Plângere contravenţională. Sentința nr. 2597/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2597/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 39/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECTIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 2597
Ședința publică de la 14.02.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. I.
GREFIER: C. Z.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petentul P. Rãzvan, cu domiciliul în București, . 17 ., și intimatul I. Județean de Poliție B., cu sediul în B., .-10, jud.B., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns petentul, prin avocat S. R. M., cu delegație la dosar, lipsă fiind intimatul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cererea se află la primul termen de judecată, fiind scutită de taxa de timbru, prin serviciul registratură intimatul a depus la dosar întâmpinare, înregistrare video, fișa cazier auto, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art.159 ind 1 alin. 4 C.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta plângere, în temeiul art.126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art.2 și 3 din Legea nr. 304/2004; material, în temeiul art.1 pct. 2 C.proc.civ. și art.32 alin.2 din OG nr.2/2001 și teritorial, în temeiul art.32 alin.2 din OG nr. 2/2001.
Reprezentantul petentului nu mai are cereri prealabile de formulat.
În probațiune, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța, deliberând asupra pertinenței, concludenței și utilității probelor, în conformitate cu dispozițiile art.167 C.proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreascã și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul petentului solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, în sensul anulării procesului verbal de contravenție și a măsurilor dispuse prin acesta.
Solicită să se ia act de starea de necesitate în care s-a aflat petentul la data respectivă, motivat de faptul că unul din copiii săi avea probleme grave de sănătate, și trebuia să ajungă cu el la camera de gardă la București, lucru care ulterior s-a și întâmplat, dovada fiind adeverința medicală depusă la dosar.
Instanța declară dezbaterile închise, conform art.150 C.proc.civ., și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /2012, petentul P. Rãzvan a formulat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr._, încheiat la data de 03.01.2013.
In motivarea cererii, petentul a arătat ca la data de 03.01.2013, a condus autoturismul cu numãrul de înmatriculare_ în localitatea Satuc din jud.Buzãu, pe un sector de drum unde viteza maximă admisă este de 50 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar ca având o viteză de 103 km/h, motiv pentru care a fost sancționat contravențional.
Petentul a invocat starea de necesitate în care s-a aflat la data respectivă, motivat de faptul că unul din copiii săi avea probleme grave de sănătate, și trebuia să ajungă cu el la camera de gardă la București, lucru care ulterior s-a și întâmplat, dovada fiind adeverința medicală depusă la dosar.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițile din OG 2/2001.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri, în fotocopie: procesul-verbal contestat și cartea de identitate a petentului.
Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este scutită de taxă judiciară de timbru, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001, raportat la art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 și de aplicarea timbrului judiciar, potrivit art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995
Fiind legal citat, intimatul IPJ B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare a arătat că la data de 03.01.2013, petentul a condus autoturismul cu numãrul de înmatriculare_ în localitatea Satuc din jud.Buzãu, pe un sector de drum unde viteza maximă admisă este de 50 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar ca având o viteză de 103 km/h.
Sub aspectul probatoriului, instanța a administrat la propunerea ambelor părți proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar procesul -verbal contestat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 03.01.2013, petentul P. Rãzvan a fost sancționat cu 9 puncte amendă contravențională în cuantum de 630,00 lei, și aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, pentru sãvârșirea contravenției prevãzute și sancționate de art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, constând în faptul cã, la data de 03.01.2013, petentul a condus autoturismul cu numãrul de înmatriculare_ în localitatea Satuc din jud.Buzãu, pe un sector de drum unde viteza maximă admisă este de 50 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar ca având o viteză de 103 km/h.
Instanța constată că plângerea a fost formulată de către petent la data de 04.01.2013, în termenul de 15 zile prevăzut de art.31 alin.1 din OG 2/2001, de la data comunicării procesului -verbal de constatare a contravenției, 03.01.2013.
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care pot fi invocate de instanță din oficiu. Astfel, procesul- verbal conține mențiunile privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptelor săvârșite, a datei comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate de petent, instanța le apreciazã neîntemeiate, pentru urmãtoarele considerente:
- fapta petentului a fost descrisã cu suficiente detalii pentru ca un observator independent să ia la cunoștință de aceasta și să aprecieze gravitatea contravenției, nefiind necesar ca agentul constatator să menționeze și alte împrejurări în descriere, în afară de cele reținute în procesul -verbal, urmarea socialmente periculoasă deducându-se din materialitatea faptei, deci nu au fost încălcate dispozițiile art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
- agentul constatator a consemnat în cuprinsul procesului-verbal atât actul normativ, cât și articolele care stabilesc și sancționeazã contravenția, potrivit disp.art.16 alin.(1) din OG nr.2/2001, precum și mijlocul tehnic omologat și verificat metrologic cu care s-a constatat contravenția, potrivit disp.art.109 alin.(2) din OUG nr.195/2002.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, instanța constată că procesul-verbal de contravenție indică dispozițiile art. 121 Regulamenul de aplicare al OUG 195/2002, aprobat prin HG 1391/2006, care prevãd „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.”
