Pretenţii. Sentința nr. 720/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 720/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 103/202/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI – JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr.720
Ședința publică de la 18.03. 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – N. L. P.
GREFIER -Ș. J.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de reclamantul M. Călărași, prin Primar, în contradictoriu cu pârâta I. E., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru reclamant consilier juridic F. D., în temeiul delegației de reprezentare atașată la fila 36 din dosar, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare legal îndeplinită conform art. 157 și urm. Cod procedură civilă.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează părțile și obiectul cauzei, după care;
Instanța, conf.art.131, art. 94 pct. 1 lit. c C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea acestei cauze.
Conform art. 238 C.pr.civ. instanța estimează durata necesară pentru soluționarea prezentei cauze ca fiind la acest termen.
În continuarea dezbaterilor se acordă cuvântul pe probe.
Reprezentanta reclamantului propune proba cu înscrisuri, respectiv cele aflate la dosar și arată că nu mai are alte probe de administrat în cauză.
Instanța conform dispozițiilor art.208 C.pr.civ. rap. la art.254 C.pr.civ. decade pârâta din dreptul de a mai depune întâmpinare și de a propune probe în cauză.
Instanța conform dispozițiilor art. 255 și 258 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri propusă de reclamant, pe care o consideră admisibilă și utilă justei soluționări a cauzei.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau incidente de soluționat, în conformitate cu disp. art.392 C.pr.civ., instanța declară cercetarea judecătorească închisă și acordă cuvântul pentru dezbateri pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, urmând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2406,31 lei, sumă datorată până la data de 10.01.2014 în baza contractului de concesiune nr._/10.10.2006, reprezentând rate de redevență, precum și penalități calculate la valoarea ratelor de redevență restante, sumă ce se va actualiza până la plata efectivă a debitului.
Socotindu-se lămurită, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.01.2014 sub nr._ , reclamantul M. Călărași, reprezentat prin Primar, a chemat în judecată pe pârâta I. E., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată aceasta la plata sumei de 2406,31 lei, sumă datorată până la data de 10.01.2014 în baza contractului de concesiune nr._/10.10.2006, sumă ce urmează a fi actualizată până la plata efectivă a debitului.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în baza raporturilor stabilite prin contractul de concesiune nr._/10.10.2006, contract prin care i-a fost concesionat pârâtei pe o durată de 49 ani un teren în suprafață de 190 mp. situat în mun. Călărași, în zona FNC, aceasta era obligată să achite o redevență de 0,55 euro/mp/an, plătită semestrial, până la data de 15 a primei luni a fiecărui semestru.
A mai arătat că suma de 2406,13 lei datorată de la 10.01.2014 este formată din redevența în cuantum de 1377,84 lei și penalități în cuantum de 1028,47 lei calculate conform art. 4 din contract.
Reclamantul a mai arătat că în conformitate cu acest articol a calculat penalități în cuantum procentual de 0,3%/zi de întârziere la suma datorată.
Conform cererii introductive, pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a redevenței, cu toate că a fost somată de mai multe ori.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 969, 970 și 1073 C.civ.1864 și art. 102 din Legea 71/2011, iar în temeiul art. 223 alin. 3 C.pr.civ. a solicitat judecarea în lipsă.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a atașat cererii de chemare în judecată, în copie, contul fiscal al contribuabilului I. E. (f.5), somații către debitor (f. 6-8), contractul de concesiune nr._/10.10.2006 (f. 9-13) și proces-verbal de predare primire încheiat la 02.06.2006 (f. 14).
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru judiciar, conform art. 30 alin. 1 din OUG 80/2013.
Pârâta nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a formula apărări.
În temeiul art. 255 și 258 C.pr.civ., instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin contractul de concesiune nr._ din 10.10.2006, reclamantul i-a concesionat pârâtei un teren în suprafață de 190 mp pe o durată de 49 ani. Conform art. 3 din contract, redevența a fost stabilită la suma de 0,55 euro/mp/an. Plata redevenței urma a se face la casieria reclamantului până la data de 15 a primei luni a fiecărui semestru conform art. 3 alin. 2 și 4 din contract, în caz contrar, urmând a fi calculate penalități de întârziere de 0,3 % zi întârziere.
Pârâta a fost pusă în posesie la data de 02.02.2006, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 14, iar conform contului fiscal de la fila 5, începând cu data de 15.01.2011 nu a mai achitat redevența stabilită conform contractului.
De asemenea, instanța reține că pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a dovedi plata ratelor de redevență sau o altă cauză de stingere a acestor obligații.
În drept, întrucât contractul dintre părți are ca obiect concesionarea unui teren proprietate privată a unității administrativ-teritoriale, ceea ce îl exclude din sfera de aplicare a OUG nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, instanța va avea în vedere dreptul comun aplicabil executării contractelor civile.
