Somaţie de plată. Sentința nr. 805/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 805/2013 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 874/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 805
Ședința publică din 05.03.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. O.
Grefier: V. L.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulată de creditoarea S.C. “V. R. “ SA în contradictoriu debitorul E. F. R., având ca obiect somație plată .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
În vederea prezentării părților, instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită
S-a expus referatul cauzei de către grefier, evidențiindu-se părțile, obiectul cauzei și procedura de citare, după care;
Instanța, având în vedere prevederile art.134 C.proc.civ. față de disp.art.159 alin.4 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și territorial potrivit la art.2 alin.1 din O.G. nr.5/2001 coroborat cu art.2 pct.1 lit.a C.proc.civ. și art.5 C.proc.civ. raportat la art.1 C.proc.civ
Instanța în baza art. 167 al.1 Cod procedură civilă, considerând proba cu înscrisuri, solicitată de creditoare ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, o încuviințează.
Instanța constată probele administrate.
Instanța apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.02.2013, sub nr._, creditoarea S.C. V. R. S.A. a chemat în judecată pe debitorul E. F. R., solicitând instanței să dispună emiterea somației de plată pentru suma de 359,49 lei, reprezentând debit principal – contravaloare facturi neachitate și la plata sumei de 885,62 lei reprezentând penalități convenționale în cuantum procentual de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere aferente prețului neachitat de 359,49 lei pentru perioada cuprinsă între scadența fiecărei facturi anexate și data de 30.01.2913. Creditoarea a mai solicitat obligarea debitoarei la suportarea penalităților convenționale în cuantum de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere aferente prețului neachitat de 359,49 lei în continuare până la data achitării integrale a debitului, plate sumei de 149,05 lei reprezentând „taxă pentru rezilierea contractului înainte de termen” precum și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 104 lei.
În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că, S.C. V. R. S.A. a prestat servicii de telefonie mobilă debitorului în baza contractului . nr._ încheiat în data de 25.04.2011. Astfel au fost emise facturile atașate la dosar (filele 20 - 22), în cuantum de 359,49 lei care nu au fost achitate.
Consideră că prețul serviciilor cât și scadența au fost însușite de către debitor prin semnarea contractului și prin faptul acceptării facturilor emise.
Creditoarea arată că suma de 149,05 lei reprezintă taxă de reziliere contract conform clauzei 10.3 a contractului, facturată potrivit facturii fiscale nr._/27.11.2011.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 5/2001, O.G. nr.9/2000, art.969 C.civ., art.1066 C.civ., art.379 și art.274 C.pr.civ..
Creditoarea a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 39 lei și timbru judiciar de 3 lei, ce au fost anulate și atașate la dosar (filele 6 și 8).
Debitorul deși legal citat nu a formulat întâmpinare, nu s-a prezentat și nici nu a propus probe în apărare.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 25.04.2011, între creditoarea S.C. V. R. S.A. și debitorul E. F. R. s-a încheiat contractul . nr._ (filele 11 - 19), prin care creditoarea s-a obligat să furnizeze servicii de telefonie mobilă, iar debitorul s-a obligat să plătească contravaloarea acestora. Contractul este semnat de către debitor. În temeiul contractului s-au emis: factura fiscală VDF93581174 din data de 27.08.2011 (fila 20), factura fiscală VDF96298068 din data de 27.09.2011 (fila 21) și factura fiscală nr. VDF_ din data de 27.11.2011 (fila 22).
Potrivit contractului menționat, art. 4, coroborat cu art.6 din TCG, pentru sumele neplătite la termen, clientul va plăti penalități de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere cu titlu de daune moratorii până la plata întregii sume, totalul penalităților de întârziere putând depăși suma asupra căreia sunt calculate.
Conform susținerii creditoarei, debitorul nu a achitat contravaloarea serviciilor de telefonie mobilă.
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 5/2001 procedura somației de plată se desfășoară la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau alt înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.
Astfel, în primul rând creditorul trebuie să aibă o creanță a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani, fără a prezenta relevanță, în principiu, izvorul acestei obligații, fiind însă necesar ca această obligație să fie asumată prin contract constatat printr-un înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însușit de părți prin semnătură sau în alt mod admis de lege.
