Plângere contravenţională. Sentința nr. 1233/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1233/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 13518/200/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1233
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.01.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. D. N.
GREFIER: M. B. Ș.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petenta O. M. F., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a raspuns petenta, personal, lipsa fiind intimata. Au fost prezenti si martorii G. A. C., incuviintat petentei si S. A. N., incuviintat intimatului, prin incheierea de sedinta de la termenul de judecata anterior.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
In conformitate cu dispozitiile art.318 si urm. C.proc.civ, instanta procedeaza la audierea martorilor G. A. C. si S. A. N., sub prestare de juramant, declaratiile acestora fiind consemnate, semnate si atasate la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat si probe de administrat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in dezbateri, pe fondul cauzei.
Petenta, personal, solicita admiterea plangerii, astfel cum a fost formulata si anularea procesului-verbal contestat. Solicita anularea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce. Arata ca masina era inmatriculata in Bulgaria si nu a fost niciodata sanctionata pentru o alta contraventie.
Instanta, considerându-se lămurită, în temeiul art.394 C.proc.civ, declară încheiate dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângereaînregistrată pe rolul Judecatoriei V. la data de 09.08.2013, sub nr. nr._, petenta O. M. F. a chemat în judecată pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/30.07.2013 întocmit de un agent constatator din cadrul IPJ Buzau, exonerarea sa de plata amenzii si inlaturarea masurii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pe o perioada de 30 zile.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că nu se face vinovata de savarsirea faptei retinute in sarcina sa prin procesul-verbal contestat, intrucat a traversat intersectia pe culoarea verde a semaforului.
Petenta a sustinut ca agentul constatator (care nu s-a prezentat si nici nu s-a legitimat) i-a adus initial la cunostinta ca nu avea voie sa vireze stanga, insa ulterior – cand petenta a aratat ca si ceilalti conducatori auto aflati in trafic au efectuat aceeasi manevra, acesta si-a schimbat varianta, afirmand ca petenta a trecut pe culoarea rosie a semaforului.
Petenta a aratat ca initial agentul constatator nu i-a permis sa formuleze obiectiuni si, abia cand l-a urmat la masina solicitandu-i sa-i respecte acest drept, organul de politie a consemnat o parte dintre mentiunile pe care petenta dorea sa le faca. Mai mult, agentul a lovit-o cu portiera in momentul in care petenta incerca sa-l determine sa consemneze obiectiunile sale, introducandu-si capul in autospeciala politiei.
Petenta a mai aratat ca, urmare a refuzului sau de a semna actul contestat, acesta a fost semnat de un martor care nu a fost prezent la momentul comiterii pretinsei contraventii, desi pretindea ca s-a aflat in spatele petentei, insa in realitate acesta parcase ulterior in spatele echipajului de politie. Daca ar fi fost . sau, petenta apreciaza ca si acesta ar fi trecut tot pe culoarea rosie a semaforului electric.
Cererea nu a fost motivata in drept.
În dovedire, petenta a depus la dosar, în copie certificata pentru conformitate cu originalul, urmatoarele inscrisuri: procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/30.07.2013 întocmit de către instituția intimată si dovada comunicarii acestuia catre petent (fila 16), dovada comunicarii procesului-verbal catre petenta (fila 7), nota de inventar (fila 17) si act identitate (fila 8).
Plângerea contravențională formulată de petentul a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 20 lei – chitanta nr._/020.9.2013 (fila 15), conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (in vigoare la data introducerii plangerii).
Intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare, solicitand respingerea plangerii formulate de petenta, ca netemeinica si nelegala.
In motivare, intimatul a aratat ca petenta a fost surprinsa in trafic in momentul in care a traversat intersectia pe culoarea rosie a semaforului electric care functiona normal, abaterea fiind constatata in mod direct de catre un agent de politie rutiera aflat in timpul serviciului.
In drept, intimatul a invocat dispozitiile art.205-208 C.proc.civ.
In dovedire, intimatul a depus la dosar, raportul agentului constatator (fila 24) si un istoric al abaterilor contraventionale savarsite de petenta (fila 25).
La data de 04.11.2013, petenta a depus la dosarul cauzei raspuns la intampinare, reiterand in principal sustinerile din plangerea introductiva de instanta.
Instanța a încuviințat în cauză proba cu înscrisurile de la dosar si proba cu testimoniala, pentru ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/30.07.2013 (fila 16) încheiat de agentul constatator Glinesche L. din cadrul instituției intimate INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., petenta O. M. F. a fost sancționata cu 4 puncte amenda în cuantum de 320 de lei, cu același prilej agentul constatator luand și măsura reținerii permisului de conducere, în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile.
