Plângere contravenţională. Sentința nr. 6737/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6737/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 17988/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECTIA CIVILĂ
Sentința civilă nr.6737
Ședința publică de la 11.04.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. I.
GREFIER: C. Z.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petentul D. I. -D., cu domiciliul în B., ..20A, ., jud B., și pe intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Buzãu, cu sediul în B., ..10, jud B., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns petentul și martorul M. M. Alfred, lipsă fiind intimatul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Petentul arată că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Instanța, deliberând asupra pertinenței, concludenței și utilității probelor solicitate, în conformitate cu dispozițiile art. 255 și 258 N.C.proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și cu un martor respectiv M. M. Alfred.
După identificare și sub prestare de jurământ se audiază martorul M. M. Alfred, declarația acestuia consemnată, fiind atașată la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 244 alin.1 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreascã și acordă cuvântul pe fond.
Petentul solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, în sensul anulării procesului verbal de contravenție și a măsurilor dispuse prin acesta.Arată că nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa, întrucât nu a adus injurii și expresii jignitoare la adresa numitului M. A. Alfred.Invocă motive de nelegalitate și netemeinicie a procesului verbal.
Instanța declară dezbaterile închise, conform art.394 alin.1 C.proc.civ., și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Prin cererea înregistrată pe rolul aceste instanțe sub nr_, petentul D. I. -D. a formulat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 14.10.2013.
In motivarea cererii, petentul a arătat că la data reținută în procesul verbal de contravenție, la data de14.10.2013, în jurul orelor 20.00, aflându-se pe . mun.Buzãu, a adresat cuvinte jignitoare și vulgare numitului M. A. Alfred, motiv pentru care a fost sancționat contravențional.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001.
În probațiune, a fost depus în fotocopie: procesul-verbal contestat.
Plângerea a fost legal timbratã, cu suma de 20 de lei, conform disp.art.19 din OG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că la data de14.10.2013, în jurul orelor 20.00, petentul, aflându-se pe . mun.Buzãu, a adresat cuvinte jignitoare și vulgare numitului M. A. Alfred.
În drept, a invocat dispozițiile art.115-118 C.proc.civ.
Sub aspectul probatoriului, instanța a administrat la propunerea ambelor părți proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar procesul -verbal contestat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 14.10.2013, petentul D. I. -D. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1000,00 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct.1 din Legea nr.61/1991 și sancționate de art.4 alin.(1) lit.b din același act normativ.
In fapt, s-a reținut că, la data de14.10.2013, în jurul orelor 20.00, petentul, aflându-se pe . mun.Buzãu, a adresat cuvinte jignitoare și vulgare numitului M. A. Alfred.
Instanța constată că plângerea a fost formulatã de către petent la data de 23.10.2013, în termenul de 15 zile prevăzut de art.31 alin.1 din OG 2/2001, de la data înmânării procesului -verbal de constatare a contravenției.
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care pot fi invocate de instanță din oficiu. Astfel, procesul- verbal conține mențiunile privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptelor săvârșite, a datei comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate de petent, instanța le apreciazã neîntemeiate, pentru urmãtoarele considerente:
- fapta petentului a fost descrisã cu suficiente detalii pentru ca un observator independent să ia la cunoștință de aceasta și să aprecieze gravitatea contravenției, nefiind necesar ca agentul constatator să menționeze și alte împrejurări în descriere, în afară de cele reținute în procesul -verbal, urmarea socialmente periculoasă deducându-se din materialitatea faptei, deci nu au fost încălcate dispozițiile art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001;
-încãlcarea disp.art.16 alin.7 din O G nr.2/2001, petentul susținând cã fost lipsit de dreptul de a formula obiecțiuni la procesul – verbal de constatare a contravențiilor- nerespectarea acestor dispoziții legale poate atrage nulitatea relativã a procesului-verbal, în condițiile art.175(1) NC.proc.civ., doar în mãsura dovedirii unei vãtãmãri care sã decurgã din viciul constatat și care sã nu poatã fi înlãturatã decât prin anularea actului.Insã, instanța apreciazã cã petentului nu i s-a încãlcat dreptul la apãrare, în condițiile în care a avut posibilitatea sã formuleze plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar în cursul procesului, sã-și formuleze apãrãrile pe care le considera necesare;
- cu privire la martorul asistent – instanța reține cã rolul martorului este acela de atestare a redactãrii regulate a procesului-verbal, de a confirma modalitatea de întocmire a acestuia, astfel încât nu existã vãtãmare atunci cand nu se contestã acest aspect, cum este și situația din cauza de fațã.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, instanța constată că procesul-verbal de contravenție indică dispozițiile art. 3 pct.1 din Legea nr.61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, care prevãd: „ 1) săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice”, constituie contravenție dacã faptele nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni.
