Plângere contravenţională. Sentința nr. 2619/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2619/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 802/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECTIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 2619
Ședința publică de la 14.02.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. I.
GREFIER: C. Z.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petenta L. R., cu domiciliul în comun Tisău, ., și intimatul I. Județean de Poliție B., cu sediul în B., .-10, jud.B., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cererea se află la primul termen de judecată, fiind scutită de taxa de timbru, prin serviciul registratură intimatul a depus la dosar întâmpinare, raport agent constatator,iar petenta a depus la dosar cerere de amânare, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art.159 ind 1 alin. 4 C.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta plângere, în temeiul art.126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art.2 și 3 din Legea nr. 304/2004; material, în temeiul art.1 pct. 2 C.proc.civ. și art.32 alin.2 din OG nr.2/2001 și teritorial, în temeiul art.32 alin.2 din OG nr. 2/2001.
Respinge cererea de amânare a judecãrii cauzei, formulată de către petentă, ca neîntemeiatã.
Instanța, deliberând asupra pertinenței, concludenței și utilității probelor, în conformitate cu dispozițiile art.167 C.proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreascã și, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.proc.civ, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petenta L. R. a formulat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr._/17.01.2013.
In motivarea cererii, petenta a arătat că a fost sancționată contravențional, întrucât în calitate de pieton, a traversat ..Buzãu prin loc nepermis, în apropierea intersecției cu .> În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițile din OG 2/2001.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri, în fotocopie: procesul-verbal contestat și cartea de identitate a petentului.
Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este scutită de taxă judiciară de timbru, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001, raportat la art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 și de aplicarea timbrului judiciar, potrivit art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995
Fiind legal citat, intimatul IPJ B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare a arătat că, la data reținută în procesul verbal, petenta, în calitate de pieton, a traversat ..Buzãu prin loc nepermis, în apropierea intersecției cu .> Sub aspectul probatoriului, instanța a administrat la propunerea ambelor părți proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar procesul -verbal contestat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/17.01.2013, petenta L. R. a fost sancționatã cu 2 puncte amendă contravențională în cuantum de 140,00 lei, pentru sãvârșirea contravenției prevăzute de art. 167 alin.1 lit.d) din HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.
S-a reținut în fapt că petenta, în calitate de pieton, a traversat ..Buzãu prin loc nepermis, în apropierea intersecției cu .> Instanța constată că plângerea a fost formulată de către petentã la data de 18.01.2013, în termenul de 15 zile prevăzut de art.31 alin.1 din OG 2/2001, de la data comunicării procesului -verbal de constatare a contravenției, 17.01.2013.
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care pot fi invocate de instanță din oficiu, iar petenta nu a invocat niciunul din motivele de nulitate prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, procesul- verbal conținând mențiunile privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, instanța constată că procesul-verbal de contravenție indică dispozițiile art. 167 alin.1 lit.d) din HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care prevãd: „(1) Se interzice pietonilor și persoanelor asimilate acestora: […] d) să traverseze drumul public prin alte locuri decât cele permise.”
Instanța reține cã, potrivit disp.art 99 alin. 1 din OUG 195/2002, nerespectarea de către pietoni a normelor privind circulația pe drumurile publice constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni.
Potrivit art. 98 alin. 4 lit a) din OUG 195/2002 republicată, clasa I de sancțiuni este reprezentată de posibilitatea aplicării a 2 sau 3 puncte de amendă, fiecare punct reprezentând 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
Prin urmare, se poate concluziona că fapta a fost corect încadratã, iar sancțiunea a fost individualizatã între limitele fixate de actul normativ de incriminare, procesul - verbal atacat fiind legal întocmit cu privire la acest aspect.
Sub aspectul temeiniciei,
Petenta solicită înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin procesul-verbal CP nr._/17.01.2013 cu sancțiunea avertismentului, arãtând cã a traversat neregulamentar, întrucât se grãbea sã prindã autobuzul cu care intenționa sã se deplaseze cãtre casã.
Instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, făcând dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Astfel, potrivit practicii CEDO în materie contravenționalã, în situația în care agentul constatator a constatat direct și nemijlocit sãvârșirea faptei sancționate prin procesul-verbal, prezumția de veridicitate a celor cuprinse în procesul verbal nu este una nerezonabilã (cauza Blum c.Austriei) .
Instanța reține cã, sãvârșirea acestei contravenții a fost constatatã în mod direct de un funcționar public aflat în exercițiul atribuțiilor sale și învestit cu autoritatea statalã pentru constatarea și sancționarea faptelor contravenționale, astfel încât procesul verbal se bucurã de prezumția de veridicitate, în ceea ce privește aspectele constatate personal de agentul de poliție cu privire la aceastã faptã.
Prezumtia de veridicitate este o prezumție relativã și poate fi rasturnatã prin proba contrarie.
Instanța reține, însã, cã petenta a recunoscut prin plângere sãvârșirea contravenției retinute în sarcina sa.
Se constată, așadar, că materialul probatoriu administrat în cauză se coroborează cu mențiunile din procesul -verbal atacat, petenta nu a fãcut dovada existenței unei situații de fapt contrare celei reținute de organul constatator în sarcina sa, astfel încât forța probantă a procesului-verbal de contravenție nu a fost înlăturată.
In aceastã situație, instanța conchide cã procesul-verbal este temeinic întocmit, petenta săvârșind contravenția reținutã în sarcina sa, traversând drumul public prin alte locuri decât cele permise.
Cu privire la sancțiunea aplicatã, instanța reține cã, dispozițiile art.7 alin.3 din OG 2/2001, prevãd posibilitatea aplicãrii sancțiunii avertismentului și în situația în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede expres aceastã sancțiune, pentru a permite în acest mod sancționarea faptelor de o gravitate redusã cu luarea în considerare și a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare.
Analizând gradul de pericol social al faptei sãvârșite, în conformitate cu criteriile prevãzute de art.21 alin.3 din OG 2/2001, instanța apreciazã cã sancțiunea amenzii este prea asprã, nefiind proporționalã cu gradul de pericol social al faptei sãvârșite, care este minim, raportat la împrejurarea în care a fost sãvârșitã fapta și la urmãrile acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei, care a avut o atitudine sincerã și a recunoscut sãvârșirea faptei.
Fațã de aceste împrejurãri, instanța apreciază că fapta are o gravitate redusã și cã se impune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, care rãspunde cerințelor de proporționalitate prevãzute de art.5 alin.5 și art.21 alin.3 din OG nr.2/2001. Aceastã sancțiune este mai potrivitã realizãrii scopului general al aplicãrii unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei sãvârșite și de a-l determina sã adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța va admite în parte plângerea petentei și va modifica procesul-verbal de contravenție atacat, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii în cuantum de 140,00 lei cu sancțiunea avertismentului. De asemenea, va atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei sãvârșite și îi va recomanda sã respecte dispozițiile legale.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., având în vedere principiul disponibilității procesului civil, instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte plângerea contravenționalã formulatã de petenta L. R., cu domiciliul în comun Tisău, ., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B.- Poliția Rutieră cu sediul în B., .-10, jud.B..
Modifică procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/17.01.2013, în sensul cã înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 140,00 lei, aplicate petentei cu sancțiunea avertismentului.
Atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei și îi recomandã respectarea dispozițiilor legale.
Ia act cã nu se solicitã cheltuieli de judecatã.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțatã în ședințã publicã, azi, 14.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. I. C. Z.
Red. E.I./ Tehnored.: E.I.
4 ex./ 14.03. 2014
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 08/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 05/2014.... → |
|---|