Petenta a fost sancționata pentru săvârșirea contravenției prevăzută art.52 alin.1 din ROUG nr.195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit.d din OUG nr. 195/2002, retinandu-se că, la data de 30.07.2013, orele 19.33, petenta a condus autoturismul marca Opel cu nr. de inmatriculare P6306AK, pe . municipiul Buzau, iar la intersectia . si a traversat intersectia pe directia inainte catre Gara, pe culoarea rosie a semaforului electric aflat in stare normala de functionare, fortand un alt conducator auto, care avea prioritate si circula pe culoarea verde a semaforului sa opreascapentru a evita coliziunea.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în prezenta petentei, nefiind insa semnat de catre acesta, ea formuland obiectiuni.
În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicarii catre petenta a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
În ceea ce privește excepțiile nulității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției invocate de petenta, instanța le califică ca fiind apărari de fond, iar nu veritabile excepție procesuale asupra cărora să fie obligată să se pronunțe în condițiile art.137 alin.1 C.proc.civ.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța observă că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității, de către un agent constatator competent în raport cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii arătate la art. 17 din actul normativ citat.
Instanța reține că prin Decizia nr. XXII/ 19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii, s-a statuat că nerespectarea la încheierea unui proces-verbal a altor dispoziții legale decât cele prevăzute de art.17 din OG nr. 2/2001, se sancționează cu nulitatea relativă, fiind necesară dovada existenței unei vătămări suferite de petent și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
In aceste conditii, instanta nu poate primi apararea petentei in sensul ca agentul de politie nu s-a prezentat si nu s-a legitimat, retinand ca aceasta nu a probat in niciun fel acest fapt si nici nu a probat exista unei vatamari determinate de o eventuala astfel de omisiune, care sa nu poata fi inlaturata decat prin anularea actului administrativ atacat.
Instanta nu poate primi nici critica petentei in sensul ca agentul constatator a consemnat doar o parte dintre obiectiunile formulate de aceasta, considerand că acest fapt nu afectează exercitarea dreptului la apărare al petentei, care este asigurat prin posibilitatea de a invoca motivele de netemeinicie care făceau și obiectul respectivelor obiecțiuni și de a-și prezenta argumentele și probele pe care le consideră pertinente, prin contestarea procesului-verbal în instanță, în temeiul dispozițiilor art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, pe calea unei plângeri contravenționale. Oricum, și în acest caz, instanța apreciază că petenta ar fi trebuit să dovedească că această omisiune a agentului constatator i-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, probă pe care nu a făcut-o.
Instanta nu poate primi nici cea de-a treia critica a petentei potrivit careia martorul semnatar al procesului-verbal contestat nu a fost prezent la momentul comiterii pretinsei contraventii, pentru urmatoarele considerente:
Instanța reține că in completarea dispozițiilor art.17, dispozițiile art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001 impun ca procesul-verbal să fie semnat pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient, sub sancțiunea nulității relative și virtuale. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurari, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor.
Instanța consideră insa că rolul martorului este de a confirma modalitatea de întocmire a procesului-verbal și de a asigura respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate care potrivit propriei opțiuni sau datorită unei imposibilități obiective nu semnează procesul-verbal de constatare a contravenției, iar nu de a proba situația de fapt descrisă în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Având în vedere scopul în care se solicită prezența martorului la încheierea procesului-verbal de contravenție, faptul că în speță martorul a fost sau nu prezent efectiv la momentul comiterii pretinsei contraventii, nu atrage în mod automat sancțiunea nulității procesului-verbal. Sunt aplicabile dispozițiile art 105 alin 2 C.proc.civ, conform cărora pentru a obține anularea actului, persoana care invocă nulitatea trebuie să dovedească existența unei vătămări care nu poate fi înlaturată altfel decât prin anularea actului – probă pe care petenta nu a făcut-o.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul temeiniciei sale, instanța apreciază că probatoriul administrat în cauză conduce la concluzia că procesul-verbal este temeinic, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art.52 alin.1 din ROUG nr.195/2002 rep, semnalul de culoare rosie interzice trecerea, iar potrivit alin.2 teza II din acelasi act normativ - la semnalul de culoare roșie vehiculul trebuie oprit înaintea marcajului pentru oprire sau, după caz, pentru trecerea pietonilor, iar în lipsa acestuia, în dreptul semaforului.
Nerespectarea acestor dispozitii legale se sancționează, conform art. 100 alin.3 lit.d din OUG nr. 195/2002, cu amendă prevazută în clasa a II-a de sancțiuni (4-5 puncte amenda) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Analizand procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, instanta retine ca petenta care conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare P6306AK a traversat intersectia pe directia inainte, pe culoarea rosie a semaforului electric, aflat in stare normala de functionare, fortand un alt participant la trafic si franeze pentru a evita coliziunea.
