Fond funciar. Sentința nr. 477/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 477/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 477/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
.
Sentința civilă Nr. 477/2015
Ședința publică de la 10 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. C. C.
Grefier I. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții C. D., I. V., V. P. și pe pârâții M. D. C., C. M., C. C., C. L. PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991 A . JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR CĂLĂRAȘI, având ca obiect
fond funciar (nulitate absolută TP). Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28.02.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea, azi 10.02.2015 și în urma deliberării avute a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față reține următoarele:
Prin cererea introdusă la această instanță și înregistrată la data de 07.01.2014, sub nr._ reclamanții C. D., domiciliat în București, .. 13, ., ., sectorul 5, CNP_, I. V. domiciliată în ., CNP_ și V. P., domiciliat în București, ., ., ., sector 5, CNP_, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de A. "D. N. M." situat în București, .. 18, ., sector 1, prin avocat N. M. D., au solicitat în contradictoriu cu pârâții M. D. - C. domiciliată în București, . N. nr.7, ., ., CNP_, C. M. domiciliată în București, .. 27, B1.S10, ., ., CNP_, C. C., domiciliat în București, .. 4, ., CNP_,
C. L. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 . în . și CJSDPPT CĂLĂRAȘI cu sediul în Călărași, .-11, județ Călărași, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constatate nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr._ din 28.08.1996, eliberat de C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Călărași cu privire la autorul pârâților, C. N. A. și să se dispună radierea din T.P. mai sus menționat a numitului C. N. A., autorul pârâților M. D. C., C. M. și C. C., cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivare reclamanții arată că sunt moștenitorii mamei lor V. I., care a formulat cererea de reconstituire nr. 329/_ pentru suprafața de 9 ha teren extravilan situat pe raza comunei Vâlcelele, jud. Călărași, în calitate de moștenitoare a tatălui lor V. N.. Pârâții sunt soția și copiii fratelui lor de tată, C. A., care renunțase la moștenirea după V. N. prin Declarația autentificată sub nr. 4207/03.06.1986 de către notariatul de Stat al sectorului 4 București.
Au mai arătat că prin Certificatul de Moștenitor nr. 387/16.05.1996, emis de Notariatul de Stat Județean Călărași, eliberat în dosarul succesoral nr. 277/1986, a fost dezbătută succesiunea autorului lor V. N. decedat la 26.06.1981 și a fost declarată unică moștenitoare mama lor V. I.; că
la momentul dezbaterii succesiunii, C. A. a fost declarat străin de succesiune prin neacceptarea acesteia în termenul de 6 luni prevăzut de art. 700
din codul civil de la 1864. Ulterior dezbaterii succesiunii, la data de 03.06.1986 autorul pârâților C. A. a dat suplimentar și o declarație autentică de renunțare la succesiunea defunctului V. N. prin care arată că nu a făcut niciun fel de act de acceptare tacită, expresă sau forțată și se declară străin de succesiunea acestuia, renunțând la însăși calitatea de erede prin Declarația de renunțare la succesiune, autentificată sub nr. 4207/03.06.1986 de Notariatul de Stat al sectorului 4 București.
Referitor la calitatea procesuală activă și interesul în promovarea prezentei acțiuni, reclamanții au menționat că formulează această acțiune în calitate de moștenitori ai mamei lor V. I., deoarece prin Sentința Civilă nr. 3338/25.11.2013, pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._, ei au fost radiați de pe Titlul de proprietate nr. 8334/1996 ca urmare a admiterii cererii reconvenționale formulată de pârâți în dosarul de partaj nr._, deschis de ei.
Au mai adăugat că, deși au invocat în apărările din dosarul nr._ că autorul pârâților nu putea fi repus în termenul de acceptare a succesiunii după defunctul V. N., deoarece renunțase la moștenirea acestuia, declarându-se străin de succesiune prin declarație autentică, nu au formulat cerere reconvențională prin care să solicite nulitatea parțială a titlului de proprietate pe acest aspect și radierea autorului pârâților din titlul de proprietate, motiv pentru care au înțeles să promoveze prezenta acțiune.
Au precizat că în speță sunt incidente prevederile art. 8 alin. (2) și art. 12 din Legea fondului funciar 18/1991 .
