Plângere contravenţională. Sentința nr. 14/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2013 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 14-05-2013 în dosarul nr. 5973/202/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
.SENTINȚA CIVILĂ Nr.
Ședința publică de la 14 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. D.
Grefier L. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul P. Ș. L. în contradictoriu cu intimatul I.P.J.,Călărași, având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._/24.09.2012.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile și martorul I. C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile și obiectul cauzei, faptul că la dosar s-a depus procesul-verbal pentru executarea mandatului de aducere privind pe martorul din p.v., I. C., după care:
Instanța, având în vedere cele consemnate în procesul-verbal pentru executarea mandatului de aducere privind pe martorul din procesul-verbal, I. C., apreciază că se poate păși la judecarea cauzei. Astfel, s-a reținut (fila 33) că acesta nu mai locuiește la adresa indicată, însă în baza de date figurează cu această adresă, instanța neavând altă posibilitate de a descoperi adresa de actualitate. Nici petentul nu ar putea afla noua adresă a acestui martor din moment ce acesta a solicitat instanței să facă demersurile necesare în acest sens. Apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prezenta cauză a fost trimisă spre rejudecare.
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.10.2012 sub nr._, petentul P. Ș. L., cu domiciliul în Slobozia, ., ., ., a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. Călărași, cu sediul în Călărași, ., jud. Călărași, anularea procesului verbal de contravenție . nr._/24.09.2012.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în cuprinsul procesului verbal nu au fost consemnate obiecțiunile sale, ci doar faptul că refuză semnarea.
Se precizează că nu a săvârșit fapta reținută de agentul de poliție întrucât pe partea carosabilă nu se afla în așteptare nicio persoană, aspect ce poate fi confirmat de martorul Stamboli M.. Petentul a învederat agentului faptul că o să conteste procesul verbal cu martori și i s-a răspuns că o să îl primească acasă, ulterior acestui moment efectuând mențiunea că se afla singur în mașină. Mai arată petentul că este agent de vânzări, iar fără permis de conducere nu își poate întreține familia.
În drept plângerea nu a fost motivată.
În probațiune petentul a solicitat încuviințarea probei testimoniale și a depus în copie procesul verbal (fila 4) și cartea sa de identitate (fila 5).
Acțiunea este scutită de plata taxei de judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 modificată și art. 36 din O.G. nr. 2/2001.
Intimatul a depus întâmpinare la data de 22.10.2012 prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În motivare se arată că petentul a fost sancționat deoarece nu a acordat prioritate unui pieton angajat în mod regulamentar în traversare.
În drept, au fost invocate art. 115-118 C.proc.civ.
În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus, la cererea instanței, cazierul contravențional al petentului (file 15-16).
La termen de judecată din data de 02.04.2013 a fost încuviințată proba cu înscrisuri pentru părți și proba testimonială pentru petent cu martorii Stamboli M. și I. C., martorul asistent din procesul verbal.
La data de 22.04.2013 petentul P. Ș. L. a depus concluzii scrise (fila 28).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 24.09.2012 a fost încheiat de către un agent constatator din cadrul I. Călărași procesul verbal . nr._ prin care s-a reținut săvârșirea de către petent, aflat la volanul autoturismului F. cu nr. de înmatriculare_, a contravenției prevăzute de art. 135 lit. h din HG 1391/2006 raportat la art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 constând în aceea că pe . a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea străzii prin loc permis.
Petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 280 lei și cu pedeapsa complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru 30 de zile.
Procesul-verbal nu a fost semnat de către contravenient, motiv pentru care a fost întocmit în prezența unui martor asistent.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Petentul a susținut că nu i-au fost consemnate obiecțiunile, însă acesta este un motiv de nulitate relativă, ce ar putea conduce la anulare procesului verbal numai în prezența unei vătămări ce nu ar putea fi înlăturată în alt mod. Or, având în vedere că petentul a avut posibilitatea să își exprime obiecțiunile în fața instanței, nu i s-a produs nicio vătămare. Procesul verbal este legal întocmit.
Instanța reține că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 - art. 36 din O.G. nr. 2/2001), în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că prezentul proces-verbal conține constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că acest aspect este suficient pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului ordonanței rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Această interpretare este conformă jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care recent a statuat că prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 6 par. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu este încălcată în situația în care petentul are sarcina probei în judecarea plângerii contravenționale. În acest sens, Curtea a reamintit că prezumția de nevinovăție nu se opune unei prezumții relative de legalitate și de conformitate cu realitatea a procesului-verbal de contravenție, în lipsa căreia ar fi imposibil în mod practic de a sancționa contravențiile în materie de circulație rutieră (decizia din 13 martie 2012 în cauza H. contra României, paragraf 12).