Situatia de fapt consemnata in actul administrativ contestat este confirmata si de raportul de activitate intocmit de agentul constatator Glinesche L. din cadrul IPJ – Brigada Rutiera, aflat la fila 24 din dosarul cauzei, din care rezulta ca, la data si ora consemnate in procesul-verbal, petenta a oprit la culoarea rosie a semaforului la intersectia dintre . . aparitia culorii verzi pentru virajul la stanga, s-a pus in miscare catre . rosie a semaforului pe acea directie.
Aceste probe se coroboreaza si cu declaratia martorului S. A. N., care desi citat in calitate de martor asistent, semnatar al actului contestat, a fost prezent la momentul producerii incidentului, relatand imprejurarile desfasurarii acestuia. Astfel, din declaratia martorului S. A. N., instanta retine ca la data si ora mentionate in cuprinsul procesului-verbal se afla in trafic pe ., intrucat se grabea, a fortat culoarea galbena a semaforului amplasat la intersectia cu . de un echipaj de politie si sanctionat cu avertisment verbal pentru abaterea mentionata. Imediat in spatele martorului, la 15-20 secunde, a patruns in intersectie petenta.
Or, daca martorul S. A. N. a fortat culoarea galbena (astfel cum el insusi afirma), iar petenta l-a urmat la doar 15-20 secunde, instanta conchide ca aceasta a trecut pe culoarea rosie, si nicidecum pe verde, astfel ca mentiunile consemnate in cuprinsul procesului-verbal de contraventie de catre agentul de politie rutiera sunt corecte.
Din declaratia martorului G. A. C. audiat in cauza, instanta retine ca petenta a intrat in intersectie pe culoarea verde a semaforului electric si, intrucat un alt autoturism aflat in trafic i-a taiat calea, a claxonat, moment in care a atras atentia unui echipaj de politie aflat in zona, fiind sanctionata pe motiv ca nu avea voie sa mearga pe directia inainte. Martorul a aratat ca in intersectia respectiva, exista semafor numai pentru directia inainte si dreapta.
Instanta constata ca aspectele relatate de martorul mentionat nu se coroboreaza cu nicio alta proba din dosar, aflandu-se in contradictie cu toate celelalte probe administrate in cauza. Mai mult, afirmatia acestuia in sensul ca in intersectia respectiva, exista semafor numai pentru directia inainte si dreapta este vadit nereala, fiind de notorietate faptul ca semaforul respectiv vizeaza si directia stanga – viraj pe .> In aceste conditii, afirmatiile martorului sunt greu de acceptat si conving instanta doar de scopul pur subiectiv si partinitor al acestei depozitii – motiv pentru care la pronuntarea solutiei, instanta va inlatura aceasta declaratie.
Instanta retine ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională constituie un act administrativ și ca orice act administrativ este învestit cu prezumția de legalitate, ce presupune că actul este emis cu respectarea dispozițiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumția de autenticitate, ce presupune că actul emană de la autoritatea menționată în cuprinsul său și prezumția de veridicitate, în temeiul căreia se consideră că aspectele menționate în cuprinsul său corespund realității constatate de agentul instrumentator.
Deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Deși prezumția de adevăr de care se bucură un astfel de proces-verbal, în virtutea calității sale de act administrativ, este una relativă și nu una absolută (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție), acesta are o anumită forță probantă dată de faptul constatării faptei prin propriile sale simturi de un organ al statului investit cu autoritate publica.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A. împotriva României).
Prin urmare, toate constatările făcute de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumții, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumții se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. României - prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din 7 septembrie 2002).
Instanta nu poate primi apararea petentei in sensul ca si ceilalti participanti la trafic au efectuat aceeasi manevra ca si ea, retinand ca aceasta nu-si poate invoca in aparare propria sa culpa. Instanta considera ca o eventuala incalcare a prevederilor legale in materie de legislatie rutiera de catre ceilalti conducatori auto nu o indreptateste pe petenta sa nesocoteasca dispozitiile in vigoare.
F. de cele ce preceda, instanta conchide ca, desi petentei i s-a acordat în mod efectiv posibilitatea de a propune probe în combaterea celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare în cadrul unei proceduri contradictorii, apărările formulate de petenta prin care tinde la a dovedi netemeinicia procesului-verbal contestat, nu sunt însoțite de nicio dovadă și nici de vreun indiciu care să facă rezonabilă îndoiala cu privire la faptele reținute de agentul constatator (cauza N. G. c. României).
Așadar, instanța constată că rămâne în ființă prezumția de veridicitate a situației de fapt reținută în cuprinsul actului, apreciind că în mod întemeiat a reținut agentul constatator săvârșirea faptei contravenționale constând în nerespectarea culorii rosii a semaforului electric.
