Plângere contravenţională. Sentința nr. 446/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 446/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 7202/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINTA CIVILA Nr. 446
Ședința publică de la 13 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. O. A.
Grefier E. A.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulată de către petentul P. M. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ dresat la data de 18.11.2013 de agent constatator din cadrul intimatului I.P.J. CĂLĂRAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care ;
Instanța, conf. art. 131, art. 94 pct. 4, C.pr. civ. art.32 al.1 din OG 2/ 2001, constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea acestei cauze .
Instanța încuviințează petentului proba cu înscrisuri propusă prin acțiune, respectiv cele depuse la dosarul cauzei, în conf. cu disp. atr. 255 rap. la art. 258 C.pr. civ., ca fiind admisibile și putând duce la soluționarea cauzei.
Instanța față de faptul că nu sunt excepții prealabile, deschide cercetarea judecătorească a procesului conf. art. 392 C.pr. civ., estimează că se va judeca la acest termen și o reține în pronunțare .
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ la data de 26.11.2013, petentul P. M., domiciliat în B., .,județul B. CNP_ a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ dresat la data de 18.11.2013 de agent constatator din cadrul intimatului I.P.J. CĂLĂRAȘI, solicitând anularea procesului verbal de contravenție. precum si a măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice si exonerarea de plata amenzii contravenționale in suma de 720 ron, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul, arată că circula în data de 18.11.2013 pe DN21 și că este adevărat că a depășit viteza legală de 90 Km/h, însă nu într-atât cum i-a fost reținut în cadrul procesului verbal de contravenție. A mai menționat faptul că aparatele radar, conform Normelor de Metrologie Legală 021-05 prezintă marja de eroare în stabilirea vitezei care circula cu autoturismul la momentul detectării și reiterează aceste dispoziții potrivit art. 3.11.
In drept, O,G. 2/2001. OUG 195/2002 și N.M.L. 021-05
Au fost atașate plângerii, în copie, procesul-verbal de contravenție contestat .
În conformitate cu dispozițiile art. 201 alin.1 C.proc.civ., s-a procedat la comunicarea cererii principale și a înscrisurilor atașate către intimat, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la primirea respectivei comunicări.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul a solicitat respingerea plângerii petentului și menținerea procesului-verbal ca legal și temeinic întocmit, acesta fiind sancționat contravențional pentru faptul că a fost înregistrat cu aparatul radar care rula cu viteza de 143 Km/h în afara localității.
Apreciază intimatul că procesul-verbal de contravenție este legal întocmit, fapta săvârșită fiind prevăzută de art. 50 alin1 din OUG 195/2002, respectiv depășirea limitei legale de viteză în afara localității
Consideră intimatul că procesul-verbal îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ.
În susținerea întâmpinării este propusă proba cu înscrisuri, fiind atașat cazierul contravențional al petentului și înregistrarea video.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 205 C.proc.civ.
Se solicită de către intimat judecarea cauzei și în lipsă.
În conformitate cu dispozițiile art. 206 alin.1 C.proc.civ. întâmpinarea a fost comunicată petentului, cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la primirea respectivei comunicări.
Întrucât petentul nu a depus răspuns la întâmpinare, instanța a fixat prim termen de judecată la data de 13.02.2014
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 18.11.2013 petentului i s-a încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._ prin care a fost sancționat contravențional pentru că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DN21 care rula cu viteza de 143 Km/h în afara localității. fapta fiind prev. și sancționată de art. 50 alin1 din OUG 195/2002.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța consideră că situația de fapt reținută de către agentul constatator corespunde realității fiind contestată de petent.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța consideră că situația de fapt reținută de către agentul constatator corespunde realității, fiind constatată direct de către agentul de poliție prin propriile simțuri.
Astfel, O.G. nr.2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului - verbal de constatare a contravenției. Prin urmare, având în vedere disp. art.47 din O.G. nr.2/2001 se vor aplica principiile generale din dreptul civil. Art.1171 C.civ. instituie o prezumție în ceea ce privește legalitatea, veridicitatea și autenticitatea actului întocmit de un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu și în limitele competenței sale. Prezumția instituită de art.1171 C.civ., are caracter relativ, dispensează de sarcina probei și este susceptibilă să fie combătută prin proba contrarie. Din această perspectivă și în baza art.1169 C.civ., îi revine petentului obligația de a propune probe și a aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute de agentul constatator în procesul – verbal de constatare a contravenției.
Totodată în favoarea petentului operează prezumția de nevinovăție, avându-se în vedere „natura penală” a contravenției, prezumție ce implică dreptul petentului de a dovedi cu orice mijloc nerealitatea celor consemnate în procesul –verbal.
Din perspectiva jurisprudenței Curții în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par.2 din Convenție nu interzice existența unei prezumții de fapt și de drept (Salabiaku c. Franța).
Prin urmare, prezumția de legalitate de care se bucură procesul verbal de constatare a contravenției nu este per se contrară dispozițiilor art.6 par.2 din Convenție. Aceasta trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Janosevic c. Suediei, par.101). În acest sens și deciziile Curții Constituționale a României nr.251/2003 și 349/2003.
În cauză, instanța a analizat din prisma cerinței sus-menționate prezumția de care se bucură procesul –verbal încheiat de agentul constatator ca urmare a constatării personale a săvârșirii contravenției.
Așadar este evident că împrejurarea invocată de petent nu poate să răstoarne prezumția de legalitate sau să facă incident în cauză principiul in dubio pro reo.
Prin urmare, instanța consideră că art.6 par.2 din Convenție nu a fost încălcat având în vedere raportul rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate fapte antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și mijloacele utilizate din prisma dreptului la apărare al petentului.
Astfel, în cauză procesul verbal de contravenție care cuprinde constatările personale ale agentului constatator are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, putând fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din Convenția Europeană.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța reține următoarele:
Principiul proporționalității sancțiunii ce își are originea în art.53 din Constituție impune anumite obligații în sarcina organelor de aplicare a sancțiunilor.
Astfel, în aprecierea gravității faptei trebuie avute în vedere mai multe criterii ce țin de starea de fapt și care pot indica un grad mai ridicat sau mai redus de periculozitate socială a faptei. Primul dintre acestea este, în mod evident, gradul de culpabilitate a contravenientului.
Potrivit disp. art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța apreciază fapta săvârșit de petent ca având un grad ridicat de pericol social, datorită urmării care s-ar fi putut produce (pierderea vieții), lipsa unei urmări concrete a faptei nefiind un argument pentru reindividualizarea sancțiunii. De altfel cazierul contravențional al unei persoane de 45 ani de la fila 15 este de asemenea un argument împotriva reindividualizării.
Totodată, instanța reține că sancțiunea juridică este un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, constituind mijloace de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.
Față de cele expuse, instanța constatând că fapta contravențională există și a fost săvârșită de petent, că sancțiunea aplicată este corect individualizată, va respinge plângerea formulată de petentul P. M. împotriva procesului-verbal . nr._ dresat la data de 18.11.2013, emis de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Călărași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul P. M., domiciliat în B., .,județul B. CNP_ împotriva procesului-verbal . nr._ dresat la data de 18.11.2013, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CĂLĂRAȘI, cu sediul în Călărași, ., jud. Călărași.
Cu drept de apel, în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. N. O. A. E.
Red. AN
Tehnored. L.V
Expl. 5/ 04.03.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 912/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 559/2014. Judecătoria... → |
|---|
