Plângere contravenţională. Sentința nr. 30/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 30/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 5611/200/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
JUDEȚUL B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30.10.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE - M. S.
GREFIER - I. A. C.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul G.-B. T., cu domiciliul în B., .. 88, jud. Ilfov, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/25.02.2014 întocmit de intimatul INSPECTORATL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., .-10, jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit petetul G.- B. T. și intimatul INSPECTORATL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art.131 alin.1 din Noul Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere, în temeiul art. 126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, material, în temeiul art. 94 din Noul Cod procedură civilă raportat la art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 și teritorial în temeiul acelorași prevederi legale.
Constatând că s-a cerut judecarea cauzei și în lipsă, de către ambele părți, în temeiul art. 258 Noul Cod de procedură civilă, instanța încuviințează părților - proba cu înscrisurile aflate la dosar, iar intimatului și proba cu înregistrarea video, apreciindu-le pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, exceptii de invocat sau probe de administrat, instanta constată cauza în stare de judecată și, avand in vedere ca ambele părți au solicitat judecarea cauzei in lipsa, o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecatoria Buzau la data de 11.03.2014, sub nr._, petentul G. - B. T. a solicitat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., anularea procesului verbal . nr._/25.02.2014, desființarea sancțiunilor contravenționale constand în 6 puncte-amenda, adică 510 lei, si 6 puncte penalizare
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în fapt, nu i-a fost aratata nicio proba din partea agentului constatator, ci doar i s-a transmis verbal. Evident că nu circula cu o asemenea viteza, a fost doar o depășire în care a accelerat, doar atat cat a fost necesar să depășească un camion, care circula cu o viteza regulamentara. Este convins ca aparatul radar a inregistrat eronat acest rezultat. Petentul a invocat exceptia nulitatii relative a procesului verbal, avand in vedere ca lipseste codul numeric personal al contravenientului.
In drept, au fost invocate dispozitiile din OG nr.2/2001, OUG nr.195/2002, CEDO.
Petentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
In sustinerea cererii, petentul a aratat ca intelege sa se foloseasca de proba cu inscrisuri si orice alte probe ce vor fi necesare in vederea solutionarii cauzei. In acest sens, a depus la dosarul cauzei, in copie, carte de identitate a petentului, procesul verbal de contraventie contestat (filele 7-8).
Cererea a fost timbrata cu 20 lei – taxa judiciara de timbru (fila 12).
Legal citat intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea actiunii petentului (fila 18).
In motivarea cererii, intimatul a aratat ca la data de 25.02.2014, orele 10.14, petentul a condus pe DN2, in loc.Limpezis, autoturismul cu numarul de inmatriculare_, cu viteza de 82 km/h. Abaterea a fost inregistrata pe baza de suport magnetic, iar CD-ul cu filmarea abaterii a fost inaintat instantei ca mijloc de proba, fiind constatata cu instalatia de supraveghere a traficului . 382, aceasta folosindu-se in regim stationar. Conform buletinului de verificare metrologica a aparatului radar, acesta nu prezinta vreo marja de eroare in masurarea vitezei de deplasare a autovehiculelor pe drumurile publice.
Intimatul a precizat ca se opune audierii martorilor prevazuti de art.315 C.proc.civ.
In drept, au fost invocate dispozitiile art.205-208 C.proc.civ.
Intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
In sustinerea cererii, intimatul a depus la dosarul cauzei, inregistrare video (fila 19).
La termenul de judecata din data de 30.10.2014, instanta, în temeiul art. 258 din Noul Cod de procedură civilă, a încuviințat petentului - proba cu înscrisurile aflate la dosar, iar intimatului - proba cu înscrisuri si inregistrare video, apreciindu-le pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contraventie . nr._/25.02.2014 (fila 13), s-a reținut încălcarea art.121 alin.1 din R.OUG nr.195/2002 rep. raportat la art.108 alin.1 lit.c pct.3 din O.U.G. nr.195/2002 Rep., contravenientul fiind sanctionat cu amenda contravențională în cuantum de 510 lei, echivalentul a 6 puncte-amenda, si 4 puncte de penalizare.
Contravenientul a semnat procesul verbal de contraventie, facand mentiunea: “nu am avut viteza respectiva”.
Potrivit art.101 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 Rep., amenda contravențională prevăzută la alin.1, respectiv amenda prev. în clasa a II-a de sancțiuni (de la 6 la 8 puncte-amenda) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 4 puncte de penalizare, conform art.108 alin.1 lit.c, care sanctioneaza la pct.3 „depășirea cu 31 - 40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța reține ca acesta a fost întocmit cu respectarea mențiunilor obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art.17 din O.G. nr.2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele si adresa contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Pe de alta parte, în ceea ce privește susținerile petentului referitoare la lipsa mențiunilor privind CNP-ul contravenientului, instanta retine ca in cuprinsul procesului verbal a fost mentionat CNP-ul, la rubrica destinată in acest sens.
Referitor la temeinicia procesului verbal, instanța constată pentru început că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Aceasta deoarece, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost dezincriminate, în lumina jurisprudenței CEDO (cauzele A. c. României, Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kaubec c. Slovaciei), acest gen de contravenție (referitoare la normele rutiere) intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO. La această încadrare conduc două argumente: 1. norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Legea nr.319/2006); 2. amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv.
Curtea europeană a drepturilor omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, c. Maszini c. României, hotărârea din 21.09.2006) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal.
Instanța apreciază, de asemenea, că lipsa gravității pedepsei aplicate petentului (510 lei) nu poate priva o contravenție de caracterul său inerent penal (în accepțiunea Curții europene a drepturilor omului – Cauza Ozturc c. Germaniei).
