Plângere contravenţională. Sentința nr. 2019/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2019/2013 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 25-07-2013 în dosarul nr. 2437/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2019
Ședința publică de la 25 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. P. N.
Grefier L. B.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta . în contradictoriu cu intimata A. Națională pentru Turism împotriva procesului verbal nr._/29.03.2013.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18 Iulie 2013, fiind consemnate în încheierea de la acel termen, când instanța, la cererea apărătorului petentei a amânat pronunțarea azi, data de mai sus, pentru a se depune concluzii scrise.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.04.2013 sub nr._, petenta . a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu A. NAȚONALĂ PENTRU TURISM, să se dispună înlocuirea sancțiunii aplicate prin procesul-verbal nr._ dresat la data de 29.03.2013 de un agent constatator din cadrul ANT Direcția Generală Control și Autorizare Turism cu sancțiunea constând în avertisment.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că prin procesul-verbal atacat s-a reținut în sarcina sa că în urma controlului efectuat la structura turistică ce îi aparține, situată la punctul de trecere fluvială C., s-a constatat că petenta nu deținea certificatul de clasificare eliberat de ANT, faptă pentru care a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 40.000 lei.
În susținerea cererii de înlocuire a sancțiunii întemeiată pe prevederile art. 18 din HG 1267/2010 rap. la art. 7 alin. 3 din OG 2/2001, petenta a arătat că agentul constatator nu a mai găsit alte nereguli la momentul controlului și nu a dispus alte măsuri, în afara dispoziției de a intra în legalitate cu privire la deficiența reținută în procesul-verbal.
A mai arătat petenta că neregula constatată nu este una gravă, având în vedere că nu s-a dispus închiderea sau suspendarea activității. De asemenea, a mai arătat că fapta imputată a fost o scăpare a sa, având în vedere numărul mare de înscrisuri pe care o societate comercială trebuie să le întocmească, urmare a modificărilor repetate suferite de dispozițiile legale care îi reglementează activitatea.
Petenta a concluzionat că, chiar dacă se face vinovată de fapta reținută, amenda aplicată este vădit disproporționată față de fapta săvârșită, de modalitatea în care a fost săvârșită și de urmările produse.
În drept, petenta și-a întemeiat plângerea pe prevederile HG 1267/2010 și OG 2/2001.
În susținerea considerentelor plângerii, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a atașat la plângere, în copie certificată, procesul-verbal nr._.
La termenul din 18.07.2013, petenta, prin avocat a depus la dosarul cauzei Autorizația provizorie de funcționare emisă de intimat la data de 08.07.2013, dovada expedierii cererii de clasificare la data de 02.04.2013, documente medicale al administratorului petentei.
Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea contravențională formulată de petentă este scutită de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat instanței respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal ca temeinic și legal întocmit.
În motivarea întâmpinării formulate, intimatul a reluat descrierea faptei constatate și textele legale în baza cărora a fost constatată contravenția.
În răspuns la cererea petentei de înlocuire a sancțiunii aplicate, intimatul a precizat că petenta nu a prezentat nici un motiv apt să conducă la înlocuirea sancțiunii contravenționale aplicate de către agenții constatatori, precum și faptul că petentei i-a fost aplicată amenda minimă legală, pe care o apreciază ca fiind proporțională cu pericolul social al faptei contravenționale.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205 Cod procedură civilă, HG 1267/2010 și OG 2/2001.
În temeiul art. 255 și art.258 C.pr.civ., instanța a admis pentru ambele părți proba cu înscrisuri. După ce a luat concluziile avocatului petentei, instanța a declarat dezbaterile închise și a amânat pronunțarea pentru a permite petentei, prin avocat, să formuleze concluzii scrise.
În concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, petenta a reluat motivele invocate în plângere și a arătat în plus că a solicitat actele de clasificare imediat după constatarea faptei, la data de 03.04.2013, iar aceste acte i-au fost remise de intimat la data de 08.07.2013, mult peste termenul legal.
Petenta a mai arătat că se află la începutul activității și că aplicarea unei amenzi atât de mari poate conduce la . și la pierderea unor locuri de muncă.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal nr._ dresat de A. NAȚIONALĂ PENTRU TURISM – Direcția Generală Control și Autorizare Turism la data de 29.03.2013, s-a constatat săvârșirea de către petenta .. a contravenției prev. de art. 15 lit. a din HG 1267/2010. În procesul-verbal s-a reținut că în ziua de 29.03.2013, ora 11, în urma controlului la structura turistică cu funcțiune cazare și alimentație publică B., Călărași, punct trecere fluvială C., s-a constatat că petenta nu deține certificat de clasificare eliberat de A. Națională pentru Turism.
