Plângere contravenţională. Sentința nr. 5225/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5225/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 24-03-2014 în dosarul nr. 2636/200/2014
Dosar nr._
r o m a n i a
judecatoria buzau – sectia civila
sentinta civila nr.5225
sedinta publica din 24 martie 2014
instanta constituita din
presedinte nicolae adriana
grefier popescu alina
Pe rol fiind acțiunea civilă având ca obiect plângerea contravențională formulată de petentul P. R. M., cu domiciliul în .. Negrilești, jud. V., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului B., cu sediul în B., .-12, Jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura este legal îndeplinită, iar cererea a fost legal timbrată cu 20 lei conform art.19 din OUG nr.80/2013, după care:
Procedând potrivit art.131 alin.1 din Noul Cod procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența și constată că este competentă general, să soluționeze prezenta cerere, în temeiul art. 126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, material, în baza art. 94 pct.4 C.proc.civ. raportat la art. 118 al.1 din OUG 195/2002 și teritorial, potrivit art. 118 al.1 din OUG 195/2002, fapta fiind constatată în circumscripția judecătoriei B..
În conformitate cu dispozițiile art.258 al.1 rap.la art.255 N.C.pr.civ. coroborat cu art.265, 267 și 341 alin.2 N.C.pr.civ., instanța încuviințează părților proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și cu planșa fotografică.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 394 Cod procedura civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Cu adresa nr._, Judecătoria Focșani – județul V. a înaintat Judecătoriei B. spre competentă soluționare plângerea contravențională formulată de petentul P. R. M., întrucât prin sentința civilă nr. 386/04.02.2014 Judecătoria Focșani a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei B..
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 11.02.2014 petentul P. R. M. a solicitat anularea procesului verbal de . nr._, încheiat la data de 03.07.2013, de către Inspectoratul de Poliție al Județului B..
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în fapt, la data de 03.07.2013, agentul constatator din cadrul Serviciului Politiei Rutiere al I.P.J B. a constatat prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor menționat mai sus faptul ca petentul a condus cu viteza de 101 h in interiorul localității. Prin procesul verbal de contravenție din 03.07.2013 i s-a stabilit amenda in cuantum de 720 lei si reținerea permisului de conducere si a certificatului de înmatriculare. În opinia sa, procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor întocmit la 3.07.2013 este nelegal.
În primul rând, a solicitat constatarea nulității procesului verbal datorita faptului ca acesta nu cuprinde . numărul aparatului radar montat pe auto cu care s-a făcut filmarea, ci numai numărul de înmatriculare al auto pe care este amplasat cinemometrul, pentru ca instanța să poată cenzura daca cinemometrul era calibrat, avea certificat metrologic valabil la acea data si daca întrunește celelalte condiții pentru ca filmarea făcuta cu acesta sa fie proba in prezenta cauza așa cum prevăd disp. art. 16 din OG.2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde in mod obligatoriu: „descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost săvârșita, precum si arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, si disp. Normei de metrologie legala NML 021-05 din 23.11.2005 aprobata prin Ordinul nr.301/2005.
Mai mult decât atât, procesul-verbal este un act administrativ cu caracter individual care se bucura de o prezumție relativa de legalitate si temeinicie aplicabila actelor administrative, in măsura in care a fost legal întocmit, datorita faptului ca agentul constatator, ca organ emitent, menționează numai faptele pe care le constata personal, in calitate de reprezentant al unei autorități publice.
Potrivit prevederilor art. 102 alin.3 lit.e din O.U.G. nr.195/ 2002 constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a IV-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de conduce pentru o perioada de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a următoarelor fapte: e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Textul menționat sancționează obligația stabilita prin art.121 din HG nr. 1391/2006, conform căreia conducătorii de vehicule sunt obligați sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele, de semnalizare (alin.1), nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii fiind constata de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic (alin.2).
