Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 3608/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI

În motivarea acțiunii se arată că între reclamantă și pârât a fost încheiat contractul de locațiune nr. 15 din 04.12.2012, prin care reclamanta s-a obligat să transmită pârâtului dreptul de folosință asupra autoturismului marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe o perioadă de 12 luni, iar pârâtul s-a obligat să plătească o chirie lunară de 1365 lei, ce urma a fi plătită zilnic în sumă de 65 lei (21 zile calendaristice pe lună).

Reclamanta a mai arătat că pârâtul a folosit autoturismul în perioada decembrie 2012 – aprilie 2013, acumulând un debit de 3665 lei, chirie neachitată.

La acest debit, reclamanta a calculat penalități conform art. 3 alin. 3 din contract, în cuantum de 209 lei, reprezentând 0,1% pentru fiecare zi de întârziere aplicate la debitul principal pentru perioada ianuarie 2013 – mai 2013.

Reclamanta a mai arătat și că la data de 15.04.2013, pârâtul a parcat mașina în curtea societății, a lăsat cheile în contact și a plecat fără a oferi explicații, iar comisia constituită din salariați ai reclamantei a preluat autoturismul, ocazie cu care au fost constatate defecțiuni apărute în perioada contractuală și neremediate de pârât, defecțiuni care au fost consemnate în procesul-verbal de predare-primire nr. 1371 din 15.04.2013.

Conform reclamantei, pentru aducerea autoturismului în stare de funcționare au fost efectuate reparații în cadrul S.C. CONDORUL S.A., reparații în valoare de 3255,57 consemnate în factura nr._/14.06.2013, achitate de reclamantă cu OP 280/18.06.2013.

A mai arătat reclamanta că valoarea acestor reparații cade în sarcina pârâtului, conform clauzei de la art. 5 pct. 15 din contract și a arătat că pârâtul îi datorează și această sumă.

A mai arătat și că pârâtul a fost invitat la sediul societății prin adresa 1744 din 15.05.2013 pentru a lua cunoștință de defecțiunile constatate la autoturismul cu nr. de înmatriculare_ și de a participa la reparațiile autoturismului în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, dar acesta nu a dat curs invitației.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1350 și urm., art. 1535, art. 1539 și art. 1777 C.civ., art. 453 C.pr.civ.

În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a atașat cererii de chemare în judecată un set de înscrisuri în copie certificată (f. 7-31) conținând calculul prejudiciului (f.7), calcului dobânzilor (f.8), fișa contului (f.9-12), adresă către pârât și confirmare de primire (f.23, 13), proces-verbal din 19.04.2013 (f.14), ordin de reparație din 14.05.2013 și factura . F nr._ din 14.06.2013 (f.17, 15-16), ordin de plată nr. 280 din 18.06.2013 (f.18), cerere pârât din 04.12.2012 (f.21), adresă din 16.04.2013 (f.22), contract de locațiune nr. 15/04.12.2012 (f.24-29), proces-verbal de predare primire din 12.12.2012 (f.31) .

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 460 lei, conform art. 3 alin. 1 din OUG 80/2013.

Pârâtul a formulat întâmpinare (f.34-35), în care a arătat că suma datorată din exploatarea autoturismului solicitată de reclamantă nu corespunde realității, suma reală fiind de 1370 lei și că s-a ajuns la aceste restanțe deoarece comenzile prin dispecerat erau date celui care dădea șpagă.

A mai arătat că nu s-a prezentat la solicitările reclamantei întrucât nu se afla în țară și că o confruntare directă cu administratorul reclamantei nu ar fi fost posibilă, întrucât comportamentul acestuia era prea dur pentru discuții.

Pârâtul a contestat și costul reparațiilor, arătând că acest cost a fost umflat la S.C. CONDORUL. A mai arătat că autoturismul avea la momentul preluării și alte defecțiuni decât cele consemnate în procesul-verbal de predare-primire și că nu era posibil ca toate defecțiunile să apară în timpul scurt cât a utilizat acest autoturism.