Art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii aplicate.
Referitor la sanctiunile aplicate, instanța noteaza că potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit.d din OUG nr.195/2002, constituie contravenție și se sancționează amendă prevazută în clasa a II-a de sancțiuni (4-5 puncte amenda) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, nerespectarea culorii rosii a semaforului.
Potrivit dispozițiilor art.98 alin.1 din OUG nr.195/2002, amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, iar potrivit dispozițiilor alin.2 din același act normativ, un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța observă că în speță s-a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege pentru contraventia savarsita (4 puncte-amenda, 320 lei) și apreciază că nivelul minim al amenzii corespunde pericolului social al faptelor și conduitei petentei.
Instanța consideră că fapta acesteia, de a nu respecta culoarea rosie a semaforului, nu poate fi consecința unei neatenții sau culpe ușoare a petentei, ci este consecința unei lipse vădite de interes a acesteia față de siguranța traficului și denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja atât pe cel care conduce un autoturism, cât și pe ceilalți participanți la trafic.
Instanța consideră că acest gen de fapte necesită o sancționare adecvată, în vederea realizării scopului educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale. Acest gen de fapte contravenționale prezintă un grad de pericol social destul de ridicat (fapta este considerată de către legiuitor a prezenta o gravitate sporita prin stabilirea unei amenzi minime în acest cuantum), fiind susceptibile de urmări grave și ireparabile, precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor.
Analizand circumstanțele personale ale contravenientei in aprecierea pericolului social al faptei comise, instanta are in vedere comportamentul general al acesteia in societate, sens in care observa ca petenta a mai fost sanctionata anterior pentru incalcarea prevederilor legale privind regimul circulatiei pe drumurile publice, astfel cum rezulta din analiza istoricului abaterilor contraventionale savarsite de acesta aflat la fila 25 din dosar, aceasta nefiind prima abatere.
Coroborand acest comportament al petenteii care persevereaza pe cale contraventionala, cu atitudinea nesincera a acesteia in cadrul acestei actiuni, ea declarand ca a trecut pe culoarea verde a semaforului, desi nu a reusit sa probeze aceasta sustinere, instanta conchide ca petenta nu înțelege gravitatea faptei sale și nici pericolul pe care o astfel de faptă îl prezintă în mod concret pentru sine si pentru ceilalti participanti la trafic, astfel ca mentinerea sanctiunilor aplicate de agentul constatator apare ca fiind necesara si justificata.
In ceea ce priveste sanctiunea complementara a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pe o perioada de 30 zile, instanta retine ca aceasta intervine de drept odată cu săvârșirea faptei de către petent, motiv pentru care apreciaza ca orice discuție referitoare la oportunitatea luării sale este exclusă.
Instanța considera că masura complementara nu poate fi înlăturată, întrucât sancțiunile complementare au un rol preventiv și privesc protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl reprezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră pentru ceilalți participanți la trafic (Michel Pewinski c. Franței).
Instanta retine ca legiuitorul prezuma faptele de genul celei savarsite de petent (nerespectarea culorii rosii a semaforului) ca avand un grad de pericol social deosebit de ridicat, fapt ce se reflectă nu atât prin amenda prevăzuta ca si sanctiune principala, cât prin sancțiunea complementară constand in suspendarea exercitarii dreptului de a aconduce o anumita perioada de timp, aplicabilă ex lege.
Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunilor contravenționale, acestea fiind unele proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petenta.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată de petenta, ca fiind neîntemeiată si va mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/30.07.2013, ca fiind temeinic si legal.
In ceea ce priveste sustinerea petentei in sensul ca agentul a lovit-o cu portiera in momentul in care ea incerca sa-l determine sa consemneze obiectiunile sale, introducandu-si capul in autospeciala politiei, instanta nu o va analiza, constatand ca in prezentul dosar este investita doar cu analiza legalitatii si temeiniciei procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._/30.07.2013, pentru eventualele fapte de lovire, vatamare sau alte violente exercitate de agentul de politie, petenta avand la dispozitie alte cai de atac – petitii reclamatii administrative ce urmeaza sa fie analizate pe linie disciplinara si solutionate de catre directiile competente din cadrul institutiei intimate sau plangere penala.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plangerea contraventionala formulată de petenta O. M. F., cu domiciliul in Bucuresti, ., nr.5, ., ., sector 2, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., cu sediul în Buzau, .-10, jud. Buzau, ca neintemeiata.
Mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/30.07.2013, ca fiind temeinic si legal.
Cu drept apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.01.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. D. N. M. B. Ș.
Red. A.D.N.
4 ex. /27.02.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 319/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7717/2014.... → |
|---|