Prin același proces-verbal i-a fost aplicată petentei sancțiunea constând în amendă în sumă de 40.000 lei, în temeiul art. 16 alin. 1 din HG 1267/2010 și s-a dispus ca operatorul economic să intre în legalitate.
Procesul-verbal de constatare a contravenției a fost semnat și ștampilat de reprezentantul societății, care, conform pct. 10 din actul de constatare, și-a rezervat dreptul de a formula obiecțiuni în fața instanței.
Instanța mai reține că la data de 02.04.2013, petenta s-a conformat dispoziției agentului constatator de a intra în legalitate și a solicitat intimatului emiterea documentului de clasificare, cererea fiind înregistrată la intimat sub numărul 1675/03.04.2013, astfel cum rezultă din avizul emis.
Analizând conținutul documentului de clasificare (Autorizație provizorie de funcționare) emis de intimat la mai mult de 3 luni de la data solicitării, instanța constată că intimatul a acordat petentei provizoriu pentru o perioadă de 90 zile, dreptul de a pune în funcțiune structura de primire turistică la tipul, categoria de clasificare și capacitatea totală menționate în act.
De asemenea, instanța mai reține că această autorizație a fost emisă în parametrii anteriori pe baza declarației petentei și pe răspunderea acesteia, intimatul urmând să verifice ulterior respectarea acestor condiții, fără a fi prevăzut un termen sau o dată fixă pentru această verificare.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația legală de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Ca act administrativ întocmit de organul competent, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenind petentei, în condițiile legii procedural civile.
Aplicabilitatea acestei prezumții presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenției, încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale și cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Verificând din oficiu procesul-verbal de contravenție nr._ dresat de A. NAȚIONALĂ PENTRU TURISM – Direcția Generală Control și Autorizare Turism la data de 29.03.2013 sub aspectul condițiilor de formă, instanța constată că acesta este legal întocmit, respectând prevederile art. 16-17 din OG 2/2001.
De asemenea, instanța constată că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde cu prevederile legale indicate pentru încadrarea juridică a acesteia, iar sancțiunile aplicate au fost stabilite în conformitate cu textele legale indicate în procesul-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale.
Analizând temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța constată că petenta a recunoscut în plângerea formulată săvârșirea faptei, astfel cum a fost descrisă de agentul constatator și nu a contestat temeinicia situației de fapt consemnate în actul de constatare.
Având în vedere toate motivele expuse, instanța constată că procesul-verbal nr._ dresat de A. NAȚIONALĂ PENTRU TURISM – Direcția Generală Control și Autorizare Turism la data de 29.03.2013 a fost legal și temeinic întocmit.
Analizând cererea petentei privind înlocuirea sancțiunii aplicate, instanța reține că potrivit prevederilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, după ce a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal, instanța hotărăște asupra sancțiunii.
Astfel, conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.” Din formularea textului de lege rezultă că instanța, după ce a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal, are posibilitatea ca, în funcție de criteriile prevăzute de lege, să reindividualizeze sancțiunile aplicate prin procesul-verbal.
Pentru a reindividualiza sancțiunea aplicată, instanța trebuie să țină cont de criteriile prev. de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, care statuează „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, dar și de cele ale art. 7 alin. 2 și 3 din OG 2/2001 conform cărora „Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.”
Având în vedere prevederile legale anterior menționate, se constată că, ori de câte ori legea prevede sancțiunea amenzii pentru o faptă dată, fără a prevedea și posibilitatea aplicării sancțiunii constând în „Avertisment”, instanța poate înlocui sancțiunea aplicată prin procesul-verbal cu avertismentul atunci când, aplicând criteriile prev. de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, constată că fapta concretă săvârșită de contravenient prezintă o gravitate redusă.
Analizând circumstanțele faptei prin prisma criteriilor stabilite de art. 21 alin. 3 și art. 7 alin. 2 din OG 2/2001, instanța constată că fapta petentei, care în abstract întrunește elementele constitutive ale contravenției prev. de art. 15 lit. a din HG 1267/2010, are o gravitate redusă în raport de efectele produse și scopul vizat prin instituirea normelor legale menționate.