Deși prin adresa de comunicare a cererii (f.32) i s-a adus la cunoștință pârâtului obligația de a include în întâmpinare toate dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt de cerere, pârâtul nu a propus administrarea niciunei probe în dovedirea susținerilor sale din întâmpinare.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare (f.39-40), prin care a solicitat respingerea apărărilor pârâtului și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În răspunsul la întâmpinare formulat, reclamanta a răspuns punctual la toate obiecțiunile pârâtului din întâmpinare și a arătat că în perioada decembrie 2012 - aprilie 2013 în care pârâtul a avut autoturismul în folosință, cu acesta au fost parcurși 16.697 km.

La răspunsul la întâmpinare a atașat borderourile de plată a chiriei (f.41-111), procesul-verbal de predare-primire din 15.04.2013 (f.112-114) și fișa activității zilnice pentru pârâtul S. C. (f.115-122).

Înaintea primului termen de judecată, la data de 28.11.2014, prin registratura instanței, reclamanta a depus o cerere precizatoare (f.124), în care a arătat că își diminuează pretențiile în sensul că din eroare a inclus în suma de 3255,57 lei reprezentând costul reparațiilor și suma de 880,40 lei reprezentând costul remedierii defecțiunilor existente la preluarea autoturismului de către pârât. La cererea precizatoare a atașat situația defalcată a costului acestor reparații (f.125).

Cererea precizatoare a fost comunicată pârâtului odată cu citația pentru primul termen de judecată.

La termenul din 16.12.2014, instanța a luat act de modificarea cuantumului obiectului cererii.

Întrucât pârâtul nu a propus probe prin întâmpinare și nici nu s-a prezentat la judecată, în temeiul art. 255 și 258 C.pr.civ., instanța a admis și administrat pentru reclamantă proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, considerând că înscrisurile depuse sunt utile pentru justa soluționare a cauzei.

Instanța, analizând materialul probator administrat în cauză, reține următoarele:

Între reclamată și pârât a fost încheiat la data de 04.12.2012 contractul de locațiune nr. 15 prin care reclamanta s-a obligat să asigure pârâtului folosința autoturismului marca DACIA L. cu nr. de înmatriculare_ pe o perioadă de 12 luni.

Corelativ, conform art. 3 din contract, pârâtul s-a obligat să plătească o chirie lunară în sumă de 1365 lei, chirie ce urma să fie achitată zilnic, la sediul locatorului.

În caz de întârziere a plății chiriei, locatarul s-a obligat să plătească o penalitate de 0,1%/zi din valoarea chiriei datorate.

Instanța mai reține că, în conformitate cu art. 5 pct. 6 din contract, pârâtul-locatar s-a angajat să utilizeze rațional autoturismul și să remedieze pe cheltuiala sa defecțiunile apărute în cursul utilizării. De asemenea, conform art. 5 alin. 2, la expirarea contractului locatarul s-a obligat să predea bunul închiriat în aceeași stare tehnică de funcționare pe care acesta a avut-o la primire.

Din procesului-verbal de predare-primire încheiat la 04.12.2012 (f.30-31), instanța reține că autoturismul a fost predat de reprezentanții locatorului-reclamant către locatarul-pârât în stare de funcționare, împreună cu toate accesoriile și documentele necesare utilizării în scopul în care a fost încheiat contractul. Conform aceluiași proces-verbal, la predarea autoturismului acesta prezenta anumite defecțiuni consemnate în finalul procesului-verbal și asumate de părți prin semnătură.

Pe baza susținerilor reclamantei și a notei întocmite de salariații acesteia (f.22), necontestate de pârât, instanța reține că autoturismul a fost lăsat de pârât în curtea reclamantei la data de 15.04.2013, fără ca la acel moment să se întocmească un proces-verbal de predare primire, ocazie cu care salariații reclamantei au constatat existența unor defecțiuni la autoturism. De asemenea, instanța reține că pârâtul a fost convocat la data de 24.04.2013 de reclamantă prin poștă, cu confirmare de primire, pentru a se constata starea autoturismului la un service autorizat (f.23).