Art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 prevede: Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații- pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Cu privire la temeinicie instanța reține că petentul a solicitat audierea celor doi martori. Martorul asistent I. C., deși citat cu mandat de aducere la adresa cu care figurează în baza de date (fila 19), acesta nu a putut fi găsit, instanța pășind la judecarea cauzei. Martorul Stamboli M. a fost audiat în ședința publică din data de 16.04.2013, declarația sa fiind apreciată de instanța ca parțial sinceră. În ceea ce privește faptul că acesta s-a aflat în mașina petentului la data la care a fost sancționat și a fost martor la cele întâmplate, instanța apreciază că această susținere nu corespunde realității pentru următoarele considerente:
În cuprinsul verbal se menționează că petentul se afla singur în autovehicul. Petentul a contestat această mențiune, susținând că a fost efectuată în contradicție cu realitatea și fără a-i fi adusă la cunoștință. Cu toate acestea procesul verbal de contravenție reprezintă un înscris autentic, iar această mențiune a fost făcută de către agentul constatator pe baza propriilor simțuri. Pentru a o înlătura petentul avea posibilitatea să se înscrie în fals cu privire la acest aspect, însă în cursul judecății nu s-a solicitat urmarea acestei proceduri. Prin urmare instanța apreciază că cele reținute în procesul verbal corespund realității, iar procesul verbal este temeinic întocmit, petentul săvârșind contravenția reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale principale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda stabilită de către organul constatator este la valoarea minimă prevăzută de lege, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Cu privire la măsura complementară prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002, respectiv suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, instanța reține că aceasta se aplică automat de către organul constatator, fără ca acesta să aibă posibilitatea de a aprecia, de la caz la caz, cu privire la oportunitatea aplicării acestei măsuri complementare.
Cu toate acestea, instanța constată că și această sancțiune trebuie să fie supusă unui control judecătoresc și unei operațiuni de individualizare, atât în temeiul art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, care prevede că "sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", text în care nu se face nici o distincție după cum ar fi vorba de sancțiuni principale sau sancțiuni complementare, cât și în temeiul art. 6 și 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În acest sens Curtea Europeană a considerat că până și sancțiunea complementară a reținerii punctelor de penalizare, ce poate fi aplicată în materie contravențională are caracter "penal" în sensul art. 6 și art. 7 din Convenție (cauza Malige c. Franței 68/_, Hotărârea din 23.09.1989). Curtea a apreciat că sancțiunea punctelor de penalizare, deși în dreptul francez are caracter administrativ, în plan convențional are caracter penal atâta timp cât poate să conducă, în cazul acumulării unui anumit număr de puncte, la pierderea dreptului de a mai conduce. Or dreptul de a conduce, în opinia Curții, este foarte util în viața de zi cu zi și în viața profesională, astfel că, deși aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, are și un caracter punitiv similar unei sancțiuni penale.
În aceste condiții, aplicând aceleași principii la dreptul intern, cu atât mai mult sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, are un caracter "penal" în sensul Convenției, astfel că aplicarea acestor sancțiuni nu se poate dispune automat fără a putea fi supuse controlului instanțelor, iar instanța are dreptul în condițiile art. 31 din OG 2/2001, să verifice și modul de individualizare a acestei sancțiuni.
În speță, măsura suspendării exercițiului dreptului de a conduce autovehicule este prevăzută prin lege, însă această măsură se aplică automat tuturor conducătorilor auto vinovați de săvârșirea contravenției reținute în sarcina lor, fără a se avea în vedere gravitatea faptelor săvârșite, împrejurările și circumstanțele săvârșirii faptelor.
Se are în vedere că petentul, așa cum a suținut în cuprinsul plângerii, fapt confirmat de martorul audiat, este agent de vânzări, desfășurarea activității sale presupunând în mod obligatoriu deplasarea cu autoturismul. Așadar, executarea acestei măsuri ar avea grave repercusiuni asupra posibilităților sale de a se întreține. De asemenea se va atrage atenția petentului ca pe viitor să respecte întocmai dispozițiile legale în ceea ce privește circulația pe drumurile publice.
În aceste împrejurări instanța apreciază ca măsura suspendării exercițiului dreptului de a conduce, chiar dacă este prevăzută de lege și chiar dacă este necesară într-o societate democratică, nu este proporțională cu situația care a determinat-o, plângerea formulată de către petent urmând a fi admisă în parte în sensul înlăturării sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile și menținerii celorlalte dispoziții ale procesului verbal contestat, pentru reeducarea petentului fiind suficientă doar aplicarea amenzii contravenționale pentru ca pe viitor să nu mai repete fapte asemănătoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul P. Ș. L., cu domiciliul în Slobozia, ., ., ., în contradictoriu cu intimatul I. Călărași împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 24.09.2012.
Înlătură sancțiunea complementară a suspendării exercițiului dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Mai 2013.
Președinte, L. M. D. | ||
Grefier, L. B. |
Red./Thred.D.L.M.
Ex.5/20.05.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 279/2013.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 428/2013. Judecătoria... → |
|---|
