Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3746/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI

La apelul nominal făcut în ședință s-a prezentat pentru reclamantă consilier juridic A. T., lipsă fiind pârâta.

Procedura de citare legal îndeplinită, cauza urmând a fi soluționată cu citarea părților, conform rezoluției din data de 18.09.2015.

S-a expus referatul cauzei de către grefier, evidențiindu-se părțile, obiectul cauzei, procedura de citare, după care:

Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. (1) C.pr.civ. rap. la art. 1027 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

Cons. A. T. pentru reclamantă,a vând cuvântul, învederează că nu mai are cereri noi de formulat. Având cuvântul solicită admiterea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

În temeiul art. 255 și 258 C.pr.civ., admite pentru reclamantă proba cu înscrisurile atașate formularului de cerere și, întrucât pârâtul nu a formulat întâmpinare, în temeiul art. 1030 alin. (2) C.pr.civ., urmează al decade din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții în afara celor de ordine publică.

Cons. A. T. pentru reclamantă învederează că nu mai are cereri noi de formulat sau probe de administrat.

Instanța ia act că nu mai sunt cereri de formulat sau probe noi de administrat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susțineri în fond.

Cons. A. T., având cuvântul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

INSTANȚA

Asupra cauzei civile de față,

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași la 2.07.2015 sub nr._, reclamanta S.C. E. S.A. – Sucursala Călărași, cu sediul în Călărași, ., ., a chemat în judecată pe pârâtul M. C., domiciliat în Călărași, ., .. 2, ., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 384,65 lei reprezentând c/val. servicii prestate în perioada 28.03._15, la plata sumei de 74,15 lei reprezentând majorări de întârziere aferente debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că între ea, în calitate de furnizor și pârât, în calitate de consumator, au existat relații comerciale, conform contractului nr. 4371/2 /15.08.2008, în baza cărora i-a furnizat servicii de apă și canalizare, conform facturilor anexate cererii, facturi ce cuprind atât contravaloarea serviciilor prestate, cât și majorări de întârziere. A mai menționat că facturile sunt scadente în termen de 15 zile, iar beneficiarul serviciilor este obligat să achite contravaloarea lor în termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii, în caz contrar putând fi calculate majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat, respectiv 0,04% pe zi întârziere, fără ca acestea să depășească cuantumul debitului principal pentru fiecare factură în parte, conform O.U.G. 88/2010.

A mai precizat că, întrucât în perioada 28.03.2013 – 28.02.2015, pârâtul nu a achitat facturi în sumă de 384,65 lei, acest fapt a generat aplicarea majorărilor de întârziere, conform prevederilor contractuale, în sumă de 74,15 lei, solicitând obligarea acestuia la plata debitului mai sus menționat.

În drept, se invocă dispozițiile art. 1025-1032 din Noul Cod de procedură civilă.

În dovedirea cererii au fost anexate următoarele înscrisuri în copie xerox: copii ale facturilor neachitate (filele 19-33), contractul încheiat între părți (filele 13-18), situația facturilor restante la data de 18.03.2015.

Cererea a fost legal timbrată.

În ședința publică de judecată din data de 7.12.2015, în conformitate cu dispozițiile art. 208 alin. 2 N.C.P.C., întrucât pârâtul nu a depus întâmpinare în termenul legal, instanța a decăzut pârâtul din dreptul de a mai propune probe sau de a invoca excepții în afara celor de ordine publică și a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de către reclamantă.

În cauză, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, respectiv cele atașate la dosarul cauzei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

La data de 15.08.2008, între reclamantă și pârât, a fost încheiat contractul nr. 4371/2, având ca obiect furnizarea de apă și servicii de canalizare.

Conform contractului încheiat între părți furnizorul se obligă să factureze și să încaseze lunar contravaloarea serviciilor prestate și să aplice majorări de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru creanțele bugetare, iar debitorul se obligă să achite integral și la termen contravaloarea lor.

Din facturile fiscale acceptate la plată în mod tacit, prin necontestarea lor (filele 19-33) instanța reține că pârâtul a beneficiat în perioada 28.03._15 de furnizarea de apă și servicii de canalizare în valoare totală de 384,65 lei.

Cum pârâtul nu a achitat c/valoarea serviciilor furnizate la scadență, conform prevederilor contractuale, au fost calculate majorări de întârziere pentru facturile emise în perioada anterior amintită în valoare de 384,65 lei și 74,15 lei majorări de întârziere.

În drept, întrucât contractul a fost încheiat la data de 15.08.2008, anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, iar conform art. 102 alin. 1 din Legea 71/2011 privind punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul civil „Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”, la soluționarea pe fond a prezentei cauze instanța va avea în vedere normele legale în vigoare la data încheierii lui.

Astfel, instanța apreciază că regimul juridic al contractului în discuție este reglementat de art. 3 pct. 5 C. comercial, respectiv cele referitoare la întreprinderea de furnituri.

Întrucât în cazul obligațiilor de a da, este suficient ca reclamanta să facă dovada existenței contractului pentru a transfera pârâtului sarcina probării executării din partea sa a obligațiilor contractuale asumate, iar în speță, acesta nu a făcut nicio probă în acest sens și nici nu a dovedit vreo cauză străină, exoneratoare, în acord cu disp. art. 1082 C. civil 1864, fiind prezumat astfel în culpă contractuală.

Față de considerentele mai sus expuse și de dispozițiile art. 969-970 C. civil 1865, în vigoare la data încheierii contractului, potrivit cărora obligațiile contractuale legal asumate, au putere de lege între părțile contractante, instanța apreciază că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, urmând a obliga pârâtul la plata către aceasta a sumelor menționate în cererea precizatoare.

Conform dispozițiilor art. 1031 C. pr. civ. ce prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată și ținând cont de solicitarea reclamantei în acest sens, instanța va obliga pârâtul și la plata cheltuielilor de judecată cauzate de prezenta cauză, respectiv suma de 50 lei reprezentând c/val. taxă de timbru (chitanța nr._ din 01.07.2015 emisă de Primăria municipiului Călărași, fila 3 a dosarului).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARESTE:

Admite cererea de valoare redusă formulată de reclamanta S.C. E. S.A.,- Suc. Călărași, împotriva pârâtului M. C., domiciliat în Călărași, . ., ., județul Călărași.

Obligă pârâtul către reclamantă la plata sumei de 384,65 lei reprezentând c/val. servicii prestate în perioada 28.03._15, precum și la plata sumei de 74,15 lei reprezentând majorări de întârziere aferente debitului.

Obligă pârâtul către reclamantă la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Executorie.

Numai cu apel în 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Călărași.

Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică, azi, 07.12.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Jud. S. O. V. N.

Red. S.O.

Dact.V.N.

4/ex./ 29.12. 2015