Plângere contravenţională. Sentința nr. 411/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 411/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 7077/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 411/2014
Ședința publică de la 11 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. M. N.
Grefier L. B.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul V. C. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. CĂLĂRAȘI, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 08.11.2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pentru petent, avocat S. S., care substituie pe av. C. S. - apărător ales, în temeiul împuternicirii avocațiale nr._ aflată la fila 4 din dosar; și a delegației de substituire aflată la fila 23 din dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile și obiectul cauzei, că la dosar intimatul a depus la data de 13.01.2014 întâmpinare iar la data de 11.02.2014, procesul-verbal în copie lizibilă, după care;
Se înmânează apărătorului petentului o copie a întâmpinării.
Apărătorul petentului, având cuvântul, invederează că a luat cunoștință de întâmpinarea formulată în cauză de intimat. Nu solicită a se lăsa cauza la a doua strigare pentru studiul întâmpinării.
Apărătorul petentului, având cuvântul, solicită a se reveni asupra probei testimoniale propuse la termenul de judecată anterior, apreciind că aceasta este utilă, pertinentă si concludentă soluționării cauzei, astfel că se impune audierea celor doi martori propuși B. I. și Zurzu B. și a i se acorda cuvântul din nou pe această probă.
Instanța cu privire la proba testimonială propusă de petent, constată că aceasta a fost respinsă la termenul de judecată anterior și nu există motive temeinice pentru a se reveni asupra măsurii luate.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, instanța, în temeiul disp. art. 244 C. proc. civilă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, pentru dezbaterea fondului.
Apărătorul petentului, având cuvântul, solicită admiterea plângerii formulate, anularea procesului-verbal și exonerarea de la plata amenzii, și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Se critică procesul-verbal pe calea excepției nulității, apreciind că nu sunt îndeplinite conditiile art. 16 din O.G. 2/2001,în sensul că la locul săvârșirii presupusei contravenții s-a menționat generic „. s-a menționat exact locul, pentru ca instanța să poate individualiza fapta contravențională. .
Pe fondul cauzei, se susține că la momentul controlului petentul nu avea actele asupra sa, acestea fiind uitate, respectiv portofelul se afla în buzunarul unei alte haine, datorită împrejurării că a ieșit pentru o urgență, petentul fiind chemat de tatăl său, la locul de muncă, aspect consemnat și în cuprinsul procesului-verbal.
Solicită a se reține că fapta contravențională reținută în sarcina petentului nu a fost săvârșită cu vinovăție și că valoarea ocrotită de lege a fost atinsă astfel minim.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe, în data de 20.11.2013, sub nr. de dosar_, petentul V. C., având CNP_, cu domiciliul în municipiul Călărași, ., județ Călărași, a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/08.11.2013 întocmit de Călărași.
În motivare, petentul a recunoscut săvârșirea faptelor contravenționale reținute în sarcina sa, însă, a arătat că a fost nevoit să plece urgent de la locuința acestuia întrucât fusese chemat de tatăl său la locul de muncă.
De asemenea, petentul a susținut nelegalitatea procesului verbal contestat arătând că agentul constatator nu a consemnat în mod corespunzător locul săvârșirii faptei contravenționale
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. 2/2001 și pe dispozițiile H.G. 1391/2006.
În susținerea plângerii formulate, petentul a depus, în copie, procesul verbal contestat și cartea sa de identitate.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Intimatul a depus întâmpinare și a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că, în raport de contravenția săvârșită, agentul constatator a procedat, în mod legal, la încadrarea juridică a faptelor contravenționale și la aplicarea sancțiunii contravenționale. De asemenea, intimatul a mai arătat și că, procesul verbal contestat, a fost încheiat cu respectarea disp. art. 16 și 17, nefiind incident niciun caz de nulitate al acestuia.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile O.G. 2/2001, dispozițiile H.G. 1391/2006 și dispozițiile Codului de procedură civilă.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 08.11.2013, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Călărași, procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 480 lei, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 147 și art. 148 pct. 2 din H.G. 1391/2006, întrucât a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ neavând asupra sa documentele prevăzute de lege și întrucât a transportat un număr mai mare de călători decât numărul de locuri stabilit în certificatul de înmatriculare.
Procesul-verbal a fost semnat de către petent, iar la rubrica „alte mențiuni” acesta a arătat că nu are de făcut astfel de mențiuni și că recunoaște săvârșirea faptelor contravenționale.
Potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Analizând cu precădere legalitatea, se constată că au fost respectate dispozițiile art.15-20 din același act normativ, privind modalitatea de întocmire și mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă actul de sancționare, nefiind incidentă niciuna din cauzele de nulitate prevăzute de art.17, ce ar putea fi constatate din oficiu.
Astfel, instanța nu poate reține susținerea petentului în sensul că agentul constatator nu a menționat locul săvârșirii faptei contravenționale în cuprinsul procesului verbal contestat, constatând că locul săvârșirii faptei contravenționale a fost consemnat de agentul constatator în mod corespunzător, respectiv ..
Totodată, instanța consideră în raport de faptele contravenționale săvârșite că nu se impunea ca agentul constatator să precizeze mai multe elemente de fapt cu privire la locul săvârșirii faptei reținute în sarcina petentului.
Sub aspectul temeiniciei, în prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Instanța apreciază că prezentul proces verbal de constatare a contravenției se bucură de prezumția de veridicitate și autenticitate, întrucât faptele contravenționale au fost percepute în mod direct de agentul constatator. De altfel, petentul a recunoscut săvârșirea faptelor contravenționale reținute în sarcina sa. În consecință, instanța consideră că procesul verbal contestat a fost în mod temeinic încheiat.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea aplicată trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța constată, prin raportare la situația de fapt existentă, că agentul constatator a apreciat, în mod legal, că faptele săvârșite de petent se încadrează în dispozițiile art. 147 și art. 148 pct. 2 din H.G. 1391/2006, sancțiunea aplicată fiind în mod corect individualizată.
Totodată, față de conținutul concret și gradul de pericol social al faptei săvârșite, instanța consideră că nu se justifică înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului. De altfel, motivele invocate de petent prin plângere nu sunt de natură a diminua pericolul social concret al faptelor comise.
În concluzie, prin raportare la toate considerentele analizate anterior, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petent ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul V. C., având CNP_, cu domiciliul în municipiul Călărași, ., județ Călărași, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Călărași cu sediul în municipiul Călărași, ., județ Călărași, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R.-M. N. L. B.
Red. N.R.
Thred.B.L.
Ex.4/21.02.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 910/2014. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
