Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 1279/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1279/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 894/202/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
.
Sentința civilă Nr. 1279/2015
Ședința publică de la 29 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. C. C.
Grefier I. I.
Pe rol judecarea cauzei civile formulate de reclamanta S.C. E. S.A. Călărași împotriva pârâtului I. F., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se instanței că reclamanta a depus relațiile precizări cu privire la relațiile solicitate de instanță și o . fișe de calcul dobânzi, (f. 54-168), precum și că pârâtul nu a formulat întâmpinare, după care ;
Verificându-și competența, în conformitate cu dispozițiile art. 131 N.C.P.C., instanța constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea acestei cauze.
Față de nedepunerea de către pârât a întâmpinării îl decade pe acesta din dreptul de a mai formula apărări, a propune probe și de a invoca excepții de ordin privat.
În temeiul art. 258 C procedură civilă, încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind legală pertinentă și utilă pentru justa soluționare a cauzei.
Ia act că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare;
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.02.2015, sub nr._ , reclamanta . Călărași cu sediul în Călărași, ., ., având Cod Unic de Înregistrare_, înregistrată în Registrul Comerțului cu nr. J_, a chemat în judecată pe pârâtul I. F., domiciliat în Călărași, ., ., CNP_, solicitând obligarea acestuia la plata sumei totale de 615,17 lei reprezentând contravaloare servicii de alimentare cu apă, canalizare și majorări de întârziere, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că la data de 15.08.2008 a încheiat cu pârâtul contractul nr. 4384 prin care acesta s-a obligat să achite contravaloarea serviciilor, iar reclamanta să furnizeze apa potabilă, apa rece pentru prepararea apei calde și să evacueze apele uzate menajere, în măsura consumului la branșament.
Din momentul încheierii contractului s-au emis pe numele pârâtului facturi reprezentând consumul de apă și serviciile de canalizare furnizate, acestea fiind scadente în termen de 15 zile, el fiind obligat să achite c/val. facturii în termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii acesteia. Întârzierea în achitarea sumelor datorate atrage majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor fată de bugetul de stat, respectiv 0,04% pe zi de întârziere, până la data de 28.02.2014 respectiv de 0,03%, începând cu data de 01.03.2014, fără ca acestea să depășească cuantumul debitului principal, calculate începând cu data scadentă pentru fiecare factură în parte.
În perioada 27.04._14 pârâtul nu a achitat facturi în sumă de 255,80 lei, și s-au calculat și penalități de întârziere în sumă de 359,37 lei.
In cauză este vorba de prezenta unui contract cu executare succesivă, facturarea făcându-se lunar, iar majorările ce decurg în perioada dintre datele de facturare sunt evidențiate în facturile anterioare, proporțional cu zilele de întârziere.
Deși a fost convocat prin adresa nr. 7034 din 09.08.2014, pârâtul nu s-a prezentat la sediul reclamantei pentru realizarea concilierii directe, și nici nu a achitat debitul datorat.
În drept, se invocă disp. art. 30 al. 1 și art. 148-150 din Lg. 134/2010 privind C. pr.civ. cu modificările și completările ulterioare, art. 969 și 1073 C.civ. vechi, art. 1350 și 1516 N.c.civ. art. 31 al. 7 și 8 din Lg. 241/2006a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare și art. 120 al. 7 C.pr.fisc.
În dovedirea cererii sale reclamanta a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, depunând în acest sens la dosarul cauzei un set de înscrisuri aflate la filele 9-42 din dosar.
Prin rezoluția din data de 09.02.2015, instanța a solicitat reclamantei să depună calculul penalităților pentru fiecare factură în parte și să precizeze care sunt facturile din care reiese suma solicitată cu titlu de debit.
La data de 28.04.2015, reclamanta a depus la dosarul cauzei precizări cu privire la solicitările instanței și un set de fișe de calcul pentru dobânzi (f. 54-168).
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de către reclamantă.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat la judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarea situație de fapt: la data de 15.08.2008, între părți s-a încheiat un contract înregistrat sub nr. 4384, în temeiul căruia reclamanta îi furniza pârâtului apă potabilă, și prelua apele uzate și meteorice, acesta obligându-se la rândul său să achite lunar c/val. serviciilor prestate, în caz contrar urmând a fi calculate penalități pentru fiecare zi de întârziere.
Reclamanta a invitat pârâtul la conciliere directă prin adresa nr. 7034/09.08.2014, acesta însă nu s-a prezentat la conciliere și nici nu a achitat debitul.
În baza contractului menționat reclamanta a emis facturile fiscale anexate prezentei cereri de chemare în judecată.
Față de faptul că raporturile contractuale dintre părți au luat naștere înainte de . Noului Cod Civil, având în vedere dispozițiile art. 3 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil conform cărora litigiile privind executarea raporturilor contractuale sunt supuse dispozițiilor Codului civil vechi, de la 1864, acest act normativ guvernează raporturile contractuale dintre părțile prezentului dosar.
În drept, potrivit art. 969 V.Cod civil, contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale.
Instanța constată că în materia obligațiilor de rezultat există regula potrivit căreia sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia.
Totodată, instanța reține că în conformitate cu art. 1082 V. cod civil că în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.
Instanța constată că pârâtul și-a asumat prin semnarea contractului obligația de a achita facturile reprezentând contravaloarea serviciilor de care a beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor, așa cum rezultă din art. 14 alin. 1 din contractul încheiat de părți.
Prin urmare, din coroborarea probelor administrate în prezenta cauză, instanța apreciază că reclamanta a dovedit existența unei obligații de plată în sarcina pârâtului, iar acesta nu a răsturnat prezumția de culpă ce s-a născut în sarcina sa, neadministrând nicio probă în acest sens.
Instanța consideră că reclamanta a făcut dovada neîndeplinirii de către pârât a unei obligații contractuale asumate de acesta, că datorită neîndeplinirii respectivei obligații i s-a produs un prejudiciu, între neîndeplinirea obligațiilor contractuale și prejudiciul produs existând legătură de cauzalitate.
În consecință, instanța îl va obliga pe pârât la plata sumei de 255,80 lei reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate pentru perioada 27.04._14.
Totodată, prin art. 14 alin. 2, părțile au inserat în contractul încheiat o clauză penală prin care au stabilit anticipat echivalentul prejudiciului suferit de reclamantă în ipoteza executării cu întârziere a obligației asumate de către pârât.
Cum pârâtul nu și-a respectat obligația de a achita contravaloarea facturilor emise, instanța apreciază că reclamanta, a solicitat, în mod întemeiat, obligarea acestuia la plata de majorări de întârziere.
De asemenea, instanța având în vedere centralizatorul depus la dosar (f. 9) și înscrisurile detaliate - fișe calcul dobânzi aflate la filele 56-168 din care reiese întreaga situație a obligațiilor de plată, precum și dispozițiile art. 14 alin. 2 din contract, constată că reclamanta a calculat în mod corect cuantumul majorărilor de întârziere. Astfel, urmează a-l obliga pe pârât la plata sumei de 359,37 lei reprezentând contravaloarea majorărilor de întârziere calculate de la data scadenței fiecărei facturi până la 30.09.2014.
Conform disp. art. 451 N.C.P.C. ce prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată și ținând cont de solicitarea reclamantei în acest sens instanța, va obliga pârâtul și la plata sumei de 49 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta . Călărași cu sediul în Călărași, ., ., având Cod Unic de Înregistrare_, înregistrată în Registrul Comerțului cu nr. J_ împotriva pârâtului I. F., domiciliat în Călărași, ., .. 1, ., CNP_.
Obligă pârâtul către reclamantă la plata sumelor de 255,80 cu titlu de c/val. facturi neachitate în perioada 27.04._14 și de 359,37 lei cu titlu de majorări de întârziere aferente debitului datorat.
Obligă pârâtul către reclamantă la plata sumei de 49 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Apelul se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședința publică, azi 29.04.2015.
Președinte, Grefier,
C. S. C. I. I.
Red. CSC
Tehnored. I.I.
Ex. 4/08.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1180/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1178/2015. Judecătoria... → |
|---|