Nerespectarea acestei obligații constituie contravenție potrivit disp.art. 102 alin.3 lit.e) din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care prevãd cã depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, constituie contravenție și se sancționeazã cu amenda prevãzutã de clasa a IV-a de sancțiuni, precum și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Potrivit art. 98 alin. 4 lit d) din OUG 195/2002 republicată, clasa a IV- a de sancțiuni este reprezentată de posibilitatea aplicării de la 9 până la 20 puncte de amendă, fiecare punct reprezentând 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
Totodatã, instanța reține cã petentul a condus autoturismul în localitate, pe un sector de drum unde viteza maximã admisã este de 50 km/h, conform disp.art. 49 din OUG 195/2002.
Prin urmare, se poate concluziona că fapta a fost corect încadratã, iar sancțiunea a fost individualizatã între limitele fixate de actul normativ de incriminare, procesul verbal fiind legal întocmit cu privire la acest aspect.
Sub aspectul temeiniciei, petentul a solicitat anularea procesului-verbal atacat și a invocat starea de necesitate, arãtând cã, la data constatãrii faptei, se grãbea sã ajungã la București, pentru a prezenta la camera de gardã a unui spital pe unul din copiii sãi, care avea probleme de sãnãtate.
În ceea ce privește aceste susțineri ale petentului, în sensul cã, în împrejurările cauzei, este incidentă starea de necesitate, cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei, instanță o consideră ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
Potrivit art. 11 alin.1 din OG nr.2/2001, caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșită.
Cu toate că OG nr.2/2001 nu reglementează conținutul clauzelor care înlătură caracterul contravențional al faptei, acestea vor fi incidente, prin analogie, în condițiile Codului Penal, care prevede detaliat toate cerințele pe care fapta prevăzută de norma incriminatoare trebuie să le îndeplinească pentru a fi caracterizată ca fiind săvârșită în stare de necesitate.
Din prevederile art.45 C.pen., reiese că pentru existența stării de necesitate trebuie îndeplinite două categorii de condiții: condiții referitoare la starea de pericol și condiții privind acțiunea de salvare. Astfel, condițiile referitoare la pericol sunt: să fie iminent, să amenințe viața, integritatea corporală sau sănătatea unei persoane ori un bun important sau vreun interes general; să fie inevitabil. Iar cele privind activitatea de salvare sunt: să fie necesară, să nu cauzeze urmări vădit mai grave decât cele ce s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat; să nu fie efectuată de către o persoană sau pentru a salva o persoană care avea obligația să înlăture pericolul; să se materializeze într-o faptă prevăzută de legea contravențională.
Analizând adeverința medicalã depusã la dosarul cauzei (fila 12), instanța constatã cã unul dintre copiii petentului s-a prezentat, într-adevãr, la data de 03.01.2013 la Spitalul Regina M. din București, însã diagnosticul de „colicã abdominalã. Sindrom de vãrsãturi” cu greu s-ar putea încadra în ipoteza prevãzutã de art. 45 C.pen., drept un pericol care sã amenințe sãnãtatea unei persoane, cea a fiicei petentului.
Chiar dacã ar fi îndeplinitã aceastã primã condiție și petentul s-ar fi confruntat cu un astfel de pericol, instanța reține că, din condiția inevitabilității pericolului, se desprinde cerința ca înlăturarea acestuia să fie necesară, deoarece necesitatea ține de inevitabilitate. Activitatea de salvare este necesară în toate cazurile în care realmente pericolul nu poate fi evitat prin alte mijloace și când este singura cale mai puțin periculoasă de înlăturare a pericolului. Astfel, nu este în stare de necesitate acela care comite o faptă contravențională, dacă are și altă cale licită, de a anihila pericolul.
In cazul de fațã, nu se poate susține cã pericolul, dacã ar fi existat, nu putea fi înlãturat altfel, din moment ce, în situații de urgențe medicale trebuie urmate anumite proceduri, ce presupun deplasarea unei ambulanțe și nu deplasarea cu autoturismul personal, punând în pericol siguranța circulației pe drumurile publice.
Având în vedere că pentru a fi incidentă în cauză starea de necesitate, trebuie îndeplinite toate condițiile arătate mai sus și cum în speță acest lucru nu se realizează, instanța constată că în cauză nu poate fi incidentă starea de necesitate.