În opinia petentului, in cauza sunt incidente si dispozițiile art. 181 din HG. nr. 1/2006 conform cărora agentul constatator este obligat sa încheie proces verbal de constatare a contravenției potrivit modelului prevăzut in anexa nr. 1 D, după prelucrarea înregistrărilor si stabilirea identității conducătorului de vehicul, in ipoteza in care fapta contravenționala a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, obligație nerespectata in speța de către agentul constatator. Mai mult decât atât, nu se cunoaște . radar, intimata I. B. putând face probe pro-cauza trimițând onoratei instanțe certificat metrologic pentru alt aparat si, totodată, nu se poate ști daca cinemometrul folosit poate sa treacă in regim de măsurare fără sa efectueze autotestarea, precum si in cazul in cinemometrul este destinat numai utilizării in regim staționar, iar măsurătorile au fost efectuate cu cinemometrul in mișcare așa cum va demonstra cu martori care circulau in spatele meu si care pot sa confirme ca auto al politiei care a efectuat filmarea era in mers si chiar mergea cu o viteza foarte mare.
Petentul și-a exprimat convingerea ca viteza era mai mica decât cea de 101 km/h cu cat a fost înregistrat, i-a fiind in jur de 95 km/h deoarece se grăbea foarte tare dar nu vroia sa depășească viteza legala cu peste 50 km/h încât sa i se ia permisul de conducere.
In aceste condiții, neavând . numărul aparatului radar nu putea cenzura toate aceste apărări făcute.
In acest sens art. 3.5.1 din Norma de metrologie legala NML 021-05 din [.2005 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor cinemometre)", aprobata prin Ordinul directorului general al Biroului R. de Metrologie Legala nr. 301/2005 prevede ca înregistrările efectuate cu ajutorul cinemometrelor trebuie sa cuprindă cel puțin următoarele elemente: data si ora la care a fost efectuata măsurătoarea, faptul ca a fost efectuata autotestarea conform grafului 3.2.6., daca aparatul poate sa treacă in regim de măsurare fără sa efectueze autotestarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului, din care poate fi pus in evidenta numărul înmatriculare al acestuia.
Art.4.4 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr.301/2005 enumera cerințele pentru utilizarea cinemometrelor prevăzând in mod clar ca măsurătorile efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere daca nu sunt respectate cerințele pct.4.1- 4.3 din norme, precum si in cazul in care cinemometrul este destinat numai utilizării in regim staționar, iar măsurătorile au fost efectuate cu cinemometrul in mișcare.
Astfel art. 3.1.1. din NML (Norma de Metrologie Legală) 021-05 prevede că pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează numai în regim staționar, eroarea maximă tolerată este de ± 3 km/h, pentru viteze de până la 100 km/h, și ± 3 % din valoarea măsurată, pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h; Litera c a aceluiași articol prevede că în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, eroarea maximă tolerată este de 4 km/h pentru viteze de până la 100 km/h, și ± 4 % din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h.
Or, in cazul de față având in vedere ca auto pe care era montat cinemometrul era in mișcare, eroarea admisa este de plus minus 4%, ceea ce înseamnă ca 4% din 101 km/h este valoarea de 4 km/h, care scăzuta din viteza cu care a fost înregistrat da o viteza pentru care legea pe acel sector de drum nu impunea reținerea permisului de conducere.
Un alt motiv de nelegalitate a procesului verbal contestat, este disproporționalitatea vădita intre sancțiunea principala care este amenda modică de 720 lei si sancțiunea complementara de reținere a permisului de conducere pe o perioada de 90 de zile, ceea ce duce ca pedeapsa complementara sa fie sancțiunea principala, fapt condamnat si contra jurisprudentei CEDO.
Conform art. 3 si 5 din O.G. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite si sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal, ori chiar daca s-ar fi săvârșit aceste contravenții agentul constatator nu era îndreptățit sa dispună aplicarea maximului cuantumului amenzii.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu acea a avertismentului.
