Plângere contravenţională. Sentința nr. 6232/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6232/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 20762/200/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6232
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.04.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. D. N.
GREFIER: M. B. Ș.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul L. D. A., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care invedereaza instantei ca la data de 22.01.2014, prin serviciul registratura, intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare si documentatia care a stat la baza emiterii procesului-verbal contestat, in doua exemplare, unul fiind comunicat petentului, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 131 alin.1 C.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere - în temeiul art. 126 al. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, material - în temeiul art.94 C.proc.civ. și teritorial în temeiul art. 32 al. 2 din OG nr. 2/2011.
Apreciind că probele cu înscrisurile de la dosar si cu plansa fotografica sunt pertinente, concludente și utile putand duce la dezlegarea in fond a pricinii, în temeiul art. 255 alin.1 rap. la art.258 alin.1 C.proc.civ, instanța le încuviințează pentru ambele parti.
Instanta, considerându-se lămurită, în temeiul art.394 C.proc.civ, declară încheiate dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângereaînregistrată pe rolul Judecatoriei B. la data de 26.11.2013, sub nr._, petentul L. D. A. a chemat în judecată pe intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE JUDETEAN B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/23.11.2013 si a masurilor dispuse in baza acestuia.
În motivarea plângerii, petentul a invocat nulitatea procesului-verbal contestat, intrucat a fost intocmit de catre un alt agent de politie decat cel care a efectuat masuratoarea vitezei, prin manipularea cinemometrului.
Petentul a aratat ca plansa fotografica depusa la dosar de intimat nu se coroboreaza cu actul de sanctionare, in cuprinsul caruia nu s-au indicat . nr. cinemometrului utilizat, iar formularul folosit de agentul constatator pentru intocmirea procesului-verbal nu este cel stabilit de dispozitiile art.181 alin.1 din HG nr.1391/2009.
In drept, petentul a invocat dispozitiile OG nr.2/2001, OUG nr.195/2002 si ROUG nr.195/2002.
În dovedire, petentul a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/23.11.2013 (fila 8).
Plângerea contravențională formulată de petenta a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 20 lei – chitante (filele 5 si 6), conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (in vigoare la data introducerii plangerii).
Intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare, solicitand respingerea plangerii, ca neintemeiata.
In motivare, intimatul a aratat ca procesul-verbal a fost incheiat cu respectarea tuturor prevederilor legale in vigoare, fapta de a circula cu viteza peste limita maxima admisa fiind inregistrata cu mijloace tehnice verificate metrologic si omologate.
In drept, intimatul a invocat dispozitiile art.205-208 C.proc.civ.
In dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei documentatia care a stat la baza emiterii procesului-verbal contestat, anume: plansa fotografica (fila 17), buletin de verificare metrologica a echipamentului utilizat pentru inregistrarea abaterii (fila 18), atestat operator radar (fila 19) și un istoric al abaterilor contraventionale savarsite de petent (fila 20).
In prezenta cauza, instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisuri si cu plansa fotografica.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/23.11.2013 (fila 8) încheiat de agentul constatator I. V. din cadrul instituției intimate INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., petentul L. D. A. a fost sancționat cu 4 puncte-amenda în cuantum de 320 de lei si 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.121 alin.1 din ROUG nr.195/2002 si sanctionata de art.100 alin.2 din OUG nr.195/2002 si cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.147 alin.3 din ROUG nr.195/2002 si sanctionata de art.99 alin.1 din OUG nr.195/2002, retinandu-se că, la data de 23.11.2013, orele 13.16, a condus autoturismul marca BMW, cu nr. de inmatriculare_, pe . B., fiind inregistrat de aparatul radar cu seria_ montat pe autospeciala politiei cu nr. de inmatriculare_, in timp ce circula cu viteza de 76 km/h. Placuta de inmatriculare din partea din spate era murdara de noroi, fiind ilizibil nr. de inmatriculare.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în prezenta petentului, fiind semnat de catre acesta, cu urmatoarele obiectiuni: „nu am avut aceasta viteza”.
În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data inmanarii procesului-verbal de constatare a contravenției.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
În ceea ce privește excepțiile nulității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției invocate de petent, instanța le califică ca fiind apărari de fond, iar nu veritabile excepție procesuale asupra cărora să fie obligată să se pronunțe în condițiile art.137 alin.1 C.proc.civ.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța observă că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității, de către un agent constatator competent în raport cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii arătate la art. 17 din actul normativ citat.