Față de dispozițiile art. 13 alin. (1) și (2) din același act normativ, calitatea de moștenitor se stabilește pe bază de certificat de moștenitor sau orice probe din care să rezulte acceptarea moștenirii, iar repunerea în termenul de acceptare se referă doar la moștenitori, nu și la renunțătorii care s-au declarat străini de succesiune.
Au mai menționat că în acest sens, există un recurs în interesul legii cu privire la aplicabilitatea art. 8 și 13 alin. (2) din legea 18/ 1991, cu titlu obligatoriu, unde ÎCCJ, prin Decizia XI din 5.12.2007 stabilește clar că doar moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul legal sunt repuși în acest drept, nu și cei care au renunțat la moștenire.
În speță, în anul 1991, deși a formulat cerere privind reconstituirea
dreptului de proprietate conform legii fondului funciar 18/1991 și C. A., acesta era străin de moștenirea autorului lor V. N., iar prin manoperele dolosive constând în omisiunea de a depune Certificatul de Moștenitor nr. 387/16.05.1986 emis de Notariatul de Stat Județean Călărași și Declarația autentificată sub nr. 4207/03.06.1986 de Notariatul de Stat al sectorului 4 București la C. Județeană de Fond Funciar Călărași, a fost validat de comisie și trecut pe titlul de proprietate.
La ultimul termen de judecată reclamanții și-au completat acțiunea în sensul că au solicitat ca instanța să analizeze o altă cauză de nulitate absolută a T.P. nr. 8334/1996, respectiv faptul că autorul pârâților, C. A. nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului rămas de pe urma defunctului V. N. în termenul prevăzut de Legea nr. 18/1991, singura cerere înregistrată cu nr. 329/08.03.2011(?) fiind a autoarei lor V. I., această situație reieșind din actele ce au fost depuse de CLSDPPT . instanței.
Apărătorul pârâților, prezent în instanță, nu s-a opus completării cererii de chemare în judecată.
În drept: art. 194 din NCPC, art. 13 alin. (2) din legea 18/1991, art.
III din Titlul IV alin (l) din Legea 247/2005, Decizia XI din 5.12.2007 pronunțată de ÎCCJ.
In dovedirea acțiunii reclamanții au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, sens în care au fost depuse, în copie, următoarele înscrisuri, aflate la filele 8-34 din dosar: TP nr._/28.08.1996 emis de CJSDPPT Călărași, certificatele de moștenitor nr. 73/28.04.2004, nr. 1502/17.10.1995, nr. 387/16.05.1986, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de V. I., declarația autentificată sub nr. 4207/03.06.1986, decizia ÎCCJ nr. XI din 05.02.2007, sentința civilă nr. 3338/25.11.2013 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._, sentința civilă nr. 520/03.09.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași în același dosar, cererea de chemare în judecată formulată în dosarul nr._, cerere reconvențională și întâmpinare formulate în dosarul anterior enunțat, precum și o încheiere de suspendare în dosarul nr._ .
Pârâții M. D. C., C. M. și C. C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată, apreciind că prin Decizia nr. XI din 05.02.2007, ÎCCJ a statuat că „beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 din Codul civil, iar nu cei care au renunțat la moștenire ", iar în motivarea acesteia arată că:
Prin dispozițiile art. 13 din Legea nr 18/1991 se prevede că repunerea în termen vizează numai "moștenitorii", deci persoane care au "calitatea de moștenitor”. Ori, potrivit dispozițiilor art. 696 din Codul civil, eredele care renunță la succesiune este considerat că nu a avut niciodată această calitate, titlul de moștenitor fiind desființat cu efect retroactiv, moștenitorul fiind considerat ca o persoană străină de moștenire, nefiind vizată situația în care acceptarea nu s-a făcut în termenul prevăzut de art. 700 din Codul civil, ci dimpotrivă se dovedește cu certitudine prin declarație notarială că nu este moștenitor dat fiind faptul că a renunțat expres la succesiune, prin efectul renunțării moștenitorul fiind socotit că nu a fost niciodată moștenitor, iar vocația sa succesorală este retroactiv desființată.