Întrucât contractul a fost încheiat la data de 10.10.2006, anterior intrării în vigoare a Codului Civil, iar conform art. 102 din Legea 71/2011 privind punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul Civil, „Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”, la soluționarea fondului prezentei cauze instanța va avea în vedere normele legale în vigoare la data încheierii contractului, iar nu normele din Codului civil actual.
În acest context, potrivit dispozițiilor art. 969 din Codul civil 1864, contractul legal încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 970 și 1073 din Codul civil 1864, părțile au obligația de a-și executa cu bună-credință obligațiile contractuale, iar în cazul în care una dintre ele nu-și execută în mod culpabil obligația asumată, cealaltă parte are dreptul de a fi dezdăunată.
Sub aspect probator, instanța va avea în vedere faptul că, potrivit art. 249 C.pr.civ, cel care face o susținere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Aplicând prevederile legale menționate la speță, odată ce reclamantul a dovedit existența contractului bilateral și executarea obligațiilor sale, revine pârâtului sarcina de a dovedi că și-a îndeplinit obligația corelativă, sau că aceasta s-a stins într-un alt mod prevăzut de lege.
Întrucât, astfel cum instanța a reținut deja, pârâta nu a produs o astfel de dovadă în fața judecății, aceasta este responsabilă pentru prejudiciul produs reclamantului prin neexecutarea culpabilă a obligației sale de plată a redevenței.
Cu privire la întinderea prejudiciului, instanța va avea în vedere faptul că părțile în cauza de față, prin art. 4 din contract, au evaluat anticipat întinderea răspunderii concesionarului pentru neexecutarea obligației sale, stabilind că „Neplata redevenței sau executarea cu întârziere a acestei obligații conduce la plata unor penalități de întârziere în procent de 0,3%/zi întârziere la suma datorată.” Pe cale de consecință, în conformitate cu prevederile art. 1087 din Codul civil 1864 și cu clauza penală însușită de pârâtă prin contract, prejudiciul va fi stabilit prin cumularea ratelor de redevență scadente în perioada 15.01._13 cu dobânda moratorie, calculată prin aplicarea la fiecare dintre aceste rate de redevență restante a cuantumului procentual stabilit de părți raportat la numărul de zile scurse între data scadenței fiecărei rate de redevență și data stingerii prin plată a obligațiilor concesionarului.
În aceste condiții, prejudiciul suferit de reclamant prin neexecutarea obligațiilor de plată a redevenței cuprinde, pe lângă valoarea ratelor de redevență scadente în perioada 15.01._13 în sumă totală de 1377,84 lei, și penalitățile de întârziere corespunzătoare acestor rate de redevență calculate conform clauzei penale inserate în art. 4 din contract, penalități care la data de 31.12.2013 erau în cuantum total de 1028,47 lei.
În concluzie, instanța constată că reclamantul-concedent deține pentru fiecare din redevențele scadente în perioada 15.01._13 o creanță compusă din rata de redevență și penalitățile corespunzătoare acesteia calculate conform contractului. Fiecare dintre aceste creanțe este certă, întrucât rezultă din contractul însușit prin semnare de pârâta-concesionară, lichidă, deoarece câtimea ei a fost stabilită în baza stipulațiilor contractuale, și exigibilă la data scadenței.
Pentru considerentele anterior menționate, având în vedere limitele investirii prin cererea formulată de reclamant, instanța urmează să admită acțiunea formulată de reclamant pentru redevențele cuvenite conform contractului pentru perioada 15.01._13 și să oblige pârâta la plata către acesta a sumei de 2406,31 lei, reprezentând 1377,84 lei, rate de redevență scadente în perioada 15.01._13 și 1028,47 lei penalități calculate la aceste rate de redevență până la data de 31.12.2013, precum și la plata penalităților în cuantum procentual de 0,3%/zi întârziere calculate la debitul principal, începând cu data de 01.01.2014 până la data plății efective a debitului.
Instanța ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea având ca obiect principal pretenții formulată de reclamantul M. Călărași, prin Primar, cu sediul în mun. Călărași, ., jud. Călărași, împotriva pârâtei I. E., domiciliată în mun. Călărași, ., ., ., CNP_1.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 1377,84 lei, reprezentând rate de redevență scadente în perioada 15.01._13.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 1028,47 lei penalități calculate la valoarea ratelor de redevență restante până la data de 31.12.2013, precum și la plata penalităților în cuantum procentual de 0,3%/zi întârziere calculate la debitul principal, începând cu data de 01.01.2014 până la data plății efective a debitului.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. L. P. Ș. J.
Red. N.L.P.
Tehnored.Ș.J.
Ex.5/28.03.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1900/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2776/2014.... → |
|---|
