Plângere contravenţională. Sentința nr. 1579/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1579/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 2760/202/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1579
Ședința publică de la 10 Iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - Judecător M. S.
Grefier - O. V.
Pe rol judecarea cauzei civile privind plângerea contravențională formulată de petentul M. M. în contradictoriu cu IGPR București – Biroul A2, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ dresat la data de 28.03.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat petentul care se legitimează cu CI . nr._, CNP –_, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită conform art. 155 și urm. Cod procedură civilă.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, evidențiindu-se părțile, obiectul cauzei și procedura de citare, după care:
Instanța în conformitate cu dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze.
În conformitate cu dispozițiile art. 238 Cod procedură civilă, estimează perioada de soluționare a cauzei ca fiind la acest termen.
În conformitate cu dispozițiile art. 255 Cod procedură civilă instanța pune în discuție admisibilitatea administrării probelor.
Petentul, având cuvântul propune proba cu înscrisuri așa cum a propus și prin plângerea formulată. Arată că intimatul trebuie să facă dovada temeiniciei constatărilor reținute în fapt, anume ca respectivele instalații de iluminare montate pe autoturismul Kia Rio nu sunt într-adevăr omologate.
Instanța în conformitate dispozițiile art. 255 Cod procedură civilă rap. la art. 258, art. 260 și art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri atât pentru petent cât și pentru intimat, ca fiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Petentul, având cuvântul, învederează că nu mai are alte cereri sau probe de administrat în cauză, apreciază cauza în stare de judecată și solicită acordarea cuvântului pentru susțineri în fond.
Instanța ia act că nu mai sunt cereri sau alte probe de administrat în cauză, apreciază cauza în stare de judecată,iar conform art. 394 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susțineri în fond.
Petentul, având cuvântul în fond, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată și anularea procesului verbal de contravenție, pentru că nu avea de unde să știe agentul constatator, că mașina este fabricată cu becuri tip xenon.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea introdusă la această instanță la data de 15.04.2014 și înregistrată sub nr._, petentul M. M., domiciliat în localitatea Slobozia, ., ., ., județul Ialomița, C.N.P._, reprezentat în cauză prin avocat M. A., cu sediul profesional în localitatea Slobozia, ..4, ., în contradictoriu cu intimat IGPR București – Biroul A2, a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._ dresat la data de 28.03.2014.
În motivarea plângerii sale petentul arată că prin procesul verbal de contravenție cu ..P. nr._, încheiat la data de 28-03- 2014, de către agent principal Z. C., din cadrul Inspectoratului de Poliție Călărași,
a fost sancționat cu o amenda totala de 510 de lei, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.13 din O.U.G. 195/2002, art.101, al. 1, pct. 10 din O.U.G.195/2002, dispunându-se și aplicarea sancțiunii complementare a ridicării certificatului de înmatriculare, precum și aplicarea a șase puncte de penalizare, întrucât în data de 28-03-2014, în timp ce se deplasa spre zona de intrare pe A2, în zona, localității Drajna, județul Călărași la volanul autoturismului cu număr de înmatriculare_ ,marca Kia Rio, a fost oprit de un echipaj de poliție din cadrul Serviciului de Politie Rutieră, care după solicitarea documentelor legale, i-a comunicat că îi se va întocmi un proces verbal de contravenție cu măsura complementară a reținerii certificatului de înmatriculare, pentru faptul ca
autoturismul marca Kia, model Rio, avea montate instalații de iluminare de tip xenon neomologate de reprezentanții Rar. A întrebat respectivul agent constatator cum apreciază legal dumnealui că respectivele instalații de tip xenon ar fi neomologate întrucât pe drumurile publice circulă multe autoturisme cu instalații
de iluminare de tip xenon, iar în zona nu se afla nici un expert al Registrului Auto
R.. Solicită organului constatator să facă dovada temeiniciei constatărilor reținute în fapt, anume ca respectivele instalații de iluminare montate pe autoturismul Kia Rio nu sunt într-adevăr omologate, mai ales să arate ales cum a stabilit acest lucru fără prezența reprezentanților RAR, sau să probeze și calitatea dumnealui de expert auto în domeniul omologării instalațiilor de iluminare de tip xenon.
În drept dispozițiile art.16 aI.1 din O.G.2/2001.
În dovedirea plângerii solicită admiterea probei cu înscrisuri, aflate la filele 7- 11 din dosar.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 17.04.2014 instanța în baza dispozițiilor art. 201 al.1 Cod procedură civilă a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată către intimat, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la data comunicării cererii, în condițiile art. 165 Cod procedură civilă, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a propune probe și invoca excepții, în afară de cele de ordine publică.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, însă a depus un set de înscrisuri aflate la filele 15- 19 din dosar.
La data de 27.05.2014 instanța a fixat termen de judecată la data de 10.06.2014, cu citarea părților.
La acest termen instanța în conformitate dispozițiile art. 255 Cod procedură civilă rap. la art. 258, art. 260 și art. 258 Cod procedură civilă, a încuviințat proba cu înscrisuri atât pentru petent cât și pentru intimat, ca fiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că la data de 28.03.2014, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit de IGPR București Biroul A2, petentul a fost sancționat contravențional, în temeiul art. art.13 din OUG 195/2002, art.101 al. 1 pct. 10 din O.U.G.195/2002, cu amendă contravențională în cuantum de 510 lei, pentru că a condus auto Kia Rio cu nr._ pe A2, sensul Drajna spre București având montate dispozitive de iluminare (tip xenon) neomologate de reprezentanții RAR.
Prin același proces verbal s-a aplicat petentului și măsura complementară de suspendare a certificatului de înmatriculare.
