Plângere contravenţională. Sentința nr. 389/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 389/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 7226/202/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr.389
Ședința publică de la 07 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE –N. L. P.
GREFIER-Ș. J.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulată de petenta S.C. T. T. TRANS S.R.L împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ dresat la 29.10.2013 de un agent constatator din cadrul I.S.C.T.R.București.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, prin care s-au evidențiat părțile și obiectul cauzei, după care:
Procedând la verificarea competenței conform art. 131 C.pr.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial conform art. 94 pct. 4 C.pr.civ. rap. la art. 32 alin. 1 din OG 2/2001.
Conform art. 238 C.pr.civ. instanța pune în discuție durata cercetării procesului și estimează că cercetarea procesului se va finaliza la acest termen.
În temeiul art. 237 alin. 1 C.pr.civ., instanța dispune începerea cercetării procesului.
Instanța, conform art. 237 alin. 2 pct. 1 C.pr.civ. și 248 C.pr.civ pune în discuția părților excepția tardivității formulării plângerii contravenționale invocată de intimat prin întâmpinare.
Instanța respinge excepția tardivității formulării plângerii invocată de intimat prin întâmpinare, având în vedere că procesul-verbal de contravenție a fost comunicat la data de 06.11.2013 prin poștă, iar plângerea a fost depusă la oficiul poștal cu confirmare de primire în data de 21.11.2013, astfel că, plângerea a fost formulată în termenul prevăzut de art. 31 din OG 2/2001 rap. la art. 183 alin. 1 din C.pr.civ.
Pe fondul cauzei, instanța pune în discuția părților probele solicitate de petentă prin plângere și de intimat prin întâmpinare.
În temeiul art. 254 alin. 1 și 258 alin. 1 C.pr.civ. rap la art. 255 C.pr.civ., 292 C.pr.civ., încuviințează pentru petentă și pentru intimat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și constată proba administrată.
Socotindu-se lămurită, instanța declară închisă cercetarea procesului și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.11.2013 sub nr._, petenta S.C. T.-T. TRANS S.R.L. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului-verbal . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. – Inspectoratul Teritorial 2 la data de 29.10.2013, criticându-l pentru nelegalitate și netemeinicie. În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea sancțiunii cu amenda aplicată prin procesul-verbal, cu sancțiunea constând în „Avertisment”.
În motivare, petenta a arătat că a fost sancționată contravențional întrucât s-a reținut în sarcina sa că la data de 29.10.2013, ora 10.20, pe DN21, la ., pe raza localității Drajna, un inspector din cadrul intimatului a constatat că operatorul de transport nu a respectat obligația de a transmite către A.R.R. situația conducătorilor auto angajați, astfel că, la verificarea efectuată, conducătorul auto M. A. nu figura în lista conducătorilor auto angajați postată pe site-ul A.R.R.
Petenta a criticat legalitatea procesului-verbal și a arătat că din actul de constatare lipsește mențiunea cu privire la organul la care se poate introduce plângerea contravențională. De asemenea, a invocat prevederile art. 19 alin. 1 din OG 2/2001 și a arătat că procesul-verbal nu este semnat de agentul constatator pe fiecare pagină și că, deși s-a reținut că șoferul M. A. nu era de față la întocmirea procesului-verbal, acesta a fost înscris ca martor asistent. A mai arătat că, deși petenta nu era de față, agentul constatator nu a făcut această mențiune în procesul-verbal și nici nu a încheiat actul în prezența unui martor asistent care ar fi avut capacitatea să indice data la care a fost săvârșită contravenția.
A criticat legalitatea actului de constatare și pentru faptul că nu sunt consemnate datele de identificare ale persoanei care reprezintă societatea petentă, precum și pentru faptul că nu a fost făcută o descriere suficientă a faptei, nefiind posibilă aprecierea gravității, existența faptei sau gradul de culpă.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, petenta a precizat că a fost sancționată pentru o faptă ce nu poate fi pusă în sarcina ei. Ca argument a adus faptul că în aceeași împrejurare a fost oprit pentru control un alt ansamblu de vehicule care îi aparținea, condus de un alt conducător auto și la acest control s-au reținut în sarcina sa alte abateri, iar nu și faptul că operatorul de transport nu a comunicat niciun conducător auto.
