Plângere contravenţională. Sentința nr. 150/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 150/2013 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 6548/202/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ NR.150
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. D.
Grefier L. I. S.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulate de petenta ., împotriva procesului verbal . nr._/ 25.04.2012 dresat de intimatul IPJ CĂLĂRAȘI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 8.01.2013, ale căror consemnări au fost făcute în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta sentință, pentru când pentru a se depune note scrise de către petentă s-a amânat pronunțarea cauzei la data de 15.01.2013 și în urma deliberării avute s-a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14.05.2012 și sub nr._ pe rolul acestei instanțe, petenta ., cu sediul în Mun. C., . nr. 57, ., . plângere contravențională în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier- ISCRT, cu sediul în București, .. 38, sector 1 și sediu procesual ales în Mun. C., .. 2, .. C., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 25.04.2012, solicitând, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal menționat, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii sale petenta a arătat că a fost sanțcionată cu amendă contravențională în cuantum de 3000 lei deoarece la data de 29.03.2012, pe DN21, . oprit și verificat ansamblul format din autotractorul cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr._, utilizate de petentă și conduse de Abdul C. Fetin, ce efectua transport rutier de mărfuri contra cost. În urma verificărilor prin accesarea bazei de date a Autorității Rutiere Române- ARR și listarea fișei operatorului de transport a petentei, la poziția raportări, s-a constatat că operatorul de transport nu a respectat obligația de a transmite ARR, în format electronic, modificările privind situația conducătorilor auto angajați.
Petenta a înțeles să invoce nulitatea procesului verbal în condiții art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 întrucât în cuprinsul acestuia este indicat temeiul de drept în mod eronat și anume art. 134 lit. a, g din Ord MTI 980/2011. De asemenea, lipsește semnătura contravenientului și a unui martor asistent. Potrivit textului de lege termenul de comunicare modificărilor în ceea ce privește personalul este de 15 zile. Așa cum se poate observa din contractul individual de muncă al numitului Abdul C. Fetin, sancțiunea a fost aplicată în mod abuziv.
În susținerea plângerii petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, atât cele deținute de instituția care a aplicat sancțiunea, cât și cele deținute de petentă și proba testimonială. A fost depusă la dosarul cauzei copie după procesul verbal contestat și dovada comunicării acestuia (file 5-7)
În drept au fost invocat disp. Art. 31, art. 5 și urm. din OG 2/2001, OMTI nr. 980/2011, HG 69/2012, Legea 24/2000, C.proc.civ. și C.civ., practică judiciară, sentința nr. 170/02.07.2008 a Curții de Apel Timișoara.
Intimatul a depus întâmpinare la data de 29.06.2012, solicitând instanței respingerea plângerii ca fiind netemeinică și nelegală.
Pe fond, se arată că la data controlului în trafic a fost oprit și verificat ansamblul format din autotractorul cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr._, utilizate de petentă și conduse de Abdul C. Fetin, ce efectua transport rutier de mărfuri contra cost conform specificației nr._/28.03.2012. În urma verificărilor prin accesarea bazei de date a Autorității Rutiere Române- ARR și listarea fișei operatorului de transport a petentei, la poziția raportări, s-a constatat că operatorul de transport nu a respectat obligația de a transmite ARR, în format electronic, modificările privind situația conducătorilor auto angajați, obligație prevăzută de OMTI 980/2011, art. 134 lit. a, g, la poziția respectivă neexistând nicio raportare.
Se mai arată că agentul constatator a respectat întocmai disp. art. 19 alin. 3 din OG 2/2001. Astfel, contravenienta nu era da față la momentul întocmirii procesului verbal, neputând prin urmare să semneze și să ștampileze procesului verbal, precum și să formuleze obiecțiuni. De asemenea, la fața locului nu a putut fi identificată nicio persoană care să poată avea calitatea de martor asistent, despre toate acestea făcându-se mențiune în procesul verbal.
Totodată, nu este de acord cu schimbarea sancțiunii amenzii în avertisment, această sancțiune neavând niciun fel de consecințe asupra contravenientei. Mai mult decât atât, această faptă de a nu comunica ARR situația conducătorilor auto reprezintă una dintre cele mai grave contravenții din domeniul transporturilor rutiere, nefiind suficientă sancțiunea avertismentului. Agentul constatator a dat dovadă de multă înțelegere, aplicând amenda la nivelul minim. Se mai arată că această contravenție a existat cu adevărat, procesul verbal fiind un act unilateral de voință ce face dovada până la proba contrarie și creează prezumția de adevăr, iar contravenienta nu a adus nicio probă în dovedirea inexistenței contravenției.
Intimatul a depus copie după împuternicirea numitului Antofe L. (fila 16).
În drept a invocat disp. art. 115-118 C.proc.civ., HGR 69/2012, OMTI 980/2011 și OG 2/2001.
La data de 13.09.2012 Judecătoria C. admite excepția necompetenței teritoriale și declină competența în favoarea Judecătoriei Călărași.
Instanța, la termenul din 04.12.2012 a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, respingând probele testimonială și cea cu interogatoriul solicitate de petentă ca nefiind utile cauzei, motivarea regăsindu-se în cuprinsul încheierii de la acea dată.
