Evacuare. Sentința nr. 2624/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2624/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 03-10-2014 în dosarul nr. 3270/202/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Sentința civilă nr. 2624
Ședința publică din 03.10.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. M. N.
Grefier D. C-tina M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul M. CĂLĂRAȘI - prin primar și pe pârâtul P. NAȚIONAL ROMÂN având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, evidențiind obiectul cauzei, părțile și procedura de citare, după care;
Nemaifiind alte cereri de soluționat, instanța, în temeiul art. 244 C. proc. civ. declară terminată cercetarea procesului și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la 12.05.2014 sub nr._ reclamantul M. Călărași a chemat în judecată pe pârâtul P. Național Român solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 3287,15 lei reprezentând suma datorată până la data de 15.04.2014 în baza contractului de concesiune nr._/14.08.2007, obligarea pârâtului la plata actualizată a sumei datorate până la data efectuării plății, rezilierea contractului de concesiune, evacuarea pârâtului de pe terenul concesionat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că între acesta, în calitate de concedent și pârât, în calitate de concesionar, au existat relații contractuale, în temeiul contractului de concesiune nr._/14.08.2007.
În baza contractului menționat anterior, reclamantul a emis facturi fiscale anexate cererii de chemare în judecată, facturi al căror cuantum nu a fost achitat de către pârât, acesta nerespectându-și obligațiile asumate prin art. 9 alin. 1 lit. c din contractul de concesiune încheiat.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 969, 970, 1073 cod civil 1864 și art. 102 din Legea 71/2011.
În susținerea cererii formulate, reclamantul a depus, în copie, contractul de concesiune nr._/14.08.2007 și alte înscrisuri
Cererea de chemare în judecată este scutită de la plata taxei judiciare de timbru în baza art. 30 din O.U.G. 80/2010.
Pârâtul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri și proba constând în interogatoriul pârâtului.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Părțile au încheiat contractul de concesiune nr._/14.08.2007 (f. 13 - 17), având ca obiect concesionarea fără licitație publică a unei suprafețe de 30,00 mp aparținând domeniului privat, situată în municipiul Călărași, lângă bloc H9, .> În baza contractului menționat reclamantul a emis facturile fiscale anexate prezentei cereri de chemare în judecată.
Instanța observă că raporturile contractuale dintre părți au luat naștere înainte de . Noului Cod Civil. Prin urmare, având în vedere și dispozițiile art. 3 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, litigiile privind executarea raporturilor contractuale sunt supuse dispozițiilor Codului civil de la 1864.
În drept, potrivit art. 969 Cod civil, contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale.
Instanța reține regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia.
Totodată, instanța reține, din economia dispozițiilor art. 1082 Cod civil că, în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.
Instanța constată că pârâtul și-a asumat obligația de a achita contravaloarea redevenței datorate, așa cum rezultă din art. 7 alin. 4 din contractul încheiat de părți.
Prin urmare, din coroborarea probelor administrate în prezenta cauză, instanța apreciază că reclamantul a dovedit existența unei obligații de plată în sarcina pârâtului, iar acesta nu a răsturnat prezumția de culpă ce s-a născut în sarcina sa, neadministrând nicio probă în acest sens.
De altfel, instanța constată că, deși pârâtului i-a fost comunicat interogatoriul propus de reclamant, acesta nu a formulat răspuns.
În temeiul art. 358 C.proc.civ instanța interpretează refuzul nejustificat al pârâtului de a răspunde la interogatoriu ca o recunoaștere a pretențiilor reclamantului.
Astfel, din probele administrate rezultă că pârâtul nu și-a respectat obligația contractuală de a achita contravaloarea redevenței pentru imobilul concesionat pentru perioada 15.07.2012 – 15.04.2014.
Cu titlu general, instanța reține că rezilierea reprezintă sancțiunea ce intervine în cazul neexecutării culpabile a unei obligații izvorâte dintr-un contract sinalagmatic cu executare succesivă, constând în desfacerea contractului respectiv.
Totodată, potrivit art. 9 alin. 1 lit. c) din contractul de concesiune încheiat de părți, contractul de concesiune încetează în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către concesionar, prin reziliere de către concedent.