Conform fișei contului depuse de reclamantă (f.8-15), în perioada 04.12._13, în care pârâtul a folosit autoturismul, acesta a efectuat plăți parțiale ale chiriei, rămânând un rest neachitat de 3665 lei.

Totuși, verificând datele înscrise în fișa contului pe baza celorlalte înscrisuri atașate la dosarul cauzei, instanța constată că prin fișă a fost inclusă în mod eronat în chirie suma de 204 lei la data de 31.12.2012 reprezentând „S. C. ANV. IARNĂ”, ceea ce a condus la majorarea sumei reprezentând chiria datorată pe luna decembrie 2012 de la 1105 lei cât s-a stabilit prin anexa la contract (f.29) la suma de 1309 lei. Pentru această sumă, reclamanta nu a prezentat nicio altă justificare contractuală, astfel că instanța va considera ca datorată în contul chiriei pe luna decembrie 2012 suma de 1105 lei prevăzută în contract.

De asemenea, din verificările încrucișate efectuate de instanță între sumele consemnate în fișa contului ca plătite de pârât în contul chiriei și aceleași sume consemnate în borderourile de plată depuse la dosarul cauzei, instanța constată că în borderoul din ziua de 03.01.2013 (f. 79) s-a consemnat că pârâtul S. C. a plătit suma de 100 lei, iar în fișa contului s-a consemnat că la aceeași dată acesta ar fi plătit suma de 69 lei. Cum borderoul de încasări reprezintă documentul primar pe baza căruia s-a întocmit fișa contului, instanța constată că suma reală achitată de pârât la data de 03.01.2013 a fost de 100 lei, ceea ce conduce la rectificarea chiriei totale plătite de pârât în luna ianuarie 2013 de la 1069 lei cât s-a consemnat în fișa contului la 1100 lei cât s-a plătit în realitate.

Față de aceste considerente, instanța constată că pârâtul datora reclamantei cu titlu de chirie pentru perioada 04.12.2012 – 15.04.2013 suma totală de 6175 lei, din care a achitat suma totală de 2745 lei, rămânând un rest de plată de 3430 lei.

Pârâtul, deși a susținut că datorează numai suma de 1370 lei, nu a dovedit că a achitat alte sume decât cele consemnate în borderourile de plată a chiriei.

La sumele reprezentând chirie restantă, conform notei de calcul de la fila 8, reclamanta a calculat și solicitat penalități de întârziere conform contractului în sumă de 209 lei pentru perioada 01.01.2013 – 10.05.2013. Verificând calculele pârâtei, instanța constată că penalitățile calculate conform clauzelor contractului pentru aceeași perioadă ar fi fost în cuantum de 236 lei, dar având în vedere principiul disponibilității, se va pronunța în limita sumei de 209 lei solicitată de reclamantă.

Cu privire la defecțiunile invocate de reclamantă, instanța reține că în conformitate cu nota întocmită de reprezentanții reclamantului la preluarea autoturismului (f.22), coroborată cu procesul-verbal de predare primire din 04.12.2012 (f.30-31), la predarea autoturismului către pârât acesta prezenta o . defecțiuni (bieletă antibasculare uzată, discuri frână față uzate, ornament bară de protecție față dreapta spart, bara protecție față fisurată, lipsă închizător caroserie dreapta, dispersor lampa triplă spate stânga fisurat), iar pe perioada utilizării de către pârât a autoturismului au intervenit alte defecțiuni.

Aceste defecțiuni sunt confirmate de reparațiile efectuate în cadrul S.C. CONDORUL S.A., conform facturii . F nr._ (f.15-16).