În al doilea rând, creanța trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă, respectiv existența ei să fie neîndoielnică, să rezulte din chiar înscrisul constatator al creanței, conform art.379 alin.3 C.proc.civ., cuantumul acesteia să fie determinat prin înscrisul care o constată sau, cel puțin, să fie determinabil prin înscrisul respectiv sau prin alte înscrisuri ce emană, sunt recunoscute sau, după caz, sunt opozabile debitorului, conform art.379 alin.4 C.proc.civ., iar termenul prevăzut în favoarea ori și în favoarea debitorului s-a împlinit ori, în condițiile legii-art.263 si art.382 C.proc.civ.- debitorul este decăzut din beneficiul termenului.
În ceea ce privește cererea privind obligarea debitorului la plata sumei de 359,49 lei reprezentând preț al serviciilor de telefonie mobilă prestate debitorului, instanța apreciază că aceasta nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 5/2001 privind somația de plată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.46 C.. către debitor probează obligațiile comerciale.
În ceea ce privește forța probantă a facturii comerciale, ca orice înscris sub semnătură privată, aceasta face dovada împotriva emitentului și în favoarea destinatarului. Însă, dacă factura este acceptată de către destinatar, ea va face dovadă și în favoarea emitentului. Deci, deși nu emană de la destinatar, factura acceptată face dovadă împotriva destinatarului, conform art. 46 Cod comercial.
În privința acceptării facturii, aceasta poate fi expresă sau tacită. Acceptarea facturii este expresă atunci când destinatarul semnează cu mențiunea „acceptat” pe un exemplar al facturii pe care-l restituie emitentului sau când aceasta este confirmată de destinatar printr-o scrisoare, telegramă. Despre acceptare tacită se poate vorbi în cazul în care rezultă din manifestări de voință neîndoielnice, care atestă voința de a accepta integral factura, simpla tăcere a destinatarului neavând valoarea unei acceptări tacite.
În cauză, facturile fiscale nu au fost acceptate expres sau tacit la plată.
Astfel, pe facturile depuse în copie (duplicat) la filele 20-22, nu se poate observa semnătura debitorului.
În consecință, în condițiile în care facturile invocate de creditoare nu sunt acceptate la plată de debitor nu subzistă recunoașterea creanței pretinse.
Faptul că debitorul a semnat contractul . nr._ (filele 11 - 19) încheiat cu creditoarea nu are valoarea unei acceptări, întrucât contractul invocat instituie cadrul general de derulare a relației contractuale, executarea operațiunilor prevăzute de acestea urmând a se concretiza în facturile fiscale emise de creditoare.
Totodată nu se poate considera că o creanță are caracter lichid, în condițiile în care din probatoriul administrat nu rezultă ce câtime din fiecare factură atașată la dosar a fost achitată de debitor. Or, în speță cuantumul facturilor atașate la dosar (filele 20 - 20) este de 1158,24 lei, iar suma pretinsă de creditoare este de 359,49 lei. Din înscrisurile depuse la dosar nu reies situațiile de plată centralizatoare care să ateste datoriile debitoarei, generate în baza unor rapoarte juridice periodice, pentru care s-au emis facturi la date diferite. Nu rezultă sumele achitate de debitoare, ce privesc plăți al căror termen de scadență este diferit nefăcându-se precizări despre facturile în contul cărora s-au efectuat anumite plăți, pentru ca judecătorul să poată analiza imputația plății în condițiile art.1113 alin.2 C.civ..
Toate aceste aspecte determină concluzia că un calcul corect al sumelor datorate de debitoare, se poate efectua doar pe calea procedurii dreptului comun, care permite administrarea de probe în vederea determinării corecte a prejudiciului cauzat, a stabilirii sumelor achitate față de fiecare datorie în parte, imputația plății potrivit criteriilor prevăzute de art.1113 C.civ..
Administrarea unui probatoriu mai amplu, de natură a lămuri raporturile exacte dintre părți, excede însă procedurii sumare a somației de plată, respectiv dispozițiilor art. 4 alin. 2 din O.G. nr. 5/2001.
