentru contraventii la regimul circulatiei pe drumurile publice (si chiar pentru fapte de acelasi gen), astfel cum rezulta din analiza istoricului abaterilor savarsite de petent (fila 14).
Coroborand acest comportament al petentului care persevereaza pe cale contraventionala, savarsind in mod repetat contraventii, chiar si dupa sanctionarea sa, cu atitudinea nesincera a acestuia in cadrul acestei actiuni, el declarand ca nu circulat cu viteza de 103 km/h, desi nu a reusit sa probeze aceasta sustinere, instanta conchide ca petentul nu înțelege gravitatea faptei sale și nici pericolul pe care o astfel de faptă îl prezintă în mod concret pentru sine si pentru ceilalti participanti la trafic.
Întrucât sancțiunea complementară a aplicarii punctelor de penalizare, intervine de drept odată cu săvârșirea faptei de către petent, instanța apreciază ca orice discuție referitoare la oportunitatea luării sale este exclusă.
Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunilor contravenționale, acestea fiind unele proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată de petent, ca fiind neîntemeiată si va mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/22.05.2012, ca fiind temeinic si legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plangerea contraventionala formulată de petentul D. S. D., cu domiciliul in P., ., jud. Arges, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., cu sediul în Buzau, .-10, jud. Buzau, ca neintemeiata.
Mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/22.05.2012, ca fiind temeinic si legal.
Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. D. N. M. B. Ș.
Red. A.D.N.
4 ex. /26.02.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1565/2014.... | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 12/2014. Judecătoria BUZĂU → |
|---|