Întrucât pârâtul, convocat pentru a constata sau contesta existența acestor defecțiuni, nu s-a prezentat, iar în cadrul judecății nu a prezentat nicio probă contrară existenței defecțiunilor enumerate în nota de constatare, conform art. 249 C.pr.civ., instanța consideră dovedită existența acestor defecțiuni la momentul la care pârâtul a abandonat autoturismul la sediul reclamantei. Faptul că pârâtul era plecat din țară la momentul la care a fost convocat de reclamantă, chiar dacă ar fi dovedit, nu prezintă nicio relevanță, în condițiile în care acesta putea proceda la predarea autoturismului și evaluarea stării acestuia la momentul predării sau putea delega o altă persoană care să se prezinte împreună cu delegații reclamantei la un service autorizat pentru stabilirea defecțiunilor.

Analizând sumele reprezentând costul reparațiilor autoturismului, astfel cum sunt înscrise în factura emisă de unitatea service autorizată, instanța constată că remedierea defecțiunilor existente la autoturism a necesitat efectuarea de manoperă în valoare totală (fără TVA) de 406,47 lei și înlocuirea de piese în valoare totală (fără TVA) de 3344,18 lei, rezultând un total (fără TVA) de 3750,65 lei.

Scăzând din această valoare reducerile aplicate de unitatea service în cuantum de 1125,29 lei și contravaloarea manoperei și pieselor de schimb în sumă de 710 lei corespunzătoare remedierii defecțiunilor existente la data de 04.12.2012, rezultă o diferență de 1915,36 lei la care aplicând TVA se obține valoarea de 2375 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor (manoperă și piese de schimb) necesare remedierii defecțiunilor apărute la autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în perioada în care acesta a fost utilizat de pârât.

Această sumă, împreună cu contravaloarea reparațiilor necesare remedierii defecțiunilor anterioare utilizării autoturismului de către pârât a fost achitată de reclamantă către unitatea service cu ordinul de plată nr. 280 din 18.06.2013.

În drept, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 1350 alin. 1 și 2 C.civ., orice persoană trebuie să-și execute obligațiile pe care le-a contractat, iar în caz de neexecutare, trebuie să repare prejudiciul produs celeilalte părți.

I. Cu referire la obligația de plată a chiriei, având în vedere că între părți a fost încheiat un contract de locațiune având ca obiect un bun mobil, în cauză sunt incidente prevederile art. 1777 C.civ., conform căruia locatorul și locatarul au obligațiile corelative și interdependente de a asigura folosința bunului, în cazul locatorului, și de a plăti chiria în cuantumul, la termenul și la locul determinat prin contract. Interdependența obligațiilor semnifică faptul că, în momentul în care una dintre părți și-a îndeplinit obligația sa, dacă prin convenție nu s-a stabilit un termen pentru îndeplinirea obligației corelative, are dreptul să ceară îndeplinirea obligației celeilalte părți.

Astfel, aplicând la cauza de față, de la momentul încheierii contractului și al predării bunului se naște în sarcina locatarului-pârât obligația prevăzută în contract de a plăti chiria în cuantumul stabilit de părți, zilnic, la sediul locatorului.

Sub aspect probator, aplicând prevederile art. 249 din C.pr.civ, instanța are în vedere faptul că în cazul în care creditorul invocă existența unui drept de creanță împotriva debitorului, trebuie să dovedească existența creanței, debitorul având sarcina dovedirii îndeplinirii obligației sau a existenței unei cauze exoneratoare de răspundere. Odată ce creditorul face dovada existenței creanței, neexecutarea se prezumă, cât timp debitorul nu dovedește executarea.

Aplicând aceste principii la cauza de față, instanța reține că reclamanta a făcut dovada existenței contractului și a îndeplinirii obligațiilor sale, astfel încât, având în vedere caracterul interdependent al obligațiilor asumate prin contractul de locațiune, este dovedită nașterea obligației de plată a chiriei în sarcina locatarului-pârât pentru ratele zilnice ajunse la scadență până la momentul restituirii autoturismului către reclamantă.