A mai susținut că la momentul constatării faptei, conducătorul auto era înscris în baza de date A.R.R. și i-au fost verificate contractul individual de muncă, atestatul profesional și legitimația de serviciu, documente care i-au fost restituite.
În motivarea cererii subsidiare, petenta a solicitat să se țină cont de gradul de vinovăție, pericolul social al faptei săvârșite. A mai arătat că este la prima abatere de acest fel și a invocat impactul pe care amenda aplicată l-ar avea în evoluția economică a societății.
În drept, petenta a invocat prevederile OG 2/2001.
În susținerea considerentelor plângerii, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a atașat plângerii, în copie, procesul-verbal . nr._ (f.7-8), dovada comunicării (f.9), Certificat de înregistrare ONRC (f.10), proces-verbal . nr._ (f.11).
Cererea a fost legal timbrată.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității depunerii plângerii, iar pe fondul cauzei a solicitat instanței respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal ca temeinic și legal întocmit.
În motivarea excepției invocate a arătat că procesul-verbal a fost comunicat la data de 06.11.2013 iar plângerea a fost înregistrată la Judecătoria Călărași la data de 27.11.2013, după expirarea termenului de 15 zile prev. de art. 31 din OG 2/2001.
Pe fondul cauzei, intimatul a reluat descrierea faptei constatate prin procesul-verbal atacat și a reiterat temeiurile de drept în baza cărora a fost constatată contravenția.
Cu privire la existența faptei, intimatul a invocat extrasul din baza națională de date A.R.R. cu privire la operatorul de transport S.C. T.-T. TRANS S.R.L. imprimată de agentul constatator la momentul efectuării controlului, din care se poate constata că operatorul de transport nu avea niciun conducător auto raportat, cu toate că șoferul M. A. a fost angajat de societatea petentă la 28.02.2013.
În susținerea temeiniciei procesului-verbal, intimatul a invocat și faptul că șoferul angajat al petentei a semnat procesul-verbal în calitate de martor asistent, cu toate că ar fi putut să refuze dacă nu era de acord cu conținutul acestuia.
Cu referire la critica petentei privind nesemnarea procesului-verbal de agentul constatator pe ambele pagini, intimatul a arătat că formularul de proces-verbal este unul de format A3 care este împăturit în două, iar nu din două pagini format A4 și că agentul constatator a semnat la finalul procesului-verbal.
A mai arătat intimatul că, chiar dacă apărările sale nu pot fi primite, lipsa semnăturii pe una dintre paginile procesului-verbal nu este echivalentă cu lipsa totală a semnăturii pentru a se încadra în prevederile art. 17 din OG 2/2001, iar în această situație, nulitatea procesului-verbal nu poate fi decât una relativă, care nu poate conduce la anularea actului de constatare decât în situația în care petenta ar fi suferit un prejudiciu prin această omisiune.
A mai arătat că procesul-verbal nu este lovit de nicunul dintre motivele de nulitate necondiționată prev. de art. 17 din OG 2/2001 și că în cauză nu este incidentă niciuna dintre cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei.
Cu privire la lipsa datelor de identificare ale persoanei fizice care are calitatea de reprezentant legal, intimatul a arătat că acestea nu au rezultat din documentele puse la dispoziție de conducătorul auto la momentul controlului, astfel că agentul constatator a fost în imposibilitate de a consemna aceste date în procesul-verbal. A mai arătat că actul de constatare cuprinde toate datele de identificare ale persoanei juridice-contravenient care permit identificarea acesteia cu ușurință.
Cu privire la cererea subsidiară a petentei, intimatul a arătat că nu este de acord cu înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea constând în avertisment, întrucât în actul normativ care stabilește sancțiunea nu este prevăzută aplicarea sancțiunii constând în avertisment. De asemenea, a mai arătat că legea caracterizează faptele de tipul celei imputate petentei ca fiind unele dintre cele mai grave contravenții, cu un pericol social ridicat și că aplicarea unui avertisment nu ar avea nicio consecință asupra contravenientului.
În drept, intimatul a invocat prevederile 205-208 C.pr.civ, HG 69/2012, OMTI 980/2011 și OG 2/2001.
În susținerea considerentelor întâmpinării, intimatul a depus la dosarul cauzei, în copie, extrasul din baza de date A.R.R. din data de 29.10.2013 (f.23-25) și contractul individual de muncă încheiat de petentă cu angajatul M. A. (f.26-27).
Petenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.
La termenul de azi, instanța a pus în discuție și a respins excepția tardivității formulării plângerii invocată de intimat. Pentru a dispune astfel instanța a avut în vedere că plângerea a fost depusă la oficiul poștal cu confirmare de primire la data de 21.11.2013, în termenul legal prev. de art. 31 din OG 2/2001 corob. cu art. 183 C.pr.civ., termen care a început să curgă la data de 06.11.2013, data comunicării procesului-verbal.
Pe fondul cauzei, instanța a admis și administrat la cererea părților proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. – Inspectoratul Teritorial 2 la data de 29.10.2013, s-a constatat săvârșirea de către petenta S.C. T.-T. TRANS S.R.L. a contravenției constând în încălcarea prev. de art. 5 pct. 18 din H.G. 69/2012, faptă sancționată de art. 8 alin. 1 și 2 lit. a din același act normativ.
În procesul-verbal s-a reținut că la data de 29.10.2013, ora 10.20, în urma verificării în trafic a ansamblului de vehicule format din autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr. de înmatriculare_ utilizat de S.C. T.-T. TRANS S.R.L. și condus de M. A. ce efectua transport rutier de mărfuri, s-a constatat că petenta nu a respectat obligația de a transmite către A.R.R. prin completarea unui formular în format electronic disponibil pe site-ul instituției modificările privind situația conducătorilor auto angajați în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării.
În completarea situației de fapt s-a mai arătat că M. A. este angajat al petentei din data de 28.02.2013 și că până la momentul controlului operatorul de transport nu a comunicat niciun conducător auto.
Prin același proces-verbal i-a fost aplicată petentei sancțiunea constând în amendă în sumă de 3000 lei.
Procesul-verbal este semnat pe pagina a doua de agentul constatator și, în calitate de martor asistent, de M. A.. La rubrica „Obiecțiunile contravenientului” s-a consemnat „Reprezentantul legal nefiind de față în momentul întocmirii procesului-verbal, nu a putut formula obiecțiuni”. De asemenea, în rubrica corespunzătoare motivului pentru care actul de constatare a fost semnat de un martor asistent, agentul constatator a indicat ca motiv, prin tăierea cu o linie a celorlalte opțiuni, „Contravenientul nu se află de față”.
În procesul-verbal se menționează că actul poate fi atacat cu plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării și că plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Conform fișei operatorului de transport extrasă din baza de date A.R.R. la momentul controlului și depusă la dosar de intimată, petenta S.C. T.-T. TRANS S.R.L. este înregistrată în baza de date menționată în calitate de operator de transport deținând și utilizând un parc auto format din 6 vehicule, printre care și autoutilitara marca M. cu nr. de înmatriculare_ . Din același raport, instanța reține că la același moment petenta nu a raportat către A.R.R. niciun conducător auto.
Din contractul individual de muncă depus de intimat, instanța reține că numitul M. A. era la data constatării faptei angajat în funcția de șofer transport internațional de mărfuri la petentă din data de 28.02.2013, astfel încât la momentul controlului expirase termenul de 15 în care petenta era ținută să-și îndeplinească obligația de a raporta către Autoritatea Rutieră Română modificările în situația conducătorilor auto.
Din actele depuse de petentă, instanța mai reține că, în aceeași zi și în același loc, cu puțin timp înainte de a fi constatată contravenția din cauza de față, un alt agent constatator din cadrul intimatului a constatat în sarcina petentei săvârșirea de către un alt conducător auto a unei alte contravenții la regimul traficului rutier de mărfuri, fapta imputată constând în nerespectarea perioadelor minime de odihnă.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația legală de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Ca act administrativ întocmit de organul competent, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenind petentului, în condițiile art. 249 C.pr.civ.
Aplicabilitatea acestei prezumții presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenției, încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale și cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată neîntemeiată critica petentei privind neindicarea instanței la care se depune plângerea contravențională, având în vedere că formularul de proces-verbal conține mențiunea că plângerea se depune la judecătoria în a cărei rază a fost săvârșită contravenția. Chiar dacă, prin absurd, s-ar admite că nu petenta nu poate identifica instanța competentă pe baza locului săvârșirii faptei consemnat în procesul-verbal, ea are posibilitatea să introducă valabil plângerea la oricare dintre instanțele de pe teritoriul României, instanța sesizată având obligația conform legii să stabilească instanța competentă și să decline competența de soluționare a plângerii către această instanță.
