Plângere contravenţională. Sentința nr. 1444/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1444/2013 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 2603/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1444
Ședința publică de la 21 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. D.
Grefier L. B.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta S.C. DOMYNYC SRL și pe intimata C.-SA-C. BUCUREȘTI, având ca obiect plângere contravențională PV . NR._/11.01.2012.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, evidențiindu-se părțile și obiectul cauzei, mențiuni privind îndeplinirea procedurii de citare, faptul că la data de 20.05.2013 intimata C. SA C. a depus înscrisuri, după care,
Instanța, verificându-și competența conform dispozițiilor art. 159 indice 1 alin.2 C.proc.civ., invocă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Călărași și rămâne în pronunțare asupra acestei excepții:
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Cornetu sub nr._ la data de 02.02.2012, petenta ., cu sediul în Călărași, ., jud. Călărași, reprezentată de administrator Carapidis D., având CUI RO4293817 și înregistrată în registrul comerțului sub nr. J51/477/12.05.1993, a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, dresat la data de 11.01.2012 de către un agent constatator din cadrul intimatei C.N.A.D.N.R. S.A. – C., cu sediul în București, ..401 A, Sector 6, considerându-l nelegal și netemeinic, anexând procesul verbal contestat (fila 2), cartea de identitate a reprezentantului societății (fila 3), certificatul de înregistrare (fila 4) și dovada comunicării procesului verbal (fila 5).
La data de 17.01.2013 intimata a depus certificat calificat (fila 15) și imaginea foto a autovehiculului aparținând petentei (fila 16) surprinsă la data de 14.07.2011 pe A2.
La data de 14.02.2013 petenta a depus motivarea plângerii pe care a formulat-o. Aceasta a arătat că solicită să se constate nulitatea acestui proces verbal, iar în subsidiar solicită transformarea sancțiunii amenzii în avertisment motivat de faptul că pentru prima abatere, comisă la data de 05.06.2011, ce a fost sancționată tot de către intimată, au fost achitate amenda și despăgubirile. Ulterior acestui moment au mai fost achitate încă 17 amenzi și despăgubiri către C.. Se precizează că la data achitării primei sancțiuni, 15.09.2011, a fost achiziționată și rovinietă cu valabilitate de un an pentru autoturismul cu numărul de înmatriculare_ .
Se mai arată că procesul verbal contestat nu a fost semnat de către agentul constatator, așa cum obligă art. 19 din OG 2/2001. Potrivit Legii nr. 455/2001 ce reglementează regimul juridic al semnăturii electronice, aceasta trebuie să îndeplinească în mod cumulativ mai multe condiții ce nu se verifică în cauză. În toate cazurile de constatare a C. se poate observa că procesele verbale au consemnat în interiorul ștampilei cifra 1, ceea ce nu poate face dovada că aceasta constituie semnătura electronică a agentului constatator.
În subsidiar s-a solicitat schimbarea amenzii cu avertisment și exonerarea de la plata despăgubirilor motivat de apariția Legii nr. 144/2012 de modificare a OG 15/2002 prin care aceste fapte au fost calificate ca fiind contravenții continue.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 82 C.proc.civ., art. 31 din OG nr. 2/2001 și art. 10 din OG 15/2002.
În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunându-se la dosar, în copie, procesele verbale ce au fost întocmite cu privire la același autovehicul și dovada achitării sancțiunilor aplicate (file 5-6, 8-24), copie rovinietă cu termen de valabilitate între 15.09._12 (fila 7), despre semnătura electronică (fila 25), chitanțe tarif utilizare poduri (fila 26), extras blog (fila 27).
La data de 20.05.2013 intimata a depus, în copie, dovada comunicării procesului verbal (fila 12), certificat calificat (fila 13), planșe foto (file 14-15).
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 12.03.2013, Judecătoria Cornetu scoate cauza de pe rol și în temeiul art. 23 alin. 4 rap. la art. 3 din Lg.2/2013 a dispus trimiterea cauzei, pe cale administrativă, la Judecătoria Călărași.
Această instanță a reținut că sunt incidente dispozițiile art. XXIII al.1 din Leg. 2/2013, întrucât prin interpretarea literală a textului normativ se observă că acesta face trimitere, pe de o parte, la „ procesele în primă instanță, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal investite”, iar pe de altă parte, „ la căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal în curs de judecată la data schimbării potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal investite” ambele teze conformându-se însă reguli potrivit căreia ele „ se judecă de instanțele devenite competente să le judece” legiuitorul dorind astfel că asigure un mecanism prin care să se realizeze degrevarea instanțelor de judecată atât pe orizontală cât și pe verticală.
În ședința publică din data de 21.05.2013 instanța a invocat din oficiu excepția necompetența sale teritoriale în soluționarea prezentei cauze și a rămas în pronunțare cu privire la aceasta.
Văzând dispozițiile art. 137 alin. 1 C.proc.civ. potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, în analiza prioritară a excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Călărași, invocată din oficiu, reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția.
Legea nr.2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, aduce modificări O.G. nr.2/2001, prin art. III alin.2 care introduce după art.10 din O.G. nr. 15/2002, art.101: „prin derogare de la dispozițiile O.G. nr.2/2001 (....) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul"
Această normă de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr.2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr.2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând așadar distincția între cele două materii, însă, potrivit dispozițiilor art. XXIII alin. l din Legea nr.2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și finale: „ procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi."
De asemenea, alin.2 și 3 din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă aliniatul, respectiv: (2)„Recursurile aflate pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel" și (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale."
D. urmare, din interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr.2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.
Așadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii nr.2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr.2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XXIII alin. I se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.
Având în vedere considerentele reținute, dispozițiile art. XXIII din Legea nr.2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după . Legii nr.2/2013, nu și celor în curs de soluționare.
Or, în speță, plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de 02.02.2012. Locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost, A2 km 12+450 m.p., Glina, jud. Ilfov, zonă situată în circumscripția Judecătoriei Cornetu, așa încât această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art.32 alin. l din O.G. nr.2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale în materie contravențională.
De asemenea instanța are în vedere și faptul că ICCJ a avut ocazia să se pronunțe anterior asupra unor conflicte negative de competență generate de interpretarea acelorași dispoziții legale, stabilind că au rămas competente instanțele investite inițial, înainte de . Legii nr. 2/2013.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 159 alin.2 C.proc.civ., instanța urmează a admite excepția necompetenței sale teritoriale și a declina competența soluționării prezentei plângeri în favoarea Judecătoriei Cornetu, jud. Ilfov.
Va constata astfel ivit conflict negativ de competență între Judecătoria Călărași și Judecătoria Cornetu și având în vedere că două instanțe s-au declarat în mod reciproc necompetente să judece prezenta cauză, va fi sesizată instanța în drept să hotărască, Curtea de Apel București, căreia îi va fi înaintat dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Călărași, excepție invocată din oficiu.
Declină competența soluționării cauzei privind pe petenta ., cu sediul în Călărași, ., jud. Călărași, reprezentată de administrator Carapidis D., având CUI RO4293817 și înregistrată în registrul comerțului sub nr. J51/477/12.05.1993 în contradictoriu cu intimata C. SA – C., cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, în favoarea Judecătoriei Cornetu, jud. Ilfov.
Constată ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Călărași și Judecătoria Cornetu.
Dispune înaintarea dosarului Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 Mai 2013.
Președinte, L. M. D. | ||
Grefier, L. B. |
Red./Thred.D.L.M.
Ex.3/27.05.2013
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 3375/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 1434/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI → |
|---|