Potrivit disp.art.4 alin.(1) lit.b) din același act normativ, aceste contravenții se sancționeazã cu amendã de la 200 lei la 1.000 lei.
Prin urmare, se poate concluziona că fapta a fost corect încadratã, iar sancțiunea a fost individualizată între limitele fixate de actul normativ de incriminare, procesul - verbal atacat fiind legal întocmit cu privire la acest aspect.
Sub aspectul temeiniciei,
petentul solicită anularea procesului-verbal PA nr._ încheiat la data de 14.10.2013, arãtând, în esențã, cã nu a adresat injurii numitului M. A. Alfred.
Deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, făcând dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Insã, analizând fapta și sancțiunea aplicatã prin procesul-verbal atacat, prin prisma criteriilor stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, instanța constată că fapta reținutã în sarcina petentului reprezintã „acuzație în materie penalã”, în sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni, având în vedere urmãtoarele:
-art.3 pct.1, cât și pct. 24 din Legea nr. 61/1991 reprezintã dispoziții de aplicabilitate generală, opozabile tuturor și nu vizeazã doar o categorie de persoane cu statut special;
-dispozițiile legale enunțate impun un anumit comportament și alãturã acestei cerințe o sancțiune care urmãrește în același timp sã previnã și sã pedepseascã;
- sancțiunea în cuantum maxim de 1.000,00 lei, aplicatã unei persoane fizice, are, prin cuantumul sãu, care este ridicat, echivalența unei sanctiuni penale, reprezentând o sumã mai mare decât salariul minim garantat pe economie la data sãvârșirii contravenției.
În această situație, instanța apreciază că, în prezenta cauzã, se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, printre care și prezumția de nevinovăție a petentului- garantată de art. 6 § 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului - ce privește și aspectul probațiunii în cadrul soluționării unei plângeri contravenționale, care, fără îndoială, profită persoanei acuzate, sarcina probei revenind organului constatator, cu respectarea în acest mod a principiului egalitãții armelor.
Astfel, în dovedirea contravenției pentru care a fost sancționat petentul, intimata Inspectoratul de Poliție al Județului B. a depus raportul agentului constatator D. S. și a solicitat audierea martorului ocular M. A. Alfred.
Potrivit acestui raport, la data și ora menționate în procesul-verbal, la sesizarea numitului M. A. Alfred, s-a deplasat în zona restaurantului Grand din mun.Buzãu,unde a constatat cã petentul adresa acestuia cuvinte și expresii jignitoare.
Insã, martorul M. A. Alfred, audiat de instanțã la propunerea intimatei, deși a arãtat cã a avut un conflict cu o persoanã în zona restaurantului Grand, nu poate preciza dacã acea persoanã este petentul și nici nu își amintește sã-l fi vãzut vreodatã pe acesta.
In aceste condiții, având în vedere cã prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, însã nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut și nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, instanța apreciazã cã, din probele administrate de „acuzare”, nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoiala rezonabilă, mãrturia numitului M. A. Alfred fiind neconcludentã.
Astfel, instanța nu poate stabili dincolo de orice dubiu rezonabil dacã, într-adevãr, petentul a fost persoana care a adresat injurii
Prin urmare, întrucât declarația martorului nu corespunde cu cele consemnate de agentul constatator, instanța va reține că, în cauză există un dubiu care nu poate fi înlăturat prin administrarea altor probe, dubiu care profită făptuitorului, respectiv petentului, potrivit principiului in dubio pro reo, principiu complementar prezumției de nevinovăție.
Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiției cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății).
În concluzie, instanța apreciază că, a da relevanță absolută celor consemnate în actul sancționator de către agentul constatator, care nu au fost susținute de nicio probă administrată în cauză, ar duce la încălcarea flagrantă a prezumției de nevinovăție de care trebuie să beneficieze petentul.
Pentru considerentele sus-expuse, având în vedere că sancționarea petentului apare ca netemeinică, în lipsa probării de către intimatã a faptei reținute în sarcina acestuia, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/ 2001, instanța va admite plângerea contravențională, va anula procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 14.10.2013.
În temeiul art. 453 alin. 1 N.Cod procedură civilă, având în vedere principiul disponibilității procesului civil, instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite plângerea formulată de petentul D. I. -D., cu domiciliul în B., ..20A, ., jud B., în contradictoriu cu intimata IPJ-Poliția M. Buzãu.
Anuleazã procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 14.10.2013.
Ia act cã nu se solicitã cheltuieli de judecatã.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecãtoria Buzãu.
Pronunțatã în ședințã publicã, azi, 11.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. I. C. Z.
Red. E.I./ Tehnored.: E.I.
4 ex./ 08.05. 2014
| ← Cereri. Sentința nr. 3746/2014. Judecătoria BUZĂU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9698/2014.... → |
|---|