Pentru a analiza cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat de petentă, respectiv nesemnarea procesului-verbal pe fiecare pagină de agentul constatator, instanța urmează să stabilească dacă acest aspect este de natură a atrage nulitatea procesului-verbal atacat.
Din interpretarea prevederilor art. 16 și 17 din OG 2/2001 care se referă la elementele obligatorii ale procesului-verbal, rezultă că legiuitorul a înțeles să instituie două regimuri diferite ale cauzelor ce pot conduce la constatarea nulității unui astfel de act administrativ.
Astfel, în cazul lipsei unuia dintre elementele prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, legiuitorul a prevăzut expres sancțiunea nulității, astfel încât instanța, odată ce constată că procesului-verbal îi lipsește unul dintre aceste elemente, îl va anula, fără a mai cerceta dacă omisiunea agentului constatator a produs o vătămare intereselor petentului.
În cazul în care procesului-verbal îi lipsește unul dintre elementele prevăzute de art. 16 din OG 2/2001, dar care nu se regăsește în art. 17 din același act normativ, precum și în cazul încălcării de către agentul constatator a altor norme cuprinse în OG 2/2001 sau în actele normative care prevăd contravenții, suntem în prezența unei nulități virtuale condiționate, astfel încât, nulitatea procesului-verbal va interveni doar în cazul în care petentul dovedește și instanța constată faptul că prin omisiunea sau greșeala agentului constatator a fost produsă o vătămare intereselor legale ale petentului.
Aplicând la cauza de față, instanța, în concordanță cu doctrina și practica judiciară, face distincție între situația în care semnătura agentului constatator lipsește total din cuprinsul procesului-verbal și cea invocată în speță, în care agentul constatator a semnat procesul-verbal în rubrica special destinată, dar nu a semnat toate paginile actului de constatare.
Astfel, lipsa totală a semnăturii se încadrează în prevederile art. 17 din OG 2/2001, fiind echivalentă cu neînsușirea conținutului procesului-verbal de către agentul constatator și va atrage nulitatea necondiționată a actului.
Pe de altă parte, având în vedere faptul că semnarea procesului-verbal pe fiecare pagină are ca scop asigurarea certitudinii informațiilor cuprinse în document împotriva oricărei modificări sau înlocuiri, nesemnarea uneia din paginile procesului-verbal va atrage nulitatea actului doar dacă petentul va dovedi o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât astfel. În acest sens, instanța constată că atât petenta, cât și intimatul dețin câte un exemplar al procesului-verbal și niciuna dintre părți nu a solicitat compararea celor două exemplare și nici nu a invocat o altă situație de fapt decât cea care rezultă din copia depusă la dosarul cauzei. În aceste condiții, instanța constată că petenta nu poate invoca o vătămare rezultată din omisiunea agentului constatator, care să atragă anularea procesului-verbal.
Mai mult decât atât, procesele-verbale întocmite de reprezentanții intimatului sunt consemnate pe formulare în care cele două „pagini” ale procesului-verbal sunt în fapt două coloane de dimensiunile unei pagini A4 aflate pe aceeași parte a unei foi de format A3. Astfel, din punct de vedere tehnic, formularul de proces-verbal de contravenție folosit de I. este format dintr-o singură pagină A3 pe care agentul aplică semnătura pe coloana din dreapta, în rubrica special destinată. Acest fapt nu se schimbă prin îndoirea paginii A3 pe care este imprimat procesul-verbal în două pagini A4, fiind în fapt imposibilă înlocuirea „paginii” nesemnate de agentul constatator.
Instanța constată neîntemeiată și critica petentei privind inexistența unui martor asistent la întocmirea procesului-verbal și pe cea privind absența de la acest moment a conducătorului auto M. A..
Pentru a decide astfel, instanța constată, în primul rând, că nu există nicio incompatibilitate între calitatea conducătorului auto de angajat al petentei și calitatea acestuia de martor asistent.