Instanța reține că prin Decizia nr. XXII/ 19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii, s-a statuat că nerespectarea la încheierea unui proces-verbal a altor dispoziții legale decât cele prevăzute de art.17 din OG nr. 2/2001, se sancționează cu nulitatea relativă, fiind necesară dovada existenței unei vătămări suferite de petent și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
In aceste conditii, instanta nu poate primi critica petentului in sensul ca procesul-verbal de sanctionare a fost intocmit de un alt agent decat cel care a realizat inregistrarea cu aparatul radar si care deci nu avea calitatea de agent constatator, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, nu constituie o încălcare a legii faptul că procesul-verbal de contravenție nu a fost încheiat de polițistul care a operat cu aparatul radar, ci de un altul care l-a oprit la o oarecare depărtare de locul constatării faptei, întrucât în speță fapta a fost constatată cu ajutorul aparatului radar, mijloc tehnic verificat metrologic. Dispozitiile legale in vigoare nu conditioneaza in mod expres legalitatea procesului-verbal decat de mentionarea in cuprinsul acestuia a numelui, calitatii si institutiei din care face parte agentul constatator, nu si de identitatea dintre cel care opereaza aparatul radar si cel care intocmeste procesul-verbal de sanctionare.
Oricum, în accepțiunea dispozițiilor OG nr. 2/2001 și a art. 109 din OUG nr. 195/2002, agentul constatator nu este numai persoana care percepe personal și nemijlocit fapta contravențională, prin propriile simțuri, ci și aceea care constată (descoperă) săvârșirea unei contravenții prin examinarea oricăror probe prevăzute de lege. O interpretare contrară ar presupune că nu ar putea fi sancționate decât faptele contravenționale percepute în mod direct de agentul constatator, ceea ce este inadmisibil. De altfel, polițistul rutier care a încheiat procesul-verbal de contravenție a participat parțial la constatarea faptei, întrucât procedând la oprirea vehiculului cu ajutorul căruia s-a comis fapta contravențională, a identificat pe autorul acesteia.
In plus, instanta apreciaza ca ar fi imposibil ca agentul care manipuleaza cinemometrul sa lase acest aparat sa functioneze nesupravegheat si sa procedeze la orpirea si sanctionarea celeui considerat vinovat de comiterea contraventiei.
Mai mult, art.181 din ROUG nr.195/2002 prevede ca in situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției potrivit modelului prevăzut în anexa nr.1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul. Asadar se statueaza implicit ca inregistrarile se fac de catre lucratorul de politie calificat in acest sens, agentul care intocmeste procesul-verbal si aplica sanctiunea contraventionala nefand decat sa preia inregistrarile efectuate in prealabil.
Instanta nu poate primi nici critica petentului in sensul ca in cuprinsul inregistrarii video aflate la dosar nu este indicata . numarul cinemometrului utilizat pentru masurarea vitezei, apreciind ca nici nu exista o astfel de cerinta a legii – datele mentionate fiind obligatoriu a fi mentionate in cuprinsul buletinului de verificare metrologica, si nu in cuprinsul procesului-verbal. Totusi, examinand actul contestat, instanta observa ca in cuprinsul sau s-a consemnat ca inregistrarea faptei s-a efectuat cu aparatul radar seria_ montat pe autospeciala politiei cu nr. de inmatriculare_, or – mentiuni care se coroboreaza cu plasa fotografica si cu buletinul de verificare metrologica aflate la dosar.
Instanta nu poate primi nici critica petentului in sensul ca actul administrativ contestat nu indeplineste cerintele prevazute de lege, formularul utilizat de agentul constatator nefiind cel prevazut de dispozitiile art.181 alin.1 din HG nr.1391/2009, retinand ca - potrivit dispozitiilor art.181 alin.2 din HG nr.1391/2006, modelul la care petentul face referire in plangerea sa poate fi folosit numai in cazurile in care contravenientul nu a fost identificat imediat dupa savarsirea faptei, ori in situatia dedusa judecatii petentul a fost identificat imediat, fiind prezent la intocmirea procesului-verbal, pe care l-a si semnat.