In numeroase decizii de speța, Curtea Constituționala a apreciat ca legislația contravenționala din România intra sub incidența prevederilor art.6 din Convenția peana a Drepturilor Omului (Decizia nr.408/4.11.2003, Decizia nr.399/21.09.2003), scopul interpretării date articolului 6 menționat fiind acela de asigura aceleași garanții procesuale celor învinuiți de săvârșirea unei contravenții ca si celor învinuiți de săvârșirea unei infracțiuni ( Sporrong si Lonnroth a Suediei- 1882; Ozturk contra Germaniei - 1984; Lutz contra Germaniei), dintre aceste garanții numărându-se și prezumția de nevinovăție instituita prin 2 din Convenție ( A. contra României - 2007)
Sarcina probei revenind, in aceste condiții I. B., instanța urmează a îi pună în vedere sa depună la dosarul cauzei acte doveditoare.
Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea sa de la plata amenzii aplicate si restituirea permisului de conducere, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii cu cea a avertismentului.
In drept, plângerea a fost întemeiată pe O.G. 2/2001 si celelalte acte normative indicate.
In sprijinul prezentei plângeri, a solicitat proba cu actele anexate, precum și sa se pună in vedere I. B. sa depună planșele fotografice, DVD cu înregistrarea radar daca exista, . numărul cinemometrului montat la data de 03.07.2013 pe auto care este stipulat in procesul verbal, faptul ca a fost efectuata autotestarea conform paragrafului 3.2.6., daca aparatul poate sa treacă in regim de măsurare fără sa efectueze autotestarea, de ce nu s-au respectat disp. art. 181 G. nr. 1391/2006 conform cărora agentul constatator este obligat să încheie verbal de constatare a contravenției potrivit modelului prevăzut in anexa nr. 1, feIul cinemometrului daca este destinat numai utilizării in regim staționar, daca este destinat utilizării numai in regim de mișcare, raportul motivat al agentului din care sa rezulte daca filmarea s-a făcut in regim staționar sau in mers, atestatul agentului constatator care a făcut filmarea, certificatul metrologic pentru aparatul cu care s-a făcut filmarea, proba testimoniala cu 2 martori.
Intimata a formulat întâmpinare în termenul legal, dar nu s-a prezentat în instanță, solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea plângerii.
În motivarea acesteia, a arătat că, în fapt, au fost chemați in judecata pentru anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 03.07.2013. Cu probele pe care le vor administra, se va dovedi ca acțiunea reclamantului este neîntemeiata si trebuie respinsa. Totodată, a fost invocată excepția de necompetenta teritorială a Judecătoriei Focșani in soluționarea acestei plângeri contravenționale.
La data de 03.07.2013, orele 10,56, petentul, in timp ce conducea vehiculul cu nr. de înmatriculare_, pe DN2, in localitatea Mihăilesti, a fost înregistrat de aparatul radar cu viteza de 101 km/h. La verificarea documentelor s-a constatat ca verificarea tehnica periodica -ITP- era expirata din data de 18.04.2013, fapt care s-a aplicat sancțiunea prevăzuta de lege.
Aparatul radar a fost instalat pe autoturismul marca Dacia cu numărul_, potrivit înregistrării vitezei de deplasare a autovehiculelor, in regim staționar, deservit de pr. A. I., care a acționat, pe DN2E85, in localitatea Mihăilesti, pentru disciplinarea conducătorilor auto care încalcă regimul legal de viteza; acesta a înregistrat viteza de deplasare a autovehiculului implicat si a comunicat abaterea agentului principal T. M. - Serviciul rutier care a acționat ca echipaj la oprire si a aplicat sancțiunea contravenționala.
Abaterea a fost înregistrata pe baza de film fotografic color iar fotografia cu abaterea petentului, care cuprinde toate prevederile obligatorii cerute in art.3.5.1 din de Metrologie Legala nr.021-05 din 23.11.2005, fiind anexată la întâmpinare împreună cu buletinul de verificare metrologica a aparatului radar, atestatul aparatului radar.