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Față de cele de mai sus, instanța reiterează faptul că textul Convenției Europene a Drepturilor Omului (la fel și jurisprudența Curții) face parte din dreptul intern al României încă din anul 1994, iar, în raport de dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Cu toate acestea, astfel cum a statuat Curtea în cauza A. c. României, cauza A. c. României, în deciziile din cauzele N. c. României și I. P. c. României, cauza H. și alții c. României, precum și în cauza N. G. c. României, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația muncii, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.
Plecând de la raționamentul Curții europene, reamintim că, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. Nu mai puțin important este faptul că, pentru a nu se aduce atingere art. 6 din Convenție, orice decizie a instanței naționale de a respinge anumite cereri în apărare sau de a acorda relevanță unei anumite probe în defavoarea alteia, trebuie să fie temeinic motivată, în caz contrar intervenind arbitrarul.
Din materialul probator administrat in cauza, instanta retine ca petent nu a reusit sa rastoarne prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului verbal de contraventie. Desi instanta a administrat proba cu inscrisurile depuse de catre petent, instanta constata ca situatia retinuta in procesul verbal de contraventie corespunde realitatii.
Astfel, sustinerile petentului referitoare la faptul ca circula cu o alta viteza decat cea retinuta de catre agentul constatator, nu pot fi retinute de catre instanta, atata timp cat nu sunt coroborate cu niciun alt mijloc de proba.
Potrivit dispozitiilor legale mentionate mai sus, viteza de deplasare se constata cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic. Instanta retine ca aparatul radar montat pe auto Dacia L. cu numar de inmatriculare MAI_, era verificat metrologic la data de 28.03.2013, avand termen de valabilitate de 1 an (fila 19 - buletin de verificare metrologica).
De asemenea, înregistrarea video (fila 19), confirmă savarsirea contraventiei de catre petent, viteza fiind constatata de o persoana autorizata ag. sef Persinaru V. (atestat operator “AUTOVISION”- fila 19).
Referitor la solicitarea petentului, ca intimatul sa puna la dispozitia instantei, ordinal de serviciu al lucratorului care a constatat contraventia, instanta o apreciaza ca fiind neintemeiata, avand in vedere ca in cadrul plangerii contraventionale, nu se pot face astfel de aparari, petentul avand posibilitatea de a se adresa pe calea unei plangeri penale fata de agentul constatator (pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu) sau pe cale administrativa, la seful Inspectoratului Judetean de Politie Buzau. Or, aceasta solicitare excede cadrul procesual al prezentei cauze.
In ceea ce priveste eventualele “erorile” ale aparatului radar, instanta retine ca masurarile efectuate cu un cinometru, dupa verificarea metrologica a acestuia, sunt legale, si asupra lor nu se poate interveni, nu se adauga si nu se scade nici o eroare. In momentul in care se elibereaza buletinul de verificare cu mentiunea “ADMIS”, eroare de masurare a cinometrului a fost incadrata deja in limitele admise de NML 021. Astfel ca, operatorul cinometrului nu face decat sa constate valoarea masurata de cinometru.
Referitor la celelalte solicitări ale petentului legate de aparatul radar, instanta retine ca potrivit ar.5.1 din Ordinul nr.301/2005, „atestarea legalității unui cinemometru se realizează numai după demonstrarea conformității acestuia cu cerințele metrologice și tehnice indicate în tabelul 1, pentru fiecare modalitate de control aplicabilă pentru introducerea pe piață și punerea în funcțiune, respectiv pentru utilizare.”.”Atestarea legalității se realizează prin aplicarea marcajelor metrologice și eliberarea unor documente specifice” (art.5.2), sen sin care s-a eliberat buletinul de verificare metrologica nr._/2013 atasat prezentei cauze.
Prin urmare, avand in vedere ca petentul nu a adus probe pertinente pentru a-si dovedi sustinerile, instanta nu poate retine o alta situatie decat cea mentionata de agentul constatator în procesul verbal de contraventie, astfel încat plangerea este apreciata ca neintemeiata.
Avand în vedere împrejurarile savarsirii faptei - locul si momentul savarsirii acesteia, gradul de pericol social al faptei savarsite, instanta apreciaza ca sanctiunile contraventionale aplicate petentului au fost corect individualizate, respectiv amenda - in limitele sanctiunii prevazute de art.101 alin.2 coroborat cu art.98 alin.4 lit.c din O.U.G. nr.195/2002 rep., petentului fiindu-i aplicata amenda în cuantum minim de 6 puncte-amenda.
Cu privire la sanctiunea complementara a aplicarii si a 4 puncte de penalizare, instanța reține că această sancțiune contraventională complementară se aplică automat, conform dispozițiilor art.108 alin.1 lit.c din O.U.G. nr.195/2002 Rep.
Pentru aceste motive, instanta urmează să respingă ca neintemeiată, plangerea contraventională formulată de către petent împotriva procesului verbal de contraventie intocmit de intimat și să mentină procesul verbal de contraventie contestat si măsurile dispuse prin acesta.
Potrivit principiului disponibilitatii, instanta urmează să ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plangerea contraventionala formulată de petentul G.- B. T., cu domiciliul în B., .. 88, jud. Ilfov, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/25.02.2014 întocmit de intimatul INSPECTORATL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., .-10, jud. B., ca neintemeiată.
Mentine procesul verbal contestat si masurile dispuse prin acesta.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu apel in 30 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica, azi, 30.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. S. I. A. C.
Red. M.S.
Tehnored. M.S.
4 ex./12.12.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 23/2014. Judecătoria BUZĂU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9711/2014.... → |
|---|
