Plângere contravenţională. Sentința nr. 2471/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2471/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 2471/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr.2471
Ședința publică de la 15 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE Judecător M. S.
Grefier L. I. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta D. M., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Călărași având ca obiect plângere contravențională formulată împotriva procesului verbal . nr._ dresat la data 15.06.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat, pentru petentă av. P. S. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015 aflată la fila 34 din dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează părțile și obiectul cauzei, precum și faptul că la dosar se află întâmpinare și înscrisuri, după care;
Instanța în conformitate cu prevederile art.131 C. procedură civilă raportat la art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea acestei cauze raportat la locul săvârșirii contravenției.
Av.P. S. pentru petentă, având cuvântul, în dovedirea plângerii formulate solicită proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar.
Instanța încuviințează în baza art.258 raportat la art.255 C. procedură civilă pentru petentă proba cu înscrisuri, iar pentru intimat proba cu înscrisuri, (verificarea metrologică a aparatului radar, atestat operator radar, fișă abateri contravenționale, grafic patrulare și înregistrarea video a contravenției), ca fiind admisibile și putând conduce la soluționarea cauzei.
Instanța pune la dispoziția apărătorului petentei, pentru vizualizare, CD-ul cu înregistrarea video, astfel că, în ședință publică se procedează la vizionarea înregistrării video a contravenției, depusă de către intimat.
Av.P. S. pentru petentă, precizează că nu mai are cereri de formulat sau probe de administrat.
Instanța, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susțineri în fond.
Av.P. S. pentru petentă, având cuvântul, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată . Arată că măsurarea vitezei face dovada absolută până la limita minimă de la care încep erorile de măsurare, în această cauză nu sunt întrunite elementele contravenției pentru care a fost sancționată petenta, întrucât nu s-a făcut dovada unei depășiri cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise.
Menționează, cu privire la înregistrarea video, că apar două viteze,una de 42 km și alta de 103 km/h și nu se cunoaște numărul de înmatriculare al autoturismului.Solicită admiterea plângerii și restituirea permisului de conducere.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.06.2015 sub nr. _ petenta D. M., domiciliată în ., având CNP -_, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Călărași, cu sediul Călărași, ., jud. Călărași a formulat plângere contravențională și a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună în principal, nulitatea procesului verbal de contravenție și să se dispună restituirea permisului de conducere, iar în subsidiar anularea procesului verbal ca fiind netemeinic și nelegal.
În motivarea plângerii sale petenta a arătat că la data de 15.06.2015 a fost sancționată pe motiv că a condus auto cu numărul de înmatriculare B-176-ANGcu viteza de 103 Km/h în localitate.
Apreciază că, măsurarea vitezei autovehiculului face dovada absolută până la limita minimă de la care încep erorile de măsurare,respectiv până la 98,8 km/h și ca urmare, raportat la această viteză în cauză nu sunt întrunite elementele contravenției pentru care a fost sancționată, întrucât nu s-a făcut dovada unei depășiri cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise, ci doar depășirea cu 48,8 km/h. a vitezei maxime admise.
În susținerea plângerii petenta a depus la dosarul cauzei copie CI (fila 6)
procesul verbal de contravenție contestat (f.7) și dovada de circulație . nr._/15.06.2015.
În drept, au fost invocat dispozițiile O.G. nr 2/2001 și OG 195/2002.
La data de 02.07.2015, în cadrul procedurii de verificare și regularizare a cererii de chemare în judecată, a dispus comunicarea cererii și a înscrisurilor aferente, cu mențiunea pentru intimată de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicare.
Intimata a formulat întâmpinare la data de 24.07.2015 prin care a solicitat instanței respingerea plângerii, menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind temeinic și legal.
În motivare se arată că petenta a fost sancționată întrucât la data de 15.06.2015 a condus pe DN 3B autoturismul cu nr. de înmatriculare_ care circula cu viteza de 103 km/h în localitate.
Cu acea ocazie s-a încheiat procesul verbal de contravenție . nr. PCLX nr._ /15.06.2015 pentru încălcarea prevederilor art.49 alin.1 din O.U.G.nr 195/2002 respectiv depășirea limitei de viteză în localitate.
Se învederează și că în concret constatarea s-a făcut cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic de către polițistul rutier în calitate de agent specializat, aparatul deținând buletin de verificare metrologică valabil, care își
face automat autotestarea la punerea sistemului în funcțiune conform manualului de utilizare.
Procesul verbal atacat de petent îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001 cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute la art.17 din același act normativ.
Se apreciază că agentul constatator a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate și nu se justifică aplicarea avertismentului, depășirea limitei maxime de viteză admisă reprezentând una din principalele cauze ale accidentelor de circulație.
În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și s-a depus la dosarul cauzei înregistrarea video a contravenției, fișă abateri contravenționale petentă, graficul de patrulare din data de 15.06.2015, atestat operator radar și buletin de verificare metrologică (f. 23-27 din dosar).
