Plângere contravenţională. Sentința nr. 2933/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2933/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 5777/202/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2933/2014
Ședința publică de la 27 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. I.
Grefier L. V.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulată de către petentul P. C. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._, dresat la data de 20.08.2014 de agent constatator din cadrul intimatului I.P.J. Călărași.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru petentă avocat M. Tudorița, în baza împuternicirii avocațiale nr.23/ 01.09.2014, aflată la fila 9 din dosar, lipsă fiind intimatul.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, prin care s-au evidențiat părțile și obiectul cauzei, după care:
Conform dispozițiilor art. 131 C.proc.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În consecință, în considerarea prevederilor art. 238 alin. 1 C.proc.civ. pune în discuție estimarea duratei procesului.
Apărătorul petentei, având cuvântul, în susținerea plângerii solicită admiterea probelor cu înscrisurile existente la dosar.
Deliberând asupra probei cu înscrisuri propuse de către apărătorul petentei, instanța le apreciază ca fiind admisibile potrivit legii, concludente și utile soluționării cauzei, motiv pentru care, le încuviințează în temeiul art. 255 alin. 1 C.proc.civ.
La interpelarea instanței apărătorul petentei precizează că nu mai are cereri de formulat.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau incidente de soluționat, în conformitate cu dispozițiile art. 392 C.proc.civ. instanța declară dezbaterile deschise asupra fondului și acordă cuvântul pentru susținerea cererilor și apărărilor formulate în proces.
Apărătorul petentei, având cuvântul, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.09.2014, sub nr. de dosar_, petenta P. C. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 20.08.2014
întocmit de un agent constatator din cadrul I. Călărași.
În motivarea plângerii petenta, arată că, în data de 20.08.2014, se îndrepta spre serviciu, iar la ieșirea din . . marcaj rutier pietonal, pe care nu se afla nici un pieton, motiv pentru care s-a angajat în traversarea lui.
A mai arătat că, pe scuarul din mijlocul trecerii de pietoni se afla o persoană dar s-a angajat brusc în traversare, situație pe care nu putea opri mașina în mijlocul intersecției. A mai învederat că a parcurs cam 400 de metri și a fost oprită de agentul de poliție, care fără să accepte vreo explicație i-a încheiat proces verbal de contravenție și i-a ridicat permisul de conducere. Agentul constatator la încheierea procesului verbal nu ține cont de prevederile O.G.2/2002 astfel: - conform art. 16 alin.1 agentul constatator avea obligația să aprecieze gravitatea faptei, în funcție de care să stabilească sancțiunea acordată, lucru neconsemnat în procesul verbal.
Potrivit art. 3 în procesul verbal trebuia exemplificat de către agentul constatator modalitatea și bata de calcul a amenzii, limita minimă sau cota procentuală dintr-o anumită valoare – lucru de asemeni neconținut în procesul verbal.
În drept: O.G.2/2001.
În susținerea plângerii contravenționale petentul a depus, în copie, procesul verbal contestat și alte înscrisuri.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei.
Intimatul a depus întâmpinare și a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că, în raport de contravenția săvârșită, agentul constatator a procedat, în mod legal, la încadrarea juridică a faptei contravenționale și la aplicarea sancțiunii contravenționale. De asemenea, intimatul a mai arătat și că, procesul verbal contestat, a fost încheiat cu respectarea disp. art. 16 și 17, nefiind incident niciun caz de nulitate al acestuia.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile O.G. 2/2001, dispozițiile O.U.G. 195/2002, pe dispozițiile H.G. 1391/2006 și pe dispozițiile Codului de procedură civilă.
În susținerea întâmpinării formulate, intimatul a depus, în copie, fișa de abateri contravenționale a petentului și CD-ul cu înregistrarea video a faptei comise.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri și proba video.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/20.08.2014 s-a dispus sancționarea contravențională a petentei, reținându-se în sarcina sa că, în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_ nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversare pe trecerea de pietoni, fapta fiind prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. b) O.U.G. 195/2002.
Petentul nu a semnat procesul verbal contestat, la rubrica „alte mențiuni” agentul constatator consemnând că petenta refuzând să semneze .
Potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției, instanța nu poate reține susținerile petentului.
Astfel, instanța apreciază că agentul constatator a realizat o descriere corespunzătoare a faptei contravenționale comise de petent, descriere de permite verificarea temeiniciei situației de fapt reținute.
Așadar, analizând cu precădere legalitatea, se constată că au fost respectate dispozițiile art.15-20 din același act normativ, nefiind incidentă niciuna din cauzele de nulitate prevăzute de art.17, ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, în prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Având în vedere aspectele enunțate anterior, instanța reține că fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost percepută în mod direct de agentul constatator, procesul verbal bucurându-se de prezumția de veridicitate menționată anterior.
Prezumția de veridicitate a procesului verbal contestat este întărită și de înregistrarea video a faptei comise, înregistrare din care se observă în mod indubitabil faptul că petentul nu a acordat prioritate de trecere unui pieton ce era angajat în mod regulamentar în trecerea străzii.
Instanța constată că, prin raportare la viteza autoturismului condus de petentă, petenta ar fi putut să oprească autoturismul fără a periclita în vreun fel siguranța rutieră.
De asemenea, având în vedere poziția destul de avansată a persoanei de pe trecerea de pietoni, instanța apreciază că vizibilitatea nu era în niciun fel împietată.
În consecință, instanța constată că înregistrarea video a confirmat situația de fapt reținută de agentul constatator.
În concluzie, având în vedere dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. 195/2002, instanța apreciază prin raportare la situația de fapt existentă că fapta petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa, procesul verbal de constatare a contravenției fiind temeinic, prezumția de veridicitate a acestuia nefiind răsturnată ca urmare a administrării probatoriului.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea aplicată trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța constată că agentul constatator a apreciat, în mod legal, că fapta săvârșită de petentă se încadrează în dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. 195/2002, sancțiunea aplicată fiind în mod corect individualizată.
Pe cale de consecință, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petent ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta P. C. cu domiciliul în mun. Călărași, ..2, .,., județ Călărași în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Călărași, cu sediul în municipiul Călărași, ., județ Călărași ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.10.2014.
Președinte, Grefier,
D. I. L. V.
Red. DI
Dact. LV.
Ex.5/03.11.2014
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