Examinând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În data de 25.04.2012 a fost încheiat de către un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Stat pentru Control în Transportul Rutier- Inspectoratul Teritorial nr. 2, procesul verbal de contravenție . nr._ prin care s-a reținut săvârșirea de către petenta . a contravenției prevăzute de art. 5 pct. 18 din HG 69/2012 și anume aceea că la controlul efectuat în trafic la data de 29.03.2012, ora 19:15, pe DN21, . apropierea loc. Drajna, a fost oprit și verificat ansamblul format din autotractorul cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr._, utilizate de petentă și conduse de Abdul C. Fetin, ce efectua transport rutier de mărfuri contra cost conform specificației nr._/28.03.2012. În urma verificărilor prin accesarea bazei de date a Autorității Rutiere Române- ARR și listarea fișei operatorului de transport a petentei, la poziția raportări, s-a constatat că operatorul de transport nu a respectat obligația de a transmite ARR, în format electronic, modificările privind situația conducătorilor auto angajați, obligație prevăzută de OMTI 980/2011, art. 134 lit. a, g, la poziția respectivă neexistând nicio raportare.
Prin acest proces-verbal petenta a fost sancționată cu o amendă contravențională în cuantum de 3000 lei.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Indicarea greșită a unui temei de drept poate atrage doar nulitatea relativă, în condițiile existenței unei vătămări, vătămare ce nu există în cauză.
De asemenea lipsa semnăturii reprezentantului contravenientei este justificată de lipsa acesteia la întocmirea procesului verbal. Cu privire la faptul că acesta nu s-a încheiat în prezența unui martor asistent, în procesul verbal se menționează că nu a putut fi găsită la acel moment o persoană care să poată avea această calitate, OG 2/2001 permițând aceasta.
Instanța va analiza în cele ce urmează temeinicia procesului verbal de contravenție.
În prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul asigură respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Instanța va analiza în cele ce urmează temeinicia procesului verbal, potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001. Art. 1 al HG 69/2012 prevede că „prezenta hotărâre stabilește încălcările prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, precum și a sancțiunilor și măsurilor aplicabile în cazul constatării încălcărilor.” Art. 5 pct. 18 din aceeași hotărâre dispune: Următoarele fapte reprezintă încălcări minore ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011- nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a transmite Autorității Rutiere Române – A.R.R., prin completarea unui formular, în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării.
Instanța reține că șoferul Abdul C. a fost angajat de către petentă prin contractul individual de muncă nr. 5 din data de 26.03.2012. Așadar, începând cu această dată petenta avea la dispoziție 15 zile pentru a transmite această informație ARR prin completarea formularului disponibil pe site-ul acesteia. Așadar petenta avea posibilitatea ca, până la data de 10.04.2012, să își îndeplinească această obligație. Controlul a fost efectuat la data de 29.03.2012, ceea ce înseamnă că la acea dată petenta era încă în termenul legal pentru transmiterea informațiilor. Potrivit înscrisurilor depuse de către intimat (file 29-30) se adeverește faptul că la data controlului încă nu existau pe site-ul ARR datele privind conducătorul Abdul C.. Procesul verbal a fost întocmit la data de 25.04.2012, însă așa cum însuși intimatul recunoaște (fila 29 pct. 2), între momentul constatării faptei și cel al întocmirii procesului verbal baza de date a ARR nu a mai fost verificată. Cu toate acestea, îi revenea petentei sarcina de a face dovada că până la data întocmirii procesului verbal- 25.04.2012 își respectase obligațiile legale, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză. Formularul completat de petentă la data de 26.03.2012 (fila 16) nu poate face această dovadă din moment ce trei zile mai târziu aceste date nu apăreau în baza de date. Așadar procesul verbal este temeinic întocmit.
Referitor la sancțiunea aplicată, instanța, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, apreciind că procesul verbal contestat este legal și temeinic, va analiza proporționalitatea sancțiunii, având în vedere și dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Art. 8 alin. 1 din HG 69/2012 prevede: Contravențiile prevăzute la art. 5 se sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei. Așadar, petentei i-a fost aplicată amenda la nivelul minim pentru fata săvârșită. Cu toate acestea, instanța are în vedere la individualizarea sancțiunii faptul că această contravenție este calificată de HG 69/2012 ca fiind o încălcare minoră a dispozițiilor în materie. De asemenea, intimatul nu a arătat că petenta ar mai fi fost sancționată anterior pentru săvârșirea aceleiași contravenții. În aceste condiții instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a atrage atenția petentei asupra faptei săvârșite și pentru ca aceasta să nu o mai repete în viitor, iar conduita sa ulterioară să fie una conformă cu dispozițiile legale.
În consecință, urmează a admite în parte plângerea formulată de petentă și a înlocui sancțiunea amenzii în cuantum de 3000 lei cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în C., ., nr.57,., ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, împotriva procesului verbal . nr._ din data de 25.04.2012.
Înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 3000 lei cu avertisment.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 15.01.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
JUD.D. L. M. S. L. I.
Red.D.l.
Tehnored.S.L.
Ex.5/16.01.2013
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2435/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1491/2013.... → |
|---|