A menționat că se opune audierii martorilor prev. de art.315 Cod Procedura Civila.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.205-208 C.pr.civ.
A solicitat judecarea cauzei si in lipsa.
Analizând mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 03.07.2013 încheiat de agent constatator din cadrul I. B., petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 720 lei și avertisment, precum și reținerea permisului de conducere, în vederea suspendării dreptului de a conduce, și reținerea certificatului de înmatriculare, menționându-se că la data de 03.07.2013, ora 10.56, în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe D.N. 2 E85 loc. Mihăilești, a fost înregistrat de aparatul radar si fotografiat, circulând cu viteza de 101 km/h, având inspecția tehnică periodică expirată, încălcând prevederile art. 121 alin.1 din ROUG nr. 195/2002, art. 10 alin.1 din OUG nr.195/2002, fapte sancționate de art. 102 alin.3 și alin. 1 din OUG nr.195/2002.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. nr. 2/2001, constată că plângerea a fost introdusă la Judecătoria Focșani (11.07.2013) în termenul legal de 15 zile de la data înmânării (03.07.2013).
Potrivit aceluiași articol, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Potrivit art. 16 alin.1 din OG nr.2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Articolul 17 din același act normativ stipulează că lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitate ce se constată și din oficiu.
Articolul 15 alineatul 2 din OG nr. 2/2001, stipulează că pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului de Interne, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și de alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și de alte persoane prevăzute în legi speciale, iar potrivit alineatului 3 al aceluiași articol, ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului de Interne constată contravenții privind: apărarea ordinii publice; circulația pe drumurile publice; regulile generale de comerț; vânzarea, circulația și transportul produselor alimentare și nealimentare, țigărilor și băuturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a Guvernului.
În conformitate cu prevederile art. 109 alin.1 din OUG nr. 195/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră.
Atât domnul T. M., cât și domnul A. I. sunt agenți de poliție, desfășurându-și activitatea în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean B., acesta din urmă fiind autorizat să folosească instalațiile de supraveghere video și de măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor montate pe autoturismele unității, astfel cum rezultă din atestatul nr._/321eliberat de I. B. – Serviciul Poliției Rutiere.
În ceea ce privește prevederile art. 181 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, instanța constată că legea nu instituie o sancțiune pentru nerespectarea condițiilor de formă. Nu s-ar putea susține că nerespectarea formei procesului verbal ar rămâne fără sancțiune, motiv pentru care încălcarea acestor prevederi legale conduce la nulitatea procesului-verbal, devenind aplicabil regimul nulităților virtuale, așa cum este conturat în dispozițiile Codului de procedură civilă, întrucât art. 47 din OG nr. 2/2001 (care completează prevederile OUG nr. 195/2002, conform art. 109 alin.9) prevede că dispozițiile acesteia (OG nr. 2/2001) se completează cu prevederile Codului de procedură civilă. În baza art. 175 alin.1 C.proc.civ., actul de este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia.
Prin prisma dispozițiilor legale anterior redate, utilizarea unui alt formular decât cel indicat în mod expres de lege ar conduce la nulitatea procesului verbal de contravenție în măsura în care s-ar face dovada, prin orice mijloc de probă permis de lege, că partea a suferit o vătămare.
Instanța poate să constate existența vătămării din împrejurările cauzei și din finalitatea regulii nerespectate ori poate să ceară părții care o invocă să producă dovezi. Din coroborarea celor înscrise în procesul-verbal cu probele administrate în cauză, nu rezultă existența vreunei vătămări. În cuprinsul procesului-verbal, la rubrica destinată descrierii faptei, agentul constatator a inserat numărul de identificare a aparatului radar_, specificându-se că acesta este amplasat pe auto_, astfel încât instanța poate stabili identitatea acestui mijloc tehnic utilizat pentru constatarea contravenției, lipsa formei impuse de lege fiind acoperită prin faptul că procesul-verbal încheiat conține toate elementele obligatorii.