În condițiile în care pârâtul, căruia îi revenea această obligație, conform art. 249 C.pr.civ., nu a făcut dovada plății chiriei scadente invocate de reclamantă sau a stingerii în alt mod decât prin plată a obligațiilor ce îi reveneau, instanța constată că pârâtul nu și-a executat obligațiile contractuale, iar prin aceasta a cauzat reclamantei un prejudiciu egal cu valoarea chiriei neachitate, calculată conform înțelegerii părților.

Pe baza probelor administrate, instanța a stabilit că suma reprezentând chirie neachitată de pârât reclamantei pentru perioada contractuală de la 04.12.2012 până la 15.04.2013 este în cuantum total de 3430 lei.

II. Cu privire la penalitățile solicitate de reclamantă, instanța reține că prețul locațiunii (chiria) a fost stabilit în bani, iar părțile au prevăzut în contract o clauză penală pentru întârzierea plății chiriei privind plata unei dobânzi moratorii în cuantum de 0,1%/zi întârziere, calculată la sumele scadente. Față de aceste constatări de fapt, în temeiul art. 1535 C.civ. și 1539 C.civ., instanța urmează să-l oblige pe pârât, în afara acoperirii prejudiciului rezultat din neîndeplinirea obligației principale de plată a chiriei, și la plata daunelor moratorii în cuantumul stabilit de părți.

Întrucât, conform art. 5 pct. 2 din contract, bunul închiriat era destinat folosirii în regim „TAXI”, iar contractul este unul cu executare succesivă, pârâtul neexecutându-și obligația de plată a chiriei în mod repetat, instanța consideră că sunt incidente prevederile art. 1523 alin. 2 lit. c) și d) C.civ., astfel că pârâtul este de drept în întârziere.

Pentru aceste motive, având în vedere prevederile art. 9 alin. 2 și art. 22 alin. 6 C.pr.civ., precum și cererea reclamantei, instanța stabilește penalitățile datorate de pârât reclamantei pentru chiria neachitată la suma de 209 lei pentru perioada 01.01._13.

III. Cu privire la repararea prejudiciului creat prin predarea autoturismului cu defecțiuni, instanța reține că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 1788 C.civ. potrivit căruia locatorul este obligat să efectueze toate reparațiile care sunt necesare pentru a menține bunul în starea corespunzătoare pe toată durata locațiunii. Pentru a decide astfel, instanța are în vedere faptul că norma legală menționată anterior are caracter supletiv, iar în cauza de față părțile au inserat în contract clauze contrare, care înlătură aplicarea acestei reguli la contractul de locațiune nr. 15/04.12.2012.

Astfel, conform clauzelor contractuale, pârâtul avea atât obligația de a efectua toate reparațiile autoturismului, conform clauzei de la art. 5 pct. 6 din contract, precum și pe aceea de a preda bunul la expirarea contractului într-o stare identică celei în care l-a primit, conform art. 5 alin. 2 din contract.

După cum s-a reținut la din analiza probelor, la încetarea contractului pârâtul nu și-a îndeplinit această obligație, predând autoturismul cu defecțiuni care nu existau la momentul primirii acestuia.

În condițiile în care pârâtul nu a dovedit faptul că defecțiunile constatate nu s-au produs în perioada în care folosea autoturismul în temeiul contractului de locațiune, acestuia îi revenea sarcina remedierii acestor defecțiuni în baza clauzelor contractuale asumate.

În consecință, instanța constată că pârâtul, prin executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, a cauzat reclamantei un prejudiciu egal cu valoarea reparațiilor necesare pentru aducerea autoturismului la starea în care se afla la momentul încheierii procesului-verbal de predare-primire din 04.12.2012.

Din dovezile depuse de reclamantă la dosarul cauzei, instanța a constatat că remedierea defecțiunilor produse pe parcursul derulării contractului de locațiune dintre părți au necesitat reparații a căror contravaloare a fost de 2375 lei.