Astfel cum instanța a reținut deja, petenta a solicitat imediat după constatarea faptei și a obținut autorizația provizorie de funcționare, în condițiile și parametrii de funcționare și clasificare pe care le-a declarat.
Având în vedere faptul că reprezentanții intimatului au controlat unitatea cu ocazia întocmirii procesului-verbal, iar intimatul a emis autorizația pentru categoria de clasificare solicitată de petentă, fără a exercita un alt control prealabil, cu toate că avea posibilitatea legală ca pe baza constatărilor controlului să refuze această clasificare, instanța constată că unitatea hotelieră și de alimentație publică aparținând petentei a întrunit condițiile cerute pentru clasificarea acordată.
Mai mult decât atât, până la efectuarea verificării de către reprezentanții intimatului, conform art. 4 alin. 5 din HG 1247/2010, unitatea hotelieră și de alimentație publică aparținând petentei funcționează legal cu clasificarea pe care singură a stabilit-o și declarat-o.
În consecință, nu se poate considera că petenta a indus în eroare clienții prin clasificarea declarată anterior obținerii unei clasificări oficiale, atât timp cât cele două clasificări corespund, astfel că fapta petentei nu a produs consecințe grave pentru clienți.
La evaluarea pericolului social concret al faptei imputate instanța mai are în vedere, sub aspectul circumstanțelor personale, și faptul că petenta s-a conformat imediat obligației legale de a obține dovada clasificării emisă de intimat, iar faptul că această dovadă a fost eliberată la peste 3 luni de la solicitare, fiind depășit cu mai mult de 2 luni termenul prev. de art. 4 alin. 2 din HG 1267/2010, îi este imputabil exclusiv intimatului.
Tot cu referire la circumstanțele personale ale petentei, instanța constată că aceasta și-a început recent activitatea, ceea ce poate indica o anumită lipsă de experiență, atât pentru administrator, cât și pentru angajați, precum și faptul că la controlul efectuat cu ocazia întocmirii procesului-verbal nu au fost constatate alte încălcări ale legii, iar în fața instanței nu a fost făcută dovada că aceasta ar fi încălcat anterior normele legale privind activitățile comerciale, hoteliere sau de alimentație publică.
Având în vedere argumentele expuse, comportamentul petentei de recunoaștere a faptei și de remediere a deficiențelor activității sale, precum și cuantumul amenzii raportat la consecințele concrete ale faptei imputate petentei, instanța concluzionează că simpla constatare a contravenției și avertizarea contravenientului cu privire la importanța respectării regulilor aplicabile activității pe care o desfășoară, poate conduce, în cauza de față, la atingerea scopului urmărit prin instituirea normei legale încălcate.
În consecință, instanța urmează să dispună înlocuirea sancțiunii contravenționale aplicate prin procesul-verbal .._ dresat de A. NAȚIONALĂ PENTRU TURISM – Direcția Generală Control și Autorizare Turism la data de 29.03.2013, cu sancțiunea constând în „Avertisment”.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petenta .., cu sediul în mun. Călărași, ., ., nr. înreg. Reg. ., CUI_, în contradictoriu cu intimata A. NAȚIONALĂ PENTRU TURISM, cu sediul în mun. București, .. 38, sector 1, CUI_, împotriva procesului-verbal nr._ dresat de A. NAȚIONALĂ PENTRU TURISM – Direcția Generală Control și Autorizare Turism la data de 29.03.2013.
Menține ca legal și temeinic procesul-verbal sub aspectul constatării contravenției prevăzute de art. 15 lit. a din HG 1267/2010.
Înlocuiește sancțiunea principală cu amenda în cuantum de 40.000 lei aplicată petentei prin procesul-verbal menționat cu sancțiunea „Avertisment”.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședința publică de la 25.07.2013.
P., GREFIER,
N. P. L. B. L.
Ptr.Jud.N. P. AFLAT ÎN C.O. ptr. Grefier BadeaL aflată în CO.
Prezenta s-a semnat de noi GREFIER- ȘEF
VICEPRESEDINTE A. M.
E. D. E. ptr.Grefier șef A..M Aflată în C.O.prezenta s-a semnat de noi
GREFIER
V. O.
RED.NL/Ex-5/ azi 20..08.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2512/2013.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2416/2013. Judecătoria... → |
|---|