Referitor la acest aspect, instanta subliniaza ca art. 181 din RAOUG nr. 195/2002 prevede expres, asa cum a indicat si petentul, ca anexa 1D este doar un model, important fiind asadar ca în cuprinsul procesului-verbal, indiferent de formularul pe care este întocmit, chiar daca ar fi scris în întregime de catre organul constatator, pe o coala alba de hârtie, sa cuprinda datele esentiale care apar în modelul din Anexa la Regulament, ceea ce s-a realizat în cauza, asa cum observa instanta din compararea procesului verbal ce face obiectul cauzei (fila 6 din dosar) cu modelul 1D din actul normativ.
Nerespectarea stricta a dispozitiilor textului de lege anterior citat ar putea eventual atrage nulitatea procesului verbal numai în conditiile art. 105 alin. 2 C.proc.civ, adica numai daca s-ar fi facut dovada unei vatamari care sa nu fi putut fi înlaturata decât prin anularea actului, or, în prezenta cauza nu se constata vreo vatamare cauzata contestatorului prin necompletarea procesului verbal pe formularul model 1D, astfel ca în niciun caz nu se poate pune problema anularii acestuia pentru acest motiv.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul temeiniciei sale, instanța apreciază că probatoriul administrat în cauză conduce la concluzia că procesul-verbal este temeinic, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 49 alin.1 din OUG nr.195/2002, limita maximă de viteză în localități, pe drumurile naționale este de 50 km/h.
Potrivit art.121 alin.1 si 2 din ROUG nr.195/2002, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii, se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Astfel, din analiza plansei fotografice depuse la dosar de intimat (fila 17), rezulta fara putinta de tagada ca autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a fost condus pe sensul de mers pe care se afla amplasata si autospeciala politiei, cu viteza de 76 km/h pe un drum public, in localitate, la data și ora indicate în procesul-verbal de contravenție, avand placuta de inmatriculare murdara de praf.
Din aceeasi plasa fotografica rezulta in mod cert ca la momentul respectiv petentul circula in interiorul unei localitati (se observa in cadru cladiri si garduri), iar inregistrarea s-a realizat in regim stationar (drumul pe care rula petentul are doua sensuri de mers si patru benzi, iar autospeciala in care era amplasat cinemometrul utilizat la efectuarea plansei fotografice care il surprinde pe petent circuland cu depasirea vitezei legale, se afla situata in afara partii carosabile, dincolo de prima banda a sensului de mers al petentului, astfel ca a conchide ca masina politiei se afla in miscare la momentul constatarii contraventiei si inregistrarii acesteia pe film fotografic, inseamna a achiesa la ideea ca acest vehicul circula pe trotuar, ipoteza greu de acceptat, prin prisma unei judecati rezonabile).
Instanta retine ca plansa fotografica îndeplineste toate cerințele prevăzute de art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05/2005, aprobată prin Ordinul 301/2005, așa cum a fost modificat prin Ordinul nr.187/2009, evidențiindu-se în cuprinsul ei data și ora măsurătorii, valoarea vitezei și imaginea autovehiculului al cărui număr de înmatriculare este vizibil.
Conform procesului-verbal . nr._/23.11.2013 (fila 8), înregistrarea faptei a fost făcută cu aparatul radar .>_ montat pe autospeciala politiei cu nr. de inmatriculare_, aparat care la acel moment se afla în termenul de valabilitate a verificării metrologice, conform buletinului nr._/09.08.2013 (atasat la dosar la fila 18), prin care acesta a fost declarat admis pentru o perioadă de 1 an, fiind îndeplinite astfel și condițiile impuse de art. 5.2.1 din Norma de metrologie amintită.
Instanta observa ca cinemometrul a carui functionare corespunzatoare este atestata de certificatul de verificare metrologica mentionat anterior este cel cu ajutorul caruia s-a realizat plansa fotografica de la dosar - .>330 0429 (antena si mod de prelucrare-afisare) fiind evidentitata cu rosu in partea de sus a fotografiei, la rubrica „CODE”.
Din analiza atestatului aflat la fila 19 din dosarul cauzei rezulta totodata ca agentul sef de politie B. G. detinea la data constatarii contraventiei atestat de operator „Speedophot” nr._/35-15.09.2008, nr. insignei – user ID_.