La data de 28.07.2015, s-a dispus comunicarea întâmpinării, cu mențiunea pentru petentă de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare. Petenta nu a formulat însă răspuns la întâmpinare.
La data de 17.08.2015 instanța a dispus fixarea primului termen de judecată, cu citarea părților, la data de 15.09.2015.
În cauza s-a încuviințat proba înscrisuri pentru petentă și proba cu înscrisuri și înregistrarea video pentru intimat.
Examinând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În data de 15.06.2015 a fost încheiat de către un agent constatator din cadrul I.P.J. Călărași procesul verbal de contravenție . nr._ prin care s-a reținut săvârșirea de către petenta D. M. a contravenției prevăzute de art.49 din OUG 195/2002 și art.121 alin.1 din H.G. nr 1391/2006 pentru aprobarea regulamentului de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 R raportat la art.102 din O.U.G. nr.195/2002 și art.111 alin.1 lit. c din O.U.G. nr.195/2002 constând în aceea că a condus autoturismul marca Renault cu numărul de înmatriculare_ pe DN 3B, în localitate, cu viteza de 103 km/h.
Prin acest proces-verbal petenta a fost sancționată cu o amendă contravențională în cuantum de 877,5 lei corespunzătoare a 9 puncte amendă și cu măsura complementară privind suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile. A fost eliberată dovada cu . nr._/15.06.2015.
În rubrica „Alte mențiuni” a procesului-verbal s-a consemnat „Nu am obiecțiuni ”, procesul –verbal fiind semnat de petentă, fără obiecțiuni.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Aspectele de nelegalitate ale procesului-verbal invocate de petentă nu sunt întemeiate întrucât încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina sa este corectă iar în cuprinsul acesteia sunt inserate mențiuni cu privire la data, locul și ora săvârșirii contravenției.
În ceea ce privește dreptul la obiecțiuni, acesta a fost respectat, agentul constatator inserând la rubrica „Alte mențiuni” poziția petentei, respectiv aceea că nu are obiecțiuni.
Instanța va analiza în cele ce urmează temeinicia procesului verbal de contravenție.
În prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul asigură respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatoarei dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acesteia, potrivit cu care nu ar fi circulat cu viteza de 103 km/h, ci cu o viteză mult mai mică, pentru că nu au fost respecatate erorile maxime tolerate, nu fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu declarația petentei.
Din contră, instanța constată că săvârșirea faptei reținută în sarcina petentei a fost constatată printr-un un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar fila 26.
Între procesul-verbal și probele depuse de intimată în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează.
Astfel, în înregistrarea video depusă la dosarul cauzei se poate observa, cum autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a fost surprins de aparatul radar cu o viteză foarte mare pentru sectorul de drum respectiv, de 103 km/h, în localitate, iar buletinul de verificare metrologică a aparatului radar . 224 montat pe auto cu numărul MAI_, aparat menționat și în cuprinsul procesului verbal contestat, atestă faptul că această viteză a fost stabilită printr-un mijloc verificat metrologic.
Totodată potrivit înscrisului de la fila 23, agentul constatator O. T. este atestat pentru folosirea și exploatarea echipamentului.
În examinarea susținerii petentei privind faptul că viteza cu care a fost înregistrată de aparatul radar nu este certă întrucât nu se poate stabili dacă este sau nu incidentă marja de eroare de +/- 3% sau de +/- 4% se rețin următoarele:
Conform art. 121 alin. 1 și 2 din HG 1391/2006, „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”
Din textele legale enunțate rezultă că legiuitorul a impus ca faptele de tipul celei reținute în sarcina petentului să fie constatate exclusiv prin intermediul mijloacelor tehnice care au fost verificate anterior, atât din punctul de vedere al tipului de echipament, în procedura de aprobare de model, cât și al bunei funcționări efective a fiecărui aparat, prin verificarea periodică a conformității parametrilor de măsurare realizată în cadrul procedurii verificării metrologice.
Din Norma de metrologie legală 021-05, instanța reține prevederile art. 1.1, în care se prevede că „Prezenta normă de metrologie legală stabilește cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele utilizate de poliția rutieră la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice”, precum și pe cele ale art. 5.1, în care se stabilește, în esență, faptul că atestarea legalității cinemometrului se face atunci când, în urma verificărilor efectuate de un birou de metrologie legală, se constată că aparatul corespunde cerințelor definite prin norma în cauză, printre care se regăsește și aceea ca aparatul să se încadreze într-o marjă de eroare stabilită prin norma metrologică.
Din interpretarea acestor texte rezultă că marjele de eroare la care se referă norma metrologică sunt aplicabile doar la omologarea aparatului în procedura aprobării de model sau la verificarea metrologică periodică, proceduri care presupun expunerea aparatului la condiții extreme de mediu (temperatură, umezeală, șocuri mecanice, etc).