În consecință, întrucât din probatoriul administrat a rezultat că pârâtul nu și-a respectat obligația contractuală de a achita contravaloarea redevenței pentru imobilul concesionat, pentru considerentele menționate anterior, instanța va dispune rezilierea contractului de concesiune nr._/14.08.2007.
De asemenea, la cererea reclamantului, instanța va dispune repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.
Astfel, potrivit art. 480 C.civ, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.
Cum printre prerogativele dreptului de proprietate se numără și dreptul de folosință, respectiv dreptul de a se folosi în exclusivitate, după bunul său plac, de imobilul aflat în proprietatea sa, în vederea repunerii părților în situația anterioară încheierii contractului de concesiune, ca urmare a rezilierii acestuia, instanța va dispune evacuarea pârâtului de pe terenul de 30 m.p. aflat în municipiul Călărași, . H 9, imobil aflat în domeniul privat al statului.
Totodată, instanța consideră că reclamantul a făcut dovada neîndeplinirii de către pârât a unei obligații contractuale asumate de acesta, că datorită neîndeplinirii respectivei obligații i s-a produs un prejudiciu, între neîndeplinirea obligațiilor contractuale și prejudiciul produs existând legătură de cauzalitate.
În consecință, văzând și dispozițiile art. 3 din contractul de concesiune încheiat de părți, instanța îl va obliga pe pârât la plata sumei de 2284,07 lei reprezentând contravaloarea redevenței calculată pentru perioada 15.07.2012 – 15.04.2014.
Instanța apreciază că părțile au inserat în contractul încheiat, prin art. 4, o clauză penală prin care au stabilit anticipat echivalentul prejudiciului suferit de reclamantă în ipoteza executării cu întârziere a obligației asumate de către pârât.
Cum pârâtul nu și-a respectat obligația de a achita contravaloarea redevenței datorate, instanța apreciază că reclamantul, a solicitat, în mod întemeiat, obligarea acestuia la plata de majorărilor de întârziere.
De asemenea, instanța, având în vedere centralizatorul depus la dosar (f. 6), precum și dispozițiile art. 4 din contract, constată că reclamantul a calculat în mod corect cuantumul majorărilor de întârziere. Astfel, instanța îl va obliga pe pârât la plata sumei de 1003,08 lei reprezentând contravaloarea majorărilor de întârziere calculate, precum și la plata în continuare a majorărilor de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere până la data achitării debitului principal.
Prin urmare, instanța va admite cererea de chemare în judecată, va dispune rezilierea contractului de concesiune nr._/14.08.2007, evacuarea pârâtului de pe terenul de 30 m.p. aflat în municipiul Călărași, . H 9, va obliga pe pârât la plata sumei de 2284,07 lei reprezentând contravaloarea redevenței calculată pentru perioada 15.07.2012 – 15.04.2014 și la plata sumei de 1003,08 lei reprezentând contravaloarea majorărilor de întârziere calculate, precum și la plata în continuare a majorărilor de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere până la data achitării debitului principal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. CĂLĂRAȘI - prin primar, cu sediul în mun. Călărași, . A, jud. Călărași în contradictoriu cu pârâtul P. NAȚIONAL ROMÂN, cu sediul în Călărași, ., .. A, parter, ..
Dispune rezilierea contractului de concesiune nr._/14.08.2007.
Dispune evacuarea pârâtului de pe terenul de 30 m.p. aflat în municipiul Călărași, . H 9.
Obligă pârâtul să plătească către reclamant suma de 2284,07 lei reprezentând contravaloarea redevenței calculată pentru perioada 15.07.2012 – 15.04.2014, la plata sumei de 1003,08 lei reprezentând penalități de întârziere și la plata în continuare a penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere până la data achitării debitului principal.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.10.2014.
Președinte,Grefier,
N. R. MihaiMarin C-tina D.
Red. N.R.M
Dact. M.D.
Ex. 4/22.10.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 477/2014. Judecătoria... | Succesiune. Sentința nr. 3462/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI → |
|---|