F. de cele ce preceda, instanta conchide ca nu exista niciun dubiu in ceea ce priveste savarsirea faptei de catre petent, inregistrarea video o reprezentand o proba certa si completa de natura a convinge instanta de realitatea consemnarilor din cuprinsul actului contestat.
Instanta retine ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională constituie un act administrativ și ca orice act administrativ este învestit cu prezumția de legalitate, ce presupune că actul este emis cu respectarea dispozițiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumția de autenticitate, ce presupune că actul emană de la autoritatea menționată în cuprinsul său și prezumția de veridicitate, în temeiul căreia se consideră că aspectele menționate în cuprinsul său corespund realității constatate de agentul instrumentator.
Deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Deși prezumția de adevăr de care se bucură un astfel de proces-verbal, în virtutea calității sale de act administrativ, este una relativă și nu una absolută (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție), acesta are o anumită forță probantă dată de faptul constatării faptei de un organ al statului investit cu autoritate publica.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A. împotriva României).
Prin urmare, toate constatările făcute de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumții, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumții se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. României - prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din 7 septembrie 2002).
In ceea ce priveste fapta de a circula avand placuta de inmatriculare murdara, instanta retine ca, potrivit art.147 alin.3 din ROUG nr.195/2002, conducătorul de autovehicul sau tramvai este obligat să verifice funcționarea sistemului de lumini și semnalizare, a instalației de climatizare, să mențină permanent curate parbrizul, luneta și geamurile laterale ale autovehiculului, precum și plăcuțele cu numărul de înmatriculare sau înregistrare ale autovehiculului și remorcii.
Instanta constata ca petentul nu a inteles sa conteste aceasta fapta si nici sa formuleze aparari pe aspectul respectiv, desi prin plangerea introductiva de instanta a solicitat anularea procesului-verbal prin care a fost sanctionat in integralitatea lui.
Instanta retine că agentul constatator a retinut aceasta fapta in procesul-verbal de contravenție ca urmare a constatărilor personale, astfel cum rezulta din continutul actului contestat, constatarea fiind confirmata si de plansa fotografica de la dosar din care rezulta ca la momentul respectiv placuta de inmatriculare era murdara, iar numarul de inmatriculare se putea distinge cu greutate si numai de la mica distanta (zoom aparat foto).
F. de cele ce preceda, instanta observa ca, desi petentului i s-a acordat în mod efectiv posibilitatea de a propune orice probe ar fi considerat necesare în combaterea celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare în cadrul unei proceduri contradictorii, în cauză apărările formulate de acesta prin care tinde la a dovedi netemeinicia procesului-verbal contestat, nu sunt însoțite de nicio dovadă și nici de vreun indiciu care să facă rezonabilă îndoiala cu privire la faptele reținute de agentul constatator (cauza N. G. c. României).
Așadar, instanța constată că rămâne în ființă prezumția de veridicitate a situației de fapt reținută în cuprinsul actului, apreciind că în mod întemeiat a reținut agentul constatator săvârșirea faptei contravenționale constând în depasirea de catre petent cu 26 km/h a vitezei maxime legale prevazute pentru circulatia pe drumuri nationale, in localitate.
Art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii aplicate.
In ceea ce priveste fapta de a circula cu o viteza care depaseste limita maxima admisa pe un anumit sector de drum, instanța noteaza ca, potrivit art.100 alin.2 din OUG nr.195/2002 si art.108 alin.1 lit.b pct.2 din OUG nr.195/2002 - constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4-5 puncte-amendă) și 3 puncte de penalizare depășirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit dispozițiilor art.98 alin.1 din OUG nr.195/2002, amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, iar potrivit dispozițiilor alin.2 din același act normativ, un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
Cum din analiza materialului probator administrat in cauza rezulta ca petentul a depășit viteza legală cu 26 Km/h, instanta retine ca fapta a fost corect încadrată din punct de vedere juridic, iar sanctiunea aplicata respecta limitele prevazute de lege pentru fapta comisa.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța observă că în speță s-a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege pentru contravenția săvârșită (4 puncte-amenda, 320 lei) și apreciază că nivelul minim al amenzii corespunde pe deplin pericolului social al faptei și conduitei petentului.