De asemenea, instanța constată că petenta se află în eroare cu privire la înțelesul mențiunilor din procesul-verbal, în sensul că agentul constatator a consemnat faptul că reprezentantul legal al contravenientului nu este de față la întocmirea actului, iar nu conducătorul auto care a semnat și în calitate de martor asistent. De altfel, conducătorul auto nu are calitatea de persoană controlată, ci, cu referire la obiectul controlului și constatările cuprinse în procesul-verbal, această calitate îi revine petentei, care avea obligația de a transmite către A.R.R. situația conducătorilor auto angajați.
Instanța constată de asemenea neîntemeiată critica petentei privind lipsa din procesul-verbal a datelor de identificare a reprezentantului legal al petentei, având în vedere faptul că actul de constatare cuprinde suficiente elemente pentru identificarea certă a contravenientului, incluzând, printre altele, numele și sediul persoanei juridice, date obligatorii conform art. 17 din OG 2/2001.
Cu privire la insuficienta descriere a faptei invocată de petentă, instanța constată că aceasta nu a indicat niciun element concret care lipsește din această descriere. Analizând situația de fapt consemnată în procesul-verbal, instanța constată că agentul constatator a reținut data, ora și locul săvârșirii faptei, a descris cu suficientă claritate fapta reținută în sarcina petentei și a indicat probele pe care și-a întemeiat constatările. De asemenea, agentul constatator a consemnat aspectele de fapt folosite în circumstanțiere pentru individualizarea sancțiunii aplicate.
Având în vedere motivele expuse, instanța constată că procesul-verbal . nr._ dresat la data de 29.10.2013 de un agent constatator din cadrul I. – Serviciul Teritorial nr. 2 a fost legal întocmit, lipsurile invocate de petentă și constatate de instanță nefiind de natură a atrage nulitatea procesului-verbal.
De asemenea, instanța constată că fapta reținută în procesul-verbal a fost corect încadrată juridic în prevederile art. 5 pct. 18 din H.G. 69/2012, iar sancțiunea a fost legal aplicată, în limitele prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 lit. a din același act normativ.
Analizând temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, pe baza înscrisurilor depuse la dosar, instanța constată că situația de fapt a fost corect și complet stabilită de agentul constatator și că acestei situații de fapt îi corespunde textul legal pe baza căruia a fost sancționată petenta.
Astfel, din probele administrate rezultă că petenta, în calitate de operator de transport nu și-a îndeplinit până la data de 29.10.2013 obligația de a transmite către A.R.R. modificarea situației conducătorilor auto angajați cu privire la M. A., cu toate că acesta era angajat al petentei în calitate de conducător auto de la data de 18.02.2013.
În acest sens, din extrasul din baza de date A.R.R. imprimat la data de 29.10.2013 rezultă că petenta nu a comunicat situația conducătorului auto M. A. până la data controlului.
Față de susținerile intimatului, instanța nu poate reține ca probă de existență a contravenției împrejurarea invocată de acesta în sensul că la momentul întocmirii procesului-verbal conducătorul auto M. A. nu a contestat situația de fapt reținută, având în vedere faptul că semnătura acestuia pe procesul-verbal în calitate de martor asistent nu are în niciun caz valoare de certificare a aspectelor de fapt reținute, ci doar atestă împrejurările pentru care actul de constatare nu a fost adus la cunoștința contravenientului imediat după întocmire.
În egală măsură, față de susținerile petentei, instanța nu poate reține nici ca probă de inexistență a contravenției faptul că în aceeași împrejurare i-a fost întocmit un alt proces-verbal în care nu s-a reținut aceeași contravenție pentru un alt conducător auto, atât timp cât petenta nu a făcut nicio dovadă că agentul instrumentator al procesului-verbal invocat ca probă a controlat acest aspect, respectiv comunicarea modificărilor privind conducătorii auto, și a constatat o situație diferită de cea reținută în procesul-verbal ce face obiectul acestei cauze. În acest sens, din actul invocat nu rezultă decât că agentul constatator a controlat respectarea timpilor de odihnă și a constatat abateri de la normele legale ce reglementează desfășurarea activității de transport rutier de mărfuri în privința acestui aspect.
În consecință, instanța constată că petenta, deși invocă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal atacat și a avut posibilitatea să propună probe în sensul susținerilor sale, nu a adus nicio probă în fața instanței care să infirme situația de fapt rezultată din procesul-verbal de constatare a contravenției și din extrasul din baza de date A.R.R. depus de intimat.