Potrivit art. 330 din vechiul Cod de procedură civilă precum si ale art. 517 alin. (4) din actualul Cod „dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea 1. "
Mai arată pârâții că autorul lor C. A. nu a renunțat expres la moștenire, iar în Certificatul de moștenitor nr. 387 din 16.05.1986 de pe urma defunctului V. N., se menționează că C. A.. deși citat legal ,nu face dovada acceptării în termen a moștenirii, iar spre deosebire de acesta, în certificat se menționează spre exemplu că reclamanții V. P. și I. V. au renunțat expres la moștenire prin declarațiile nr. 567-568/1986.
Cu privire la Declarația pe proprie răspundere al lui C. A., autentificata sub nr. 4207 din 03.06.1986, la care fac referire reclamanții, nu este o declarație de renunțare expresă făcută în temeiul art. 696 din Codul civil, rezultând acest lucru chiar din conținutul ei.
Deci nefiind renunțător expres, C. A. se circumscrie ipotezei conform căreia beneficiază de repunerea in termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 din V. Cod civil.
În probatoriu au solicitat proba înscrisuri, sens în care au depus extras din decizia nr. 11/05.02.2007 a ICCJ.
In drept, art. 8 alin. (2), art. 13 din Lege fondului funciar nr. 18/1991, art. 700 alin. (l) din Codul civil.
La data de 25.11.2014 reclamanții au depus răspuns la întâmpinare (f. 60-62).
La solicitarea instanței pârâtele CLSDPPT . Călărași au depus la dosarul cauzei înscrisurile care au stat la baza emiterii TP_/1996, aflate la filele 81-86, 914-97, 98-144.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de probele administrate, instanța reține următoarele:
Prin cererea adresată instanței, reclamanții C. D., I. V. și V. P., au solicitat în contradictoriu cu pârâții M. D. – C., C. M. și CLSDPPT . și CJSDPPT Călărași ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constatate nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr._ din 28.08.1996, eliberat de C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Călărași cu privire la autorul pârâților, C. N. A. și să se dispună radierea din T.P. mai sus menționat a numitului C. N. A., autorul pârâților M. D. C., C. M. și C. C., cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
Au arătata că motivele de nulitate absolută parțială a titlului de proprietate contestat sunt faptul că C. A. nu a fost persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 9 ha situată pe teritoriul satului F., . o parte pentru că nu a depus cerere în acest sens în termenul legal prevăzut de Legea nr. 18/1991, iar pe de altă parte față de faptul că este renunțător față de moștenirea defunctului V. N., astfel că în conformitate cu Decizia nr. XI din 05.02.2007 a ÎCCJ, nu poate avea calitatea de moștenitor al acestuia.
Cu privire la motivele de nulitate absolută parțială a TP nr._/28.08.1996, instanța constată următoarele: calitatea de moștenitor a defunctului C. A., a fost examinată în dosarul nr. 3244/1991 al Judecătoriei Călărași ca urmare a formulării de către defuncta V. I. a contestației împotriva Hotărârii nr. 688/10.06.1991 a Comisiei Județene Călărași constituite în baza Legii nr. 18/1991. Prin . pronunțată în dosarul anterior menționat, atașată din oficiu la dosarul cauzei, s-a statuat în mod definitiv și cu efect de lucru judecat că defunctul C. A. „are dreptul, în calitatea sa de moștenitor, să solicite reconstituirea dreptului de proprietate ” de pe urma defunctului V. N.. Împotriva acestei sentințe nu a fost exercitată nici o cale de atac. De altfel, acest aspect a fost reținut și în decizia nr. 520/03.09.2014 a Tribunalului Călărași în dosarul nr._ (fila 7), considerentele acestei hotărâri având de asemenea efect de lucru judecat, conform art. 431alin. 2 C.p.c..
Pe cale de consecință, capătul de cerere privind nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr._ din 28.08.1996, eliberat de C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Călărași pentru lipsa cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în ceea ce îl privește pe defunctul C. A., va fi respins ca nefondat.