Instanța consideră că fapta petentului, nu poate fi consecința unei neatenții sau culpe ușoare, ci este consecința unei lipse vădite de interes a acestuia față de siguranța traficului și denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja atât pe cel care conduce un autoturism, cât și pe ceilalți participanți la trafic.
Instanța apreciaza că acest gen de fapte necesită o sancționare adecvată, în vederea realizării scopului educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale, in conditiile in care prezintă un grad de pericol social destul de ridicat, fiind susceptibile de urmări grave și ireparabile, precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor corporale. Conducerea cu o viteză de deplasare mai mare decât cea admisă de lege pe un anumit sector de drum constituie prin ea însăși un pericol pentru siguranța celorlalți participanți la trafic, prin aceea că favorizează posibilitatea survenirii de accidente rutiere.
Analizand circumstanțele personale ale contravenientului in aprecierea pericolului social al faptei comise, instanta are in vedere comportamentul general al acestuia in societate, sens in care observa ca petentul a mai fost sanctionat anterior de 22 ori pentru contraventii la regimul circulatiei pe drumurile publice, astfel cum rezulta din analiza istoricului abaterilor contraventionale savarsite de acesta aflat la fila 20 din dosarul cauzei.
Coroborand acest comportament al petentului care persevereaza pe cale contraventionala, savarsind in mod repetat acelasi gen de contraventie, chiar si dupa sanctionarea sa, cu atitudinea nesincera a acestuia in cadrul acestei actiuni, el declarand ca la momentul sanctionarii sale nu circula cu viteza retinuta de agentul constatator, desi nu a reusit sa probeze aceasta sustinere, instanta conchide ca petentul nu înțelege gravitatea faptei sale și nici pericolul pe care o astfel de faptă îl prezintă în mod concret pentru sine si pentru ceilalti participanti la trafic.
F. de cele ce preceda, instanta apreciaza ca minimul sanctiunii aplicate corespunde pe deplin pericolului social al faptei comise si nu există nici un indiciu care să permită instanței să considere că o reindividualizare a sanctiunii ar fi suficientă pentru conformarea petentului, pe viitor, față de dispozițiile legale încălcate (istoric abateri contraventionale).
Atat timp cat sanctiunea este aplicată cu respectarea limitelor prevazute de actul normativ sancționator și atat timp cat petentul nu justifica existenta unor împrejurari de natură a conchide ca sanctiunea astfel aplicata este excesiva, instanța nu poate dispune o eventuala inlocuire a sanctiunii amenzii cu avertisment, căci astfel s-ar substitui fara temei in dreptul de apreciere recunoscut de legiuitor agentului constatator.
In ceea ce priveste sanctiunea aplicata pentru fapta de a circula cu placuta de inmatriculare murdara, instanta retine ca, potrivit dispozițiilor art.99 alin.1 pct.16 din OUG nr.195/2002 – constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa I de sanctiuni (2-3 puncte amenda) conducerea unui vehicul ale carui placute cu numarul de inmatriculare sau inregistrare sunt deteriorate, murdare ori acoperite cu gheata sau zapada de natura a impiedica identificarea numarului de inmatriculare sau de inregistrare.
Instanta constata totodata ca, in conformitate cu dispozitiile art.7 alin.3 din OG nr.2/2001, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Intrucat potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie si in acest caz proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, instanța observă că, în speță, petentei i s-a aplicat sanctiunea avertismentului, care corespunde intocmai pericolului social pe care il prezinta aceasta a doua fapta.
Întrucât sancțiunea complementară a aplicarii punctelor de penalizare, intervine de drept odată cu săvârșirea faptelor mentionate de către petent, instanța apreciază ca orice discuție referitoare la oportunitatea luării sale este exclusă.
Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunilor contravenționale, acestea fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite de către petent.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată de petent, ca fiind neîntemeiată si va mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/23.11.2013, ca fiind temeinic si legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plangerea contraventionala formulată de petentul L. D. A., cu domiciliul in ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., cu sediul în B., .-10, jud. B., ca neintemeiata.
Mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/23.11.2013, ca fiind temeinic si legal.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. D. N. M. B. Ș.
Red. A.D.N.
4 ex. /12.05.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3251/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 327/2014.... → |
|---|
