Somaţie de plată. Sentința nr. 657/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 657/2013 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 742/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 657/2013
Ședința publică de la 21 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. O. A.
Grefier E. A.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulată de creditoarea . debitoarei ., având ca obiect ordonanță plată .
La apelul nominal făcut în ședință au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier după care ;
În conf. cu art 159 ind 1 c.p.c instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând a supra acțiunii de față retine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 4.02.2013 sub nr._ ,creditoarea . sediul în Slobozia, ..68, ., a chemat în judecată pe pârâta debitoare . sediul în Călărași . M 10, . Județul Călărași, solicitând somarea pârâtei la plata sumei de_,91 lei reprezentând contravaloare produse ; suma de 297,06 lei reprezentând penalități, cum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că între părți au existat relații comerciale constând în livrări de mărfuri de produse, conform factura fiscală nr._/25.04.2012 în valoare de 801,06 lei achitată parțial din care a rămas suma de 695,49 lei scadentă la data de 1.05.2012 și factura fiscală nr._/17.05.2012 în valoare de 488,42 lei, scadentă la data de 23.05.2012.
Mai arată că la data de 28.11.2012 prin invitația nr.1908/28.11.2012 s-a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, insă pârâta în cauză nu a dat curs invitației, fapt consemnat prin procesul verbal nr.1908 din data de 19.12.2012.
Față de cele arătate rezultă că creanța datorată este certă ,lichidă și exigibilă, motiv pentru care solicită admiterea .
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile OG 5/2001 ,art.43, 46, cod... Cod.civil, artr.274 și art.379 c.pr.civ.
În dovedirea cererii creditoarea a depus la dosar, următoarele înscrisuri:
facturile fiscale nr._/25.04.2012, nr._/17.05.2012, fișa analitică de calcul, calculul penalităților, invitația la conciliere, proces verbal de conciliere, tichet recomandate .
Pârâta debitoare deși legal citată nu s-a prezentat la judecată și nici nu a formulat întâmpinare.
Analizând materialul probator administrat in cauza instanța retine următoarea situație de fapt:
Între creditoare, în calitate de furnizor și debitoare, în calitate de cumpărător s-au derulat relații comerciale reprezentând în vânzarea de produse conform facturilor fiscale nr._/25.04.2012 în valoare de 801,06 lei achitată parțial din care a rămas suma de 695,49 lei scadentă la data de 1.05.2012 și factura fiscală nr. ._/17.05.2012 în valoare de 488,42 lei, scadentă la data de 23.05.2012, facturi ce nu au fost achitate la scadență de debitoare ,astfel că potrivit prevederilor contractuale creditoare a calculat penalități de întârziere în cuantum de 297,06 lei .
În drept instanța reține că potrivit art.1 alin 2 din O.U.G. nr 5/2001 acest act normativ se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale.
În analiza creanței din perspectiva cerințelor legale (de a fi certă, lichidă, exigibilă) instanța are în vedere probele depuse la dosar, respectiv facturile fiscale, precum și prezumția legală instituită de art. 7 alin. 4 teză finală din ordonanță potrivit căreia :” În cazul nedepunerii întâmpinării, instanța poate considera aceasta ca o recunoaștere a pretențiilor creditorului” ,aspecte față de care apreciază că facturile emisă de creditoarea reclamantă face dovada creanței certe ,lichide și exigibile .
Astfel,potrivit art.379 C. procedură civilă „ Creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.”, iar potrivit alin 3 al aceluiași articol ” creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.”.
În cauză creanța este certă și lichidă, existența ei rezultând neechivoc din conținutul facturilor fiscale nr._/25.04.2012 în valoare de 801,06 lei achitată parțial din care a rămas suma de 695,49 lei scadentă la data de 1.05.2012 și factura fiscală nr. ._/17.05.2012 în valoare de 488,42 lei, scadentă la data de 23.05.2012, care reprezintă un contract de vânzare-înțelegere simplificat între părți.
Totodată creanța este și exigibilă termenul prevăzut în contract de 6 zile de la data facturării fiind îndeplinit, depășirea acestui termen atrăgând după sine 1% penalități pe zi .
Văzând și art. 274 C. procedură civilă pârâta fiind cea care cade în pretenții, instanța o va obliga la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 39,3 de lei reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de creditoarea .>, cu sediul în Slobozia, ..68, ., împotriva debitoarei .> cu sediul în Călărași . M 10, . Județul Călărași.
Somează debitoarea să achite creditoarei în termen de 10 zile de la primirea prezentei somații suma de 1183,91 lei reprezentând c/val produse și suma de 297 lei reprezentând penalități de întârziere.
Obligă debitoarea către creditoare la plata sumei de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu acțiune în anulare în 10 zile de la comunicare .
Dată și citită în ședința publică din 21.02.2013.
Președinte Grefier
Jud A. N. O. A. E.
Red. AN
Tehnored. AE
Exp.4/azi 25.02.2013.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1452/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1098/2013.... → |
|---|