Pe cale de consecință, instanța constată că procesul-verbal a fost legal și temeinic întocmit.
Pentru a analiza cererea subsidiară a petentei, se reține că, potrivit prevederilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, după ce a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal, instanța hotărăște asupra sancțiunii.
Analizând sancțiunea aplicată, instanța reține că, potrivit prevederilor art. 7 și 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, iar sancțiunea constând în „Avertisment” se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Din aceste prevederi legale rezultă că pentru o faptă care întrunește toate elementele constitutive ale contravenției consacrate de textul de lege în baza căruia a fost constatată, va putea fi aplicată sancțiunea avertismentului doar atunci când, față de circumstanțele concrete ale faptei și contravenientului, se constată o atingere minimă adusă valorilor sociale protejate de norma legală prin care a fost instituită contravenția.
Astfel, pentru a dispune înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului, instanța, pe baza probatoriului administrat, trebuie să constate că fapta concretă a petentei prezintă un pericol social sensibil diminuat față de cel vizat în abstract de norma de incriminare a contravenției constatate.
Din procesul-verbal atacat, instanța reține că agentul constatator a avut în vedere circumstanțele de fapt ale speței și scopul normei prin care a fost instituită contravenția, și a aplicat sancțiunea minimă prevăzută de textul legal de sancționare.
Analizând în concret circumstanțele reale ale faptei imputate petentei, instanța constată că aceasta nu și-a îndeplinit pe o perioadă de aproape 8 luni (28.02._13) obligația de a transmite către A.R.R. situația conducătorului auto angajat M. A..
De asemenea, instanța constată că petenta nu și-a îndeplinit această obligație în privința niciunui dintre șoferii pe care îi avea angajați, din actele cauzei rezultând existența a cel puțin unui alt șofer aflat în aceeași situație.
Ambele aspecte menționat îndreptățesc instanța să considere că situația de fapt reținută în sarcina petentei nu era nici temporară și nici accidentală, neexistând niciun indiciu în sensul că petenta ar fi intenționat să se conformeze din proprie inițiativă obligației instituite de lege.
Mai mult decât atât, instanța constată că îndeplinirea acestei obligații legale nu presupunea un efort material împovărător ori de altă natură, ci doar completarea și expedierea unui formular electronic pentru actualizarea bazei de date A.R.R.
Instanța mai reține că petenta, în susținerea plângerii sale, este contradictorie, susținând pe de o parte că este la prima abatere de acest fel, aspect neconcludent având în vedere că abaterea constatată are caracter continuu pe o perioadă lungă de timp începând de la angajarea conducătorului auto, iar pe de altă parte arătând instanței că în aceeași perioadă de timp a mai fost sancționată pentru alte încălcări ale reglementărilor legale aplicabile traficului intern și internațional de mărfuri.
În aceste condiții, simpla afirmație a petentei în sensul că are o situație financiară dificilă nu este de natură a conduce la concluzia că fapta imputată este caracterizată de un pericol social redus și că petentei i se poate induce un comportament de conformare la normele legale ce reglementează operarea mijloacelor de transport mărfuri în trafic intern și internațional fără executarea efectivă a sancțiunii cu amenda aplicată prin procesul-verbal atacat.
Pe cale de consecință, instanța constată că procesul-verbal a fost legal și temeinic întocmit, iar sancțiunea contravențională a fost legal aplicată și temeinic individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea petentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția tardivității plângerii invocată de intimat.
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta S.C. T.-T. TRANS S.R.L., cu sediul în ., ., jud. V. nr. înreg în Reg.., CUI RO30756961, cu sediu procesual ales la administrator B. Ș., în mun. V., ., nr. 70, .-2, jud. V., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, cu sediul în mun. București, .. 38, Sector 1, și sediu procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în mun. Contanța, ., nr. 2, .. C., împotriva procesului-verbal . nr._ dresat de intimat la data de 29.10.2013.
Menține ca legal și temeinic întocmit procesul-verbal menționat.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședința publică de la 07.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. L. P. Ș. J.
Red. N.L.P.
Tehnored. Ș.J.
Expl. 5/24.02.2014
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 3367/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1870/2014. Judecătoria... → |
|---|