Cu privire la aplicarea Deciziei nr. XI din 05.02.2007 -RIL, ÎCCJ a statuat că „beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 din Codul civil, iar nu cei care au renunțat la moștenire. "
Așa cum s-a menționat anterior, problema privind calitatea de moștenitor al dreptului de proprietate ce a aparținut defunctului V. N., în ceea ce îl privește pe defunctul C. A., a fost tranșată prin . a Judecătoriei Călărași. Reexaminarea acestei pe calea unei cereri de constatarea a nulității parțiale a titlului de proprietate pentru lipsa calității de moștenitor determinată de obligativitatea respectării deciziei nr. XI / 2007 a ICCJ, ar presupune înlăturarea efectelor lucrului judecat a hotărârii de mai sus, respectiv . a Judecătoriei Călărași.
Ori, recursul în interesul legii a fost formulat ca urmare a pronunțării unor hotărâri judecătorești care au soluționat în mod diferit cererile privind stabilirea calității de moștenitor raportat la aplicarea prevederilor art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 și conform art. 517 alin. 4 Cp.c., este obligatoriu pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial al României, pentru litigiile supuse soluționării ulterior acestei date, însă nu și situației de față, pentru care există, așa cum s-a arătat anterior, efecte ale lucrului judecat în privința chestiunii litigioase.
Mai mult decât atât, cererea nu ar fi fost fondată nici în lipsa efectelor lucrului judecat, RIL-ul fiind foarte clar în această privință, și vizând lipsa calității de moștenitor numai în cazul renunțătorilor la moștenire, noțiune care nu se poate confunda cu calitatea de străin de moștenire prin neefectuarea nici unui act de acceptare, cele două noțiuni având regimuri juridice complet diferite.
Astfel, renunțarea la moștenire are un regim juridic special, făcându-se prin declarația expresă, ce se înscrie în registrul special de renunțări al Camerei Notarilor Publici. Ori, din certificatul de moștenitor nr. 387/16.05.1986, rezultă că s-au dat doar două declarații de renunțare la moștenirea defunctului V. N., respectiv 567 și 568 din 1986, aparținând lui V. P. și I. V., pe când în privința lui C. A., ca și a lui C. D. se reține că deși legal citați, nu fac dovada acceptării în termen, ceea ce este o cu totul altă situație, avută în vedere de art. 13 din Legea nr. 18/1991 care repune în termenul de acceptare pe moștenitorii care nu au acceptat succesiunea deoarece terenurile nu se găseau în circuitul civil, iar situația privind calitatea de moștenitor a lui C. A. se circumscrie ipotezei conform căreia beneficiază de repunerea in termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 din V. Cod civil. De altfel nici declarația lui C. A. autentificată sub nr. 4207/03.06.1986 nu are vreo relevanță sub aspectul renunțării la moștenire, din conținutul său reieșind doar că acesta se considera străin de moștenire prin neefectuarea de acte de acceptare în termenul de 6 luni de la data deschiderii succesiunii tatălui său. Ori, prin efectul prevederilor Legii nr. 18/1991, acesta a fost repus de drept în termenul de acceptare, tocmai pentru că nu a avut calitate a de renunțător.
Față de aceste considerente instanța apreciază ca fiind nefondat și acest motiv de nulitate absolută parțială a TP_/1996.
Instanța constată deci că prin formularea prezentei acțiuni reclamanții încearcă să reformeze o hotărâre judecătorească împotriva căreia nu s-au formulat căi de atac, hotărâre care produce efecte de lucru judecat ce determină respingerea acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții C. D., domiciliat în București, .. 13, ., ., sectorul 5, CNP_, I. V. domiciliată în ., CNP_ și V. P., domiciliat în București, ., ., ., sector 5, CNP_, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de A. "D. N. M." situat în București, .. 18, ., sector 1, în contradictoriu cu pârâtele CLSDPT . Județul CĂLĂRAȘI și pârâții C. M., domiciliată în București, .. 27, B1.S10, ., ., CNP_, C. C. domiciliat în București, .. 4, ., ., sector 5, CNP_1și M. D. C., domiciliată în București, . N. nr.7, ., ., sector 5, CNP_ și cu domiciliul ales la Cabinetul de avocat „C. D." cu sediul în București, sector 4, .. 10, corp A, ., .> Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Februarie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. S. C. I. I.
Red. C.S.C
Tehnored I.I.
ex.10/20.02.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 446/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 462/2015. Judecătoria... → |
|---|