Încadrarea într-o anumită faptă contravențională din cele prevăzute de OUG nr. 195/2002 este determinată de măsurarea exactă a vitezei autovehiculului condus cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic (cinemometru / aparatul radar). Cinemometrul ( aparatul radar ) este definit la pct. 1.3. din Norma de Metrologie Legală NML 021- 05 /23.11.2005, ca fiind un mijloc de măsurare care măsoară de la distanță și afișează viteza de deplasare a autovehiculelor aflate în mișcare în traficul rutier, independent de caracteristicile acestora .
Conform prevederilor pct. 32 al anexei nr. 1 la OG nr. 20/1992 privind activitatea de metrologie, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 166 din 12.06.2007, verificarea metrologică reprezintă o modalitate de control metrologic legal alta decât aprobarea de model, prin care se constată și se confirmă că mijlocul de măsurare îndeplinește cerințele prevăzute în reglementările de metrologie legală.
Potrivit dispozițiilor pct. 33 și 34 din anexa enunțată, verificarea metrologică se efectuează inițial, înainte de folosință, dar și periodic, anual, conform Listei oficiale a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal care se publică anual în Monitorul Oficial al României, partea I, cinemometrele fiind evidențiate în L.O.- 2009 la poziția L 44.
Avându-se în vedere că măsurarea nu se poate realiza cu precizie deplină, datorită acțiunii unor factori de influență precum: eroarea internă a blocului de emisie, eroarea blocului de recepție, condițiile atmosferice, etc. norma de metrologie stabilește la art. 3.1.1.lit. a ), b), c) erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei în care trebuie să se încadreze cinemometrul.
În condițiile în care cinemometrul respectă aceste limite, se eliberează buletinul de verificare metrologică sub mențiunea ”admis”. Conform prevederilor legale enunțate, erorile maxime admise la măsurarea vitezei cu cinemometrul diferă în raport de modul de funcționare al aparatului în regim staționar sau în regim de deplasare. Analizându-se erorile maxime tolerate în condiții normale de trafic se constată că pentru cinemometrele care funcționează în regim staționar, eroarea tolerată este de ± 3 km/h pentru viteze până la 100 km/h și de ± 3 % din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h ( paragraful 3.1.1.lit. b).
Instanța apreciază că fapta este suficient descrisă, elementele menționate în cuprinsul procesului-verbal făcând posibilă încadrarea faptei în textul legal reținut ca fiind încălcat, fiind menționat la locul săvârșirii faptei că aceasta a fost comisă pe DN 2 E 85, localitatea Mihăilești.
De asemenea, din planșa fotografică depusă reiese că autoturismul a fost fotografiat în localitate, ceea ce exclude orice dubiu referitor la locul săvârșirii faptei imputate petentului.
În lumina celor analizate, instanța apreciază că procesul-verbal întrunește condițiile de legalitate prescrise de lege.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată pentru început că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Aceasta deoarece, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost dezincriminate, în lumina jurisprudenței CEDO (cauzele A. c. României, Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kaubec c. Slovaciei), acest gen de contravenție (referitoare la circulația pe drumurile publice) intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO. La această încadrare conduc două argumente: 1. norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor); 2. amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv.
Curtea europeană a drepturilor omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, c. Maszini c. României, hotărârea din 21.09.2006) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție caracter penal.
Instanța apreciază, de asemenea, că lipsa gravității pedepsei aplicate petentului (720 lei) nu poate priva o contravenție de caracterul său inerent penal (în accepțiunea Curții europene a drepturilor omului – Cauza Ozturc c. Germaniei).