Față de considerentele expuse anterior, instanța constată că pârâtul, prin neexecutarea obligației de plată a chiriei și a obligației de predare a autoturismului în starea în care l-a primit a produs reclamantei un prejudiciu total în cuantum de 6014 lei rezultat din cumularea chiriei neachitate, a penalităților contractuale și a contravalorii reparațiilor.

În condițiile în care pârâtul nu a dovedit un alt mod de stingere a obligațiilor, deși a avut posibilitatea prin formularea întâmpinării sau în fața instanței de judecată, instanța constată întemeiată în parte cererea formulată și precizată de reclamantă și, pe cale de consecință, urmează să o admită în parte și să dispună repararea prejudiciului cauzat reclamantei prin obligarea pârâtului la plata către aceasta a sumei de 6014 lei compusă din suma de 3430 lei reprezentând prejudiciu produs prin neplata integrală a chiriei stabilite prin contractul de locațiune 15/04.12.2012 pentru perioada 05 decembrie 2012 – 15 aprilie 2013, suma de 209 lei reprezentând penalități de întârziere pentru neachitarea în termen a chiriei calculate pentru perioada 01 ianuarie 2013- 10 mai 2013 și suma de 2375 lei reprezentând despăgubiri pentru defecțiunile produse la autovehiculul închiriat în perioada contractuală.

Întrucât pârâtul a căzut în pretenții, iar acțiunea reclamantei a fost admisă în parte așa cum a fost precizată, în temeiul art. 451 și art. 453 alin. 2 C.pr.civ, instanța urmează să admită în parte și capătul de cerere privind cheltuielile de judecată și să-l oblige pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 406 lei, cheltuieli de judecată reprezentate de taxa de timbru, proporțional cu pretențiile admise.

Având în vedere că, potrivit prevederilor art. 451 alin. 2 C.pr.civ., instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, instanța urmează să-l oblige pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei din onorariul avocațial plătit de aceasta, conform chitanței nr._/30.09.2014.

Pentru a decide astfel, instanța are în vedere, conform textului legal menționat, valoarea litigiului, complexitatea acestuia și circumstanțele cauzei. Astfel, cu privire la primul aspect ce trebuie avut în vedere, instanța reține că onorariul avocațial în cuantum de 1500 lei achitat de reclamantă reprezintă o parte mai mult decât semnificativă din pretențiile reclamantei. Corelativ, instanța reține și faptul că litigiul din cauză nu prezintă o complexitate deosebită și nici caractere de noutate, juridice sau de altă natură, precum și faptul că pârâtul nu a formulat apărări pertinente și nu a propus probe în combaterea susținerilor reclamantei care să fie necesar a fi combătute.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte cererea având ca obiect răspundere civilă contractuală formulată de reclamanta S.C. A. T. .., cu sediul în mun. Călărași, ./4, jud. Călărași, înregistrată sub nr. J_, C.U.I. R80784783, împotriva pârâtului S. C., cu domiciliul în .. Călărași, CNP_, astfel cum a fost precizată.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 6014 lei reprezentând daune interese contractuale compuse din suma de 3430 lei reprezentând prejudiciu produs prin neplata integrală a chiriei stabilite prin contractul de locațiune 15/04.12.2012 pentru perioada 05 decembrie 2012 – 15 aprilie 2013, suma de 209 lei reprezentând penalități de întârziere pentru neachitarea în termen a chiriei calculate pentru perioada 01 ianuarie 2013- 10 mai 2013 și suma de 2375 lei reprezentând despăgubiri pentru defecțiunile produse la autovehiculul închiriat în perioada contractuală.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1406 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, compuse din suma de 406 lei taxă de timbru corespunzător pretențiilor admise și 1000 lei, onorariu avocațial redus conform art. 451 alin. 2 C.pr.civ.

Cu apel în 30 zile de la comunicare.

Apelul se depune la Judecătoria Călărași.

Pronunțată în ședință publică azi, 23.12.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

N. L.-P. Ș. J.

Red.N.P.

Tehnored.Ș.J.

Azi.14.01.2015, ex.4