Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 145/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 145/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 16-01-2015 în dosarul nr. 145/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 145
Ședința Camerei de Consiliu din data de 16 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. M. N.
Grefier L. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. G. S. ENERGY ROMÂNIA SA prin mandatar Asset Portofoliu Servicing România S.R.L. și pe pârâta BOURAȘ E., având ca obiect cerere de valoarea redusă.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu au lipsit părțile.
Fără citare părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța în temeiul disp. art. 131 alin.1 C. proc. civilă rap la art. 1027 și art. 107 C. proc. civilă constată existența competenței Judecătoriei Călărași din punct de vedere general, material si teritorial.
În temeiul disp. art. 258 alin.1 C. proc. civilă încuviințează reclamantei proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba menționată fiind admisibilă și putând duce la soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de soluționat, în temeiul disp.art. 244 C.proc.civilă, instanța declară terminată cercetarea procesului și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de chemare în judecată constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la 16.01.2015 sub nr._ reclamanta S.C. G. S. Energy Romanian S.A. a chemat în judecată pe pârâta Bouraș Elenea, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1710,14 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise de reclamantă în perioada 12.06.2013 – 18.06.2014, la plata sumei de 60 lei reprezentând majorări de întârziere aferente debitului datorat, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între aceasta, în calitate de furnizor și pârâtă, în calitate de consumator, au existat relații contractuale, în temeiul contractului nr._/22.09.2010, părâta nerespectându-și obligația contractuală de a achita contravaloarea facturilor emise.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1013 și urm. C.proc.civ.
În susținerea cererii formulate, reclamanta a depus, în copie, contractul nr._/22.09.2010, facturile fiscale emise în perioada 12.06.2013 – 18.06.2014 și alte înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 50 lei.
Pârâta, deși i-au fost comunicate cererea, formularul de răspuns și înscrisurile depuse de reclamantă, nu a completat formularul de răspuns menționat anterior și nu a formulat întâmpinare.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, respectiv cele atașate la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Părțile au încheiat contractul de prestări servicii nr._/22.09.2010 (f.35), având ca obiect prestarea de către reclamantă a serviciilor de furnizare a gazelor naturale în sistem reglementat.
În baza contractului menționat reclamanta a emis facturile fiscale anexate prezentei cereri de chemare în judecată.
Instanța observă că raporturile contractuale dintre părți au luat naștere înainte de . Noului Cod Civil. Prin urmare, având în vedere și dispozițiile art. 3 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, litigiile privind executarea raporturilor contractuale sunt supuse dispozițiilor Codului civil de la 1864.
În drept, potrivit art. 969 Cod civil, contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale.
Instanța reține regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia.
Totodată, instanța reține, din economia dispozițiilor art. 1082 cod civil că, în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.
Instanța constată că pârâta și-a asumat obligația de a achita facturile reprezentând contravaloarea serviciilor de care a beneficiat, în termenