Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 446/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 446/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 446/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 446/2015
Ședința publică de la 06 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. M. N.
Grefier L. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. EOS KSI ROMÂNIA S.R.L. și pe pârâtul V. A. V. având ca obiect cerere cu valoare redusă.
Fără citarea părților
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, prin care s-au evidențiat părțile și obiectul cauzei, după care:
Instanța constată că s-au depus la dosar relațiile solicitate.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în temeiul art. 244 C.proc.civ. instanța constată terminată cercetarea procesului și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 18.11.2014, sub nr._, reclamanta E. K. Romania S.R.L. a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului V. A. V. la plata sumei de 549,62 lei reprezentând debit principal datorat, la plata sumei de 549,62 lei reprezentând penalități de întârziere, la plata sumei de 98,33 lei reprezentând dobândă legală și la plata sumei de 50 zile reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii formulate, reclamanta a arătat că între S.C. Orange Romania S.A. și pârât s-a încheiat contractul nr._/17.10.2011, acesta nerespectându-și obligația contractuală de a achita, în integralitate, contravaloarea facturilor fiscale emise la data de 20.10.2011, respectiv 20.11.2011.
Reclamanta a arătat că la data de 27.09.2012 a preluat creanța deținută de S.C. Orange S.A. împotriva pârâtului și că, întrucât acesta nu și-a respectat obligația de a achita contravaloarea facturilor emise în termenul legal, a calculat cuantumul penalităților de întârziere și a dobânzii legale datorate de acesta.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe disp. art. 1025 și urm. C.proc.civ., pe dispozițiilor art. 969 și urm., art. 1073, art. 1084 cod civil 1865 și pe dispozițiile titlului VI, capitol I privind cesiunea de creanță – Cod civil 2011.
În susținerea cererii formulate, reclamanta a depus, în copie, nr._/17.10.2011, facturile emise în baza contractului menționat, contractul de cesiune de creanță încheiat la data de 27.09.2012 și alte înscrisuri
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 50 lei.
Pârâtul, deși i-au fost comunicate cererea, formularul de răspuns și înscrisurile depuse de reclamantă, nu a completat formularul de răspuns menționat anterior.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, respectiv cele atașate la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
S.C. Orange Romania S.A. a încheiat cu pârâtul V. A. V. contractul seria_/17.10.2011, având ca obiect prestarea serviciilor din Pachetul Orange Romania.
În baza contractului menționat, S.C. Orange Romania S.A. a emis facturile nr. JAE_/20.11.2011 și nr. JAE_/20.10.2011.
Instanța observă că raporturile contractuale dintre părți au luat naștere după . Noului Cod Civil. Prin urmare, având în vedere și dispozițiile art. 5 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, prezentul litigiu va fi soluționat în baza dispozițiilor Noului Cod Civil.
Prin raportare la contractul de cesiune de creanțe încheiat la data de 27.09.2012 și la anexa contractului menționat, instanța apreciază că reclamanta a preluat creanța deținută de S.C. Orange S.A. împotriva pârâtului.
De asemenea, instanța constată că notificarea cesiunii de creanță (f. 68) s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 1578 alin. 1 lit. b) din Codul civil.
În drept, potrivit art. 1270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale.
Instanța reține regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia.
Totodată, instanța reține, din economia dispozițiilor art. 1350 Cod civil că, în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea obligației de plată sau existența unei cauze exoneratoare de răspundere dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 1351 și urm. Cod civil.
Instanța constată că pârâtul și-a asumat obligația de a achita facturile reprezentând contravaloarea serviciilor de care a beneficiat, în termenul de scadență de 14 zile de la data emiterii facturilor, așa cum rezultă din art. 5 din contractul seria_/17.10.2011.
Prin urmare, din coroborarea probelor administrate în prezenta cauză, instanța apreciază că reclamanta a dovedit existența unei obligații de plată în sarcina pârâtului, iar acesta nu a răsturnat prezumția de culpă ce s-a născut în sarcina sa, neadministrând nicio probă în acest sens.
Instanța consideră că reclamanta a făcut dovada neîndeplinirii de către pârât a unei obligații contractuale asumate de acesta, că datorită neîndeplinirii respectivei obligații i s-a produs un prejudiciu, între neîndeplinirea obligațiilor contractuale și prejudiciul produs existând legătură de cauzalitate.
În consecință, instanța îl va obliga pe pârât la plata sumei de 549,62 lei reprezentând contravaloarea facturilor nr. JAE_/20.11.2011 și nr. JAE_/20.10.2011.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, instanța reține că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat penalități în cuantum de 549,62, calculate potrivit art. 1.9 alin. 4 din înscrisul intitulat „Termeni și condiții generale pentru utilizarea abonamentelor Orange” .
Sub acest aspect, instanța apreciază că dispoziția contractuală prin care se stipulează penalități de întârziere de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, cuantumul putând depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, contravine prevederilor imperative ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori.
Conform art. 4 din acest act normativ, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
În Anexa Legii 193/2000 la alin.1, lit. i. este considerată clauză abuzivă prevederea contractuală care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de profesionist.
Astfel, instanța apreciază că, în cauză, penalitatea impusă se află într-o disproporție vădită cu prejudiciul ce ar putea fi, în mod rezonabil, presupus, incluzând inclusiv costurile pentru recuperarea creanței, iar această disproporție creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei-credințe și în detrimentul consumatorului.
Nerespectarea dispozițiilor imperative ale art. 4 din legea nr. 193/2000 atrage nulitatea absolută totală a clauzei abuzive menționată mai sus, chiar dacă nulitatea are caracter virtual, ea rezultă din rațiunea întregii reglementări.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis, în jurisprudența sa, faptul că protecția recunoscută consumatorilor presupune ca instanța națională să poată verifica din oficiu dacă o clauză a contractului dedus judecății are caracter abuziv.
Din modul de redactare a contractului seria_/17.10.2011, care este un veritabil contract de adeziune, instanța constată că pârâtul nu a avut niciun rol în negocierea clauzelor și nu a putut influența conținutul prevederilor inserate, inclusiv cele referitoare la modul și cuantumul de percepere a penalităților.
Pentru aceste motive, instanța consideră că art. art. 1.9 alin. 4 din înscrisul intitulat „Termeni și condiții generale pentru utilizarea abonamentelor Orange” reprezintă o clauză abuzivă, motiv pentru care nu poate reține incidența acestuia în cauză.
Așadar, instanța va respinge capătul de cerere formulat de reclamantă având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 549,63 reprezentând penalități de întârziere, urmând ca acesta să fie obligat, ca o consecință a neachitării contravalorii facturilor, la plata sumei de 98,33 lei reprezentând dobândă legală.
De asemenea, în temeiul art. 1031 alin. 1 C.proc.civ., pârâtul, în calitate de parte căzută în pretenții va fi obligat la plata sumei de 50 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C.EOS KSI ROMÂNIA S.R.L. , cu sediul în București, .. 10 A, Clădirea C3, etaj 7, sector 2 în contradictoriu cu pârâtul V. A. V., CNP –_, domiciliat în ., ., județul Călărași.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 549,62 lei reprezentând contravaloarea facturilor nr. JAE_/20.11.2011 și nr. JAE_/20.10.2011 și suma de 98,33 lei reprezentând dobândă legală.
Respinge capătul de cerere formulat de reclamantă având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 549,63 lei reprezentând penalități de întârziere ca neîntemeiat.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. R. M. B. L.
Red. N.R.M.
Tehnored. B.L.
Ex.4/ 25.02.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 387/2015. Judecătoria... | Fond funciar. Sentința nr. 477/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI → |
|---|