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Față de cele de mai sus, instanța reiterează faptul că textul Convenției Europene a Drepturilor Omului (la fel și jurisprudența Curții) face parte din dreptul intern al României încă din anul 1994, iar, în raport de dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Cu toate acestea, astfel cum a statuat Curtea în cauza A. c. României, cauza A. c. României, în deciziile din cauzele N. c. României și I. P. c. României, cauza H. și alții c. României precum și în cauza N. G. c. României, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.
Plecând de la raționamentul Curții europene, reamintim că, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. Nu mai puțin important este faptul că, pentru a nu se aduce atingere art. 6 din Convenție, orice decizie a instanței naționale de a respinge anumite cereri în apărare sau de a acorda relevanță unei anumite probe în defavoarea alteia, trebuie să fie temeinic motivată, în caz contrar intervenind arbitrarul.
Intimata a depus planșa fotografică din care ar rezulta că petentul a fost surprins în trafic, în interiorul localității, cu o viteză de 101 km/h, buletinul de verificare metrologică, atestat.
Art. 3.5.1 din NORMA DE METROLOGIE LEGALĂ NML 021 – 05 “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)” stipulează că „înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Din planșa fotografică depusă de intimată se poate distinge cu claritate numărul de înmatriculare a autoturismului surprins în trafic cu viteza de 101 km/h, condițiile atmosferice nefiind de natură a perturba înregistrarea.
Având în vedere că petentul nu a contestat faptul că nu-i expirase inspecția tehnică periodică, în cuprinsul plângerii nefăcând nicio referire la această abatere, instanța va conchide că în mod judicios s-a reținut în sarcina sa comiterea acestei contravenții.
Deși a avut posibilitatea legală, acesta nu a solicitat administrarea altor dovezi, ci doar înscrisurile existente la dosarul, probe prin care nu au fost infirmate cele menționate în cuprinsul procesului-verbal contestat, susținut de dovezile depuse de către intimată.
Cu privire la sancțiune, instanța are în vedere dispozițiile art. 5 alin.5 din OG nr.2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Având în vedere aceste circumstanțe, precum și că faptele de a circula în interiorul localității cu o viteză peste 50 km/h și de a pune în circulație un autoturism cu inspecția tehnică periodică expirată sunt de o gravitate apreciabilă, instanța consideră că sancțiunea aplicată – amenda în cuantum minim și avertisment – reflectă pericolul social al faptelor comise, fiind corect individualizate.
Conform art. 96 alin.1 din OUG nr. 195/2002, sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului. Printre sancțiunile complementare reglementate de lege se numără și suspendarea dreptului de a conduce. Cum aceste sancțiuni sunt consecințe directe ale faptei comise (cauza Maszini c. României), uneori având urmări mai grave decât sancțiunea principală aplicată, justețea și corecta proporționalizare a lor urmează a fi analizate de către instanța învestită cu soluționarea plângerii. Nesupunerea acestora controlului instanțelor judecătorești ar conduce la încălcarea dreptului de acces la instanță a petentului, drept garantat de art. 21 din constituția României și art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
În temeiul art. 102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002, în mod corect petentului i s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
În temeiul considerentelor expuse, instanța urmează să respingă plângerea contravențională formulată de petentul P. R. M. în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Politie al Județului B., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. R. M., cu domiciliul în .. Negrilești, jud. V., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului B., cu sediul în B., .-12, Jud. B., ca neîntemeiată.
Executorie.
Cu drept de a formula apel la Tribunalul B. în termen de 30 de zile de la comunicare, apelul urmând a fi depus la Judecătoria B..
P., GREFIER,
JUDECĂTORIA B.
Dosar nr._
MINUTĂ
24.03.2014
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. R. M., cu domiciliul în .. Negrilești, jud. V., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului B., cu sediul în B., .-12, Jud. B., ca neîntemeiată.
Executorie.
Cu drept de a formula apel la Tribunalul B. în termen de 30 de zile de la comunicare, apelul urmând a fi depus la Judecătoria B..
Președinte,
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3289/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6/2014. Judecătoria BUZĂU → |
|---|