Pentru aceste considerente, instanța constată că nu este certă și lichidă creanța, existența ei din punct de vedere juridic fiind discutabilă, motiv pentru care, în baza art. 6 si 7 din O.G. nr. 5/2001, va respinge cererea de obligarea a debitorului la plata sumei de 359,49 lei reprezentând preț al serviciilor de telefonie mobilă prestate debitorului ca neîntemeiată, creditoarea având posibilitatea de a uza de procedura dreptului comun pentru realizarea creanței sale.
În ceea ce privește obligarea debitorului la plata penalităților de întârziere în cuantum de 885,62 lei și în continuare până la data îndeplinirii obligației de plată, instanța constată că prin contractul de prestări servicii de telefonie mobilă menționat, s-a stipulat la art. 4 coroborat cu art.6 din TCG, clauza penală conform căreia pentru sumele neplătite la termen, clientul (debitorul), va plăti penalități de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere cu titlu de daune moratorii până la plata întregii sume, totalul penalităților de întârziere putând depăși suma asupra căreia sunt calculate
Instanța reține că în cazul obligațiilor comerciale care au ca obiect o sumă de bani, deși există o mai mare liberalitate în determinarea cuantumului penalităților, trebuie stabilită o corelație directă cu nivelul dobânzilor practicate de băncile comerciale pentru credite acordate comercianților.
În speță, fără a se pronunța asupra fondului, instanța constată că penalitatea de 0,5% pe zi de întârziere corespunde unei dobânzi anuale de 182,50% pe an, în timp ce dobânda bancară comercială bancară pentru persoane juridice este de 15-20% pe an.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Or, pentru verificarea îndeplinirii condițiilor mai sus menționate și stabilirea dacă o clauză contractuală este abuzivă, instanța trebuie să analizeze fondul cauzei, ceea ce nu este permis pe calea sumară a somației de plată, ea având aplicabilitate doar atunci când creanța nu este discutabilă din punct de vedere juridic.
Față de aceste considerente dar având în vedere și caracterul accesoriu al acestui capăt de cerere față de cel principal, instanța va respinge pretenția afirmată cu titlu de penalități de întârziere, ca neîntemeiată.
Referitor la plata sumei de 359,49 lei reprezentând taxă pentru rezilierea contractului înainte de termen conform art.10.3 din contract instanța reține următoarele:
Potrivit art.10.3 din TCG din contract (fila 17), în cazul în care clientul solicită încetarea prezentului contract înainte de perioada minimă, creditoarea va percepe acestuia o taxă de reziliere înainte de termen în valoarea de 150 euro pentru fiecare cartelă sim dezactivată plătibilă în lei la cursul oficial de schimb leu/euro.
Or, în speță nu există nicio solicitare a debitorului pentru rezilierea contractului, acesta fiind reziliat de către creditoare pentru nerespectarea unor obligații contractuale.
Prin urmare, instanța va respinge cererea de acordare a sumei de 149,05 lei cu titlu de taxă pentru rezilierea contractului înainte de termen, ca neîntemeiat.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța reține că pentru obligarea unei părți la plata cheltuielilor de judecată trebuie îndeplinite două tipuri de condiții:
1. condițiile de procedură prevăzute de art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv ca partea care urmează a fi obligată la suportarea cheltuielilor de judecată să cadă în pretenții, iar cealaltă parte să formuleze cerere în acest sens și
2. condițiile de fond, care sunt deduse din coroborarea art. 274 Cod procedură civilă cu art. 998 – art. 999 Cod civil, ca partea ce urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată să aibă o culpă procesuală, respectiv să fie vinovată pentru nașterea litigiului.
De cele mai multe ori, aceste condiții se suprapun, iar partea care se află în culpă cu privire la existența litigiului este cea care cade în pretenții.
În conformitate cu regulile enunțate, instanța va respinge capătul de cerere cu privire la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei cauze ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea creditoarei S.C. V. R. S.A. cu sediul în C., .-84, Jud.C., formulată în contradictoriu cu debitorul E. F. R., domiciliat în comuna Ciocănești, ., ca neîntemeiată.
Irevocabilă, conform art.7 din O.G. nr.5/19.07.2011
Pronunțată în ședință publică, azi 05.03.2013.
PREȘEDINTE:GREFIER:
V. O. V. L.
Red.V.O.
Tehnored L.V
Ex.4/ azi 11.03.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 51/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1213/2013.... → |
|---|