Procesul verbal a fost semnat de către petent, fără obiecțiuni,cu mențiunea ” Nu sunt obiecțiuni”.
Ca act administrativ întocmit de organul competent legal și profesional, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de veridicitate, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenind petentului, în condițiile art. 249 C.pr.civ.
Existența unei prezumții de veridicitate a procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale nu intră de plano în contradicție cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sau cu prezumția de nevinovăție rezultată din caracterul penal al acuzațiilor în materie contravențională. În acest sens, spre deosebire de situația din cauza A. contra României, în care Curtea a sancționat statul român pentru reținerea unei astfel de prezumții în cazul în care agentul constatator nu a constatat direct săvârșirea faptei, conform deciziei de inadmisibilitate din cauza I. P. contra României, analizând o speță asemănătoare celei de față, Curtea a arătat că existența prezumției de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu este incompatibilă cu Convenția, atât timp cât contravenientul are posibilitatea de a solicita probe în dovedirea nevinovăției sale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat la punctul 30 din decizia de inadmisibilitate anterior menționată (Decizia cu privire la admisibilitatea cererii nr._/04 prezentată de I. P. împotriva României) „Curtea reiterează că a stabilit deja că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se așteptaseră ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile”.
Aplicabilitatea prezumției de veridicitate presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenției, încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale și cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de lege.
Verificând procesul-verbal de contravenție . nr._ dresat de IGPR București-Biroul A2 la data de 28.03.2014 sub aspectul condițiilor de formă, instanța constată că acesta este legal întocmit, respectând prevederile art. 16-17 din OG 2/2001, art. 109 alin. 1 din OG 195/2002 și art. 180 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG 1391/2006.
De asemenea, instanța constată că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde cu prevederile legale indicate pentru încadrarea juridică a acesteia, iar sancțiunile aplicate au fost stabilite în conformitate cu textele legale indicate în procesul-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale.
În privința situației de fapt consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că petentul, deși o contestă și arată că nu a săvârșit contravenția imputată, nu aduce nicio dovadă în sprijinul susținerilor sale, deși sarcina probei îi revine.
Având în vedere faptul că situația de fapt a fost constatată direct, prin propriile simțuri de agentul constatator, iar petentul, cu toate că a avut posibilitatea, nu a administrat nici un mijloc de probă, deși îi revenea sarcina de a proba lipsa de temeinicie a constatărilor directe ale agentului constatator cuprinse în procesul-verbal, instanța constată că susținerile petentului privind netemeinicia procesului-verbal nu au fost dovedite și, pe cale de consecință, sunt neîntemeiate.
Faptul că apărările petentului sunt de circumstanță este susținut și de semnarea procesului-verbal fără obiecțiuni, nedovedit în instanță, cu privire la situația de fapt reținută de agentul constatator.
În consecință, întrucât petentul nu a răsturnat prezumția de veridicitate a constatărilor cuprinse în procesul-verbal, deși a avut posibilitatea să ceară administrarea de probe în acest sens, instanța constată că actul de constatare este nu numai legal, dar și temeinic întocmit.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că petentul a negat săvârșirea faptei contravenționale, în sensul că a susținut că organul constatator trebuie să facă dovada temeiniciei constatărilor reținute în fapt, anume ca respectivele instalații de iluminare montate pe autoturismul Kia Rio nu sunt într-adevăr, omologate.
Instanța constată că procesul-verbal de contravenție este un mijloc de probă care conține constatările personale ale agentului constatator, care nu face dovada vinovăției petentului, ci doar a situației de fapt ce a dus la încheierea sa, în mod analog unui proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante. Agentul constatator a reținut faptul că petentul că a condus auto Kia Rio cu nr._ pe A2, sensul Drajna spre București având montate dispozitive de iluminare (tip xenon) neomologate de reprezentanții RAR.
Instanța reține că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 - art. 36 din O.G. nr. 2/2001), în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. vs. România – Hotărârea din 04.10.2007).
D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că fapta constatată personal de agentul constatator este suficientă pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Prin urmare, simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde adevărului, nu este suficientă, atât timp cât, nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Astfel, conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.” Din formularea textului de lege rezultă că instanța, după ce a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal, are posibilitatea ca, în funcție de criteriile prevăzute de lege, să reindividualizeze sancțiunile aplicate prin procesul-verbal.
Analizând fapta petentului prin prisma criteriilor de individualizare a sancțiunilor prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, se constată că petentul nu a relevat instanței nicio circumstanță sau împrejurare care să conducă la concluzia că fapta concretă săvârșită nu realizează pericolul social abstract vizat de norma de incriminare. În astfel de situații, circulând cu dispozitive de iluminare (tip xenon) neomologate de reprezentanții RAR, petentul este un real pericol pe drumurile publice pentru ceilalți participanți la trafic, în orice moment putându-se provoca un accident rutier din cauza orbirii celorlalți conducători auto.
În aceste condiții, instanța constată că rolul preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale în cazul petentului poate fi realizat doar prin executarea efectivă a sancțiunilor aplicate.
Instanța reține totodată că legiuitorul a instituit această dispoziție, cu sancțiunea de rigoare, tocmai pentru asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor, precum și a proprietății publice sau private.
Față de situația de fapt și de drept expusă instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic întocmit, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează a respinge plângerea contravențională formulată de petent în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. M., domiciliat în localitatea Slobozia, str. ., ., ., județul Ialomița, CNP_2, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimatul IGPR BP A2 la data de 28.03.2014, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cerere de apel ce va fi depusă la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședința publică din data de 10.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
JUD. S. M. V. O.
Red. S.M.
Tehnored. VO.
Expl. 5/27.06.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 857/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI | Cereri. Sentința nr. 1089/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI → |
|---|
