Plângere contravenţională. Sentința nr. 5730/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5730/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 7980/200/2013
DOSAR NR ._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5730
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 27.03.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – V. A. M.
GREFIER – T. D.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul T. D., cu domiciliul în mun. Buzau, Cartier Episcopiei, ., județ B., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ -C. cu sediul în București, Sector 6, .. 401A.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns petentul T. D., lipsă fiind intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ –C..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, dosarul este la primul termen de judecată, acțiunea nu este supusă achitării taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar, prin Serviciul registratură intimata C.-C. a depus întâmpinare, planșa fotografică privind autoturismul în cauză, certificatul calificat, autorizația de control a agentului constatator și procesul verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare, ce fost comunicată petentului.
Instanța de judecată, conform dispozițiilor art.131 alin.1 din C.pr.civ. verifică competența și în temeiul art. 126 al.1 și al.2 din Constituția României și art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/ 2001, privind regimul contravențiilor, constată că este competentă să judece pricina din punct de vedere general, material și teritorial.
Se procedează la identificarea petentului T. D., posesor BI . nr._, CNP_.
Instanța de judecată, pune în discuție cererea de repunere termenul de formulare a plângerii contravenționale, formulată de petent și acordă cuvântul.
Petentul T. D., având cuvântul, susține că nu a luat cunoștință de procesul verbal și solicită repunerea termenul de formulare a plângerii contravenționale.
Instanța de judecată, având în vedere modalitatea de comunicare a procesului verbal, respectiv prin afișare, iar nu comunicat prin poștă, cu aviz de primire sau personal și având în vedere decizia în interesul legii nr.10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, dispune repunerea petentului în termenul de formulare a plângerii contravenționale.
Având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat sau alte incidente de soluționat, instanța acordă cuvântul în probațiune.
Petentul T. D., având cuvântul în probațiune, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În temeiul art. 258 C.pr.civ., constatând proba ca fiind admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului, instanța încuviințează, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 238 alin. 1 C.pr.civ. pune în discuție durata necesară pentru cercetarea procesului, iar petentul apreciază cauza în stare de judecată.
Instanța în conformitate cu dispozițiile art. 394 Cod de procedură civilă declară deschise dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul părților.
Petentul T. D., având cuvântul pe fond, solicită admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată, anularea procesului verbal de constatare a contravenție, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, având în vedere că a mai primit două procese verbale, a plătit amenda si contravaloarea rovinietei.
Instanța de judecată, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 20.05.2013 petentul T. D. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, . nr._ din data de 14.06.2011, emis de intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ –C..
In motivarea plângerii, petentul a arătat în esență că în perioada decembrie 2010 nu a achitat rovinieta aferentă perioadei de utilizare a drumurilor publice, însă din anul 2011 și până în prezent a chitat pentru perioade de 1 an. Mai susține că procesele verbale nu i-au fost comunicate, astfel că a fost în imposibilitate să le conteste în termenul legal, solicitând copii de la Direcția Economică din cadrul Primăriei B., astfel că solicită repunere în termenul de contestare a proceului-verbal.
Susține că procesul-verbal a fost încheiat cu încălcarea prevederilor art.17 și art.16 alin.7. În subsidiar solicită înlocuirea amenzii cu avertisment.
În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr.2/2001.
În susținerea plângerii sale a depus la dosarul cauzei copia procesului-verbal contestat, adresa nr._/14.05.2013.
Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională este scutită de taxă judiciară de timbru, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001, raportat la art. 15 lit. p din Legea nr. 146/1997 și de aplicarea timbrului judiciar, potrivit art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Intimata a formulat întâmpinare conform prevederilor art.115-118 C.proc.civ, în cuprinsul căreia a arătat că potrivit art.1 alin.2 din OG nr.15/2002, începând cu 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale în România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România (…). Mai susține că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de OG nr.15/2002 și OG nr.2/2001.
Totodată a depus planșa fotografică privind autoturismul în cauză, certificatul calificat și autorizația de control a agentului constatator.
În temeiul art. 258 alin.1 C.proc.civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile dezlegării pricinii.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 14.06.2011, petentul a fost sancționat cu amenda de 250 lei în baza art.8 alin.2 din OG 15/2002, reținându-se că a circulat fără rovinieta valabilă pe DN2 km 115+80, Mărăcineni, jud. B., cu vehiculul cu numărul de înmatriculare_ . Petentul a fost obligat și la plata tarifului de despăgubire în valoare de 115,38 lei.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentei și a unui martor, contravenția fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale Sistemul Informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei -SIEGMCR.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, constată că procesul-verbal a fost întocmit fără respectarea dispozițiilor art. 14 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care statuează: „executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.”
În cazul de față, așa cum a afirmat și petentul prin plângere, dar așa cum reiese și din înscrisurile de la dosar (filele 5 și 21), rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit la data de 14.06.2011 și a fost afișat la domiciliul contravenientului la data de 22.06.2011. Petentul susține că nu i s-a comunicat procesul-verbal în termenul legal.
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin decizia în interesul legii nr.10/2013 că trebuie să se dea posibilitatea contravenientului să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale). Mai apreciază că procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.
Simpla expediere a procesului-verbal, fără ca acesta să ajungă efectiv la destinatar, nu este conformă cu dispoziția legală cuprinsă în art. 27 teza I din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, care obligă organul constatator să facă dovada că a comunicat procesul-verbal și că destinatarul a primit actul; pentru o comunicare valabilă, se impune deci ca organului constatator să-i parvină dovada de primire, care să facă dovada că destinatarul a luat efectiv cunoștință de procesul-verbal de contravenție.
Totodată Curtea a concluzionat că această modalitate de interpretare și aplicare a legii este în măsură să asigure un just echilibru între interesele contrare din cadrul procedurii contravenționale, într-o manieră care să nu reducă dreptul persoanei sancționate contravențional, de a i se comunica actul prin care s-a dispus această măsură, la unul pur formal (în varianta considerării celor două modalități de comunicare ca fiind alternative), pe de o parte, și care, în același timp, să nu greveze obligația autorității cu o sarcină imposibil de realizat, ce ar depinde în exclusivitate de voința persoanei sancționate, de a se prevala într-un mod abuziv de dreptul respectiv, pe de altă parte.
Procesul-verbal a fost comunicat contestatorului direct prin afișare, fără a se încerca comunicarea cu confirmare de primire, astfel că nu se poate prezuma că acesta a avut cunoștință de respectivul proces-verbal, motiv pentru care instanța va constata prescripția executării sancțiunii amenzii.
Totodată, instanța constată că potrivit art.II din Legea nr.144/2012 tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța apreciază plângerea întemeiată, urmând să constate prescrisă sancțiunea amenzii contravenționale și să anuleze tariful de despăgubire la care petentul a fost obligat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentul T. D., cu domiciliul în mun. Buzau, Cartier Episcopiei, ., județ B., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ -C. cu sediul în București, Sector 6, .. 401A.
Constată prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate de intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ -C., prin procesul-verbal . nr._ din data de 14.06.2011.
Anulează tariful de despăgubire la care petentul a fost obligat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică, astăzi 27 martie 2014.
Președinte, Grefier,
V. A. M. T. D.
Red. V.A.M/Tehnored. T.D/09.04.2014/4 ex
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1659/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5731/2014.... → |
|---|