Odată parcurse aceste proceduri, măsurătorile aparatului radar au caracter legal, atât timp cât exploatarea echipamentului se face în limitele în care acesta a fost testat și cu respectarea procedurilor de lucru, ceea ce conduce la concluzia că viteza măsurată prin intermediul ansamblului cinemometru-autospecială de poliție care este afișată pe înregistrarea video realizată de camera video componentă cinemometrului, este singura pe care agentul constatator o poate lua în considerare la aplicarea sancțiunii.
În aceste condiții, o interpretare de tipul celei susținute de petentă, în sensul că agentul ar trebui să se raporteze la constatarea unei contravenții la o marjă de eroare maximală, prevăzută de norma de metrologie exclusiv pentru verificarea aparatului, ar conduce la situația în care în agentul este pus în imposibilitate de a sancționa o faptă care în mod evident îndeplinește toate elementele constitutive ale unei contravenții.
Astfel, având în vedere faptul că procedura contravențională este guvernată de principiul legalității enunțat în art. 1 din O.G.nr. 2/2001, care stabilește că atât contravenția constatată, cât și sancțiunea aplicată sunt exclusiv cele prevăzute de lege pentru fapta concretă săvârșită, rezultă că în cazuri precum cel din cauza de față, dacă interpretarea susținută de petentă ar fi corectă, întrucât aparatul radar indică faptul că petenta a depășit viteza legală de peste 50 de km/h în localitate, viteză măsurată conform legii cu un mijloc omologat și verificat metrologic, ar fi nelegală constatarea unei alte contravenții și aplicarea unei alte sancțiuni decât cea prev. de art. 102 raportat la art.111 alin.1 litera c din O.U.G. 195/2002.
Astfel, în egală măsură, constatarea contravenției și aplicarea sancțiunii prevăzute de aceste texte legale ar putea conduce, conform susținerilor petentei, la o constatare netemeinică.
În rezumat, interpretarea petentei conduce la concluzia inacceptabilă din punct de vedere juridic că faptele de depășire a vitezelor legale de circulație pe drumurile publice nu vor putea fi sancționate în intervalele cuprinse în marjele de eroare maximale teoretice ale aparatelor radar aflate în jurul limitelor de trecere de la o încadrare juridică la alta. Aceasta ar conduce la o sancționare selectivă și secvențială a acestui gen de fapte, fiind sancționate depășiri mici ale vitezei legale, rămânând nesancționate depășiri ale vitezei legale mai mari, dar aflate în marja de eroare, ceea ce este în totală discordanță cu scopul normelor juridice prin care au fost instituite aceste contravenții.
Pentru motivele expuse, instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 15.06.2015 dresat de I.P.J. Călărași a fost nu numai legal, dar și temeinic întocmit, din probatoriul administrat rezultând fără dubii că petenta a săvârșit fapta imputată.
Pe de altă parte, susținerea petentei, cum că apar două viteze în înregistrarea radar și, că viteza autovehiculului său ar fi cea de 40km/h, nu este întemeitată. Din CD-ul cu înregistrarea video rezultă că apar înregistrate două viteze, prima de 40 km/h care apare concomitent cu indicativul Față, drept urmare camera video a aparatului radar a măsurat în față, unde se mai află un autovehicul, ulterior aparatul radar măsurând viteza cu care a circulat autovehiculul petentei, de 103 km/h în localitate, aceasta scăzând progresiv, ținta fiind deci autovehiculul petentei, aflată în mișcare.
Conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, după ce a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal, instanța hotărăște asupra sancțiunii având posibilitatea ca, în funcție de criteriile prevăzute de lege, să reindividualizeze sancțiunile aplicate prin procesul-verbal.
Analizând fapta petentei prin prisma criteriilor de individualizare a sancțiunilor prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că petenta nu a relevat instanței nicio circumstanță sau împrejurare care să conducă la concluzia că fapta concretă săvârșită nu realizează pericolul social abstract vizat de norma de incriminare iar sancțiunea aplicată se încadrează în limitele prevăzute de lege.
În aceste condiții, instanța constată că rolul preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale în cazul petentei poate fi realizat doar prin executarea efectivă a sancțiunilor aplicate. Instanța consideră că nu se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate, mai ales că petenta are un istoric contravențional bogat în contravenții la regimul circulației, printre care și depășirea vitezei maxime admise (f. 24 dosar).
Pentru aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat de petentă este legal și temeinic, iar sancțiunile sunt legal aplicate și temeinic individualizate, astfel încât, pe cale de consecință, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta D. M., domiciliată în ., având CNP -_,împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimatul I. CĂLĂRAȘI, cu sediul în Călărași, ., jud.Călărași,la data de 27.02.2015, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cerere de apel ce va fi depusă la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședința publică din data de 15.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
JUD.S. M. Staciu L. I.
Red.S.M.
Thred.S.L/Ex.5/05.10.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2476/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 2429/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI → |
|---|