Prin urmare, analizând fapta și sancțiunea aplicată prin procesul-verbal de constatare atacat, prin prisma criteriilor stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, instanța constată că fapta reținutã în sarcina petentului reprezintã o „acuzație în materie penalã”, având în vedere cã norma juridica pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor participanților la trafic, natura faptei, sancțiunea aplicatã, natura și gradul de severitate al acesteia, petentului fiindu-i aplicată și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, restituirea permisului de conducere urmând să aibă loc la expirarea termenului de suspendare, numai în măsura în care titularul a promovat testul de verificare a cunoașterii regulilor de circulație, în conformitate cu disp. art.219 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002. Pe de altã parte, rațiunea urmãritã de legiuitor în incriminarea unei astfel de fapte o reprezintã protejarea siguranței pe drumurile publice.
În această situație, instanța apreciază că în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu toate garanțiile conferite de acesta, petentul beneficiind de prezumția de nevinovăție (Cauza A. contra României), sarcina probei revenind organului constatator, cu respectarea în acest mod a principiului egalității armelor, garanție instituită tot prin articol sus-menționat.
Astfel, procedând la vizionarea înregistrării de pe suportul CD depus la dosarul cauzei de cãtre intimatã, instanța constată că, în data de 03.01.2013, orele 14:25, autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a circulat cu viteza de 103 Km/h pe raza localitãții Satuc din jud.Buzãu .
De asemenea, la dosarul cauzei au mai fost depuse de intimatã:
-copie după buletinul de verificare metrologică nr._ din 29.03.2012, din care rezultă că aparatul radar tip Autovision . 383 era omologat și verificat metrologic, fiind montat pe auto_, funcționând în mod corect, în regim staționar, la data constatãrii contravenției;
-copia atestatului de operator radar a agentului șef pr.P. S..
In ceea ce privește eventualele “erori ale aparatului radar”, instanța reține că marja de eroare este avută în vedere la verificarea metrologică, pentru a se aprecia dacă acesta corespunde din punct de vedere tehnic. Prin urmare, mãsurãrile efectuate cu un cinemometru, dupa verificarea metrologicã a acestuia, sunt legale, și asupra lor nu se poate interveni, nu se adaugã și nu se scade nicio eroare. In momentul în care se elibereazã buletinul de verificare cu mențiunea “ADMIS”, eroarea de mãsurare a cinemometrului a fost incadratã deja în limitele admise de NML 021, astfel cã, operatorul cinemometrului nu face decât sã constate valoarea mãsuratã de acesta.
Prin urmare, pe baza ansamblului probator administrat, instanța reține că mențiunile consemnate în procesul verbal de contravenție s-au confirmat, petentul săvârșind contravenția reținută în sarcina sa, depãșind viteza maximã admisã pe sectorul de drum cu 53 de km/h, astfel încât sancționarea sa este temeinică.
Pentru aceste considerente, instanța conchide că procesul verbal din cauză este temeinic întocmit.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, instanța apreciază drept justificat cuantumul amenzii aplicate, respectiv amenda în cuantum minim, având în vedere cã, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal
Instanța constată că nivelul amenzii corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului, deoarece viteza cu care circula acesta era una extrem de mare, având în vedere natura drumului pe care-l parcurgea petentul și faptul că acestă faptă a fost săvârșită pe raza unei localități, iar fapta petentului poate genera atât o stare de pericol pentru siguranța drumurilor publice, cât și consecințe deosebit de grave, precum un accident de circulație cu vãtãmarea corporalã a participanților la trafic sau chiar decesul acestora.
De asemenea, instanța consideră că fapta acestuia denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale, care sunt menite a proteja atât pe cel care conduce un autoturism, cât și pe ceilalți participanți la trafic, iar viteza atât de mare cu care a circulat petentul față de viteza legalã, nu poate fi consecința unei neatenții sau culpe ușoare a acestuia, ci doar consecința unei lipse de interes vădite a acestuia față de dispozițiile legale și față de siguranța traficului.
Față de cele expuse anterior, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunii contravenționale, aceasta fiind proporționalã cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent.
Cu privire la sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, instanța reține cã aceasta intervine de drept, odată cu săvârșirea contravenției de către petent, astfel încât orice discuție referitoare la oportunitatea luării sale este exclusă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 din OG 2/2001, urmeazã a respinge plângerea contravențională formulatã de petent, ca neîntemeiată.
In temeiul art. 274 C.proc.civ., având în vedere principiul disponibilității procesului civil, instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. Rãzvan, cu domiciliul în București, . 17 ., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B.- Poliția Rutieră, cu sediul în B., .-10, jud.B., împotriva procesului-verbal . nr._, încheiat la data de 03.01.2013, ca neîntemeiatã.
Ia act cã nu se solicitat cheltuieli de judecatã.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțatã în ședințã publicã, azi, 14.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. I. C. Z.
Red. E.I./ Tehnored.: E.I.
4 ex./ 14.03. 2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1634/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7089/2014.... → |
|---|
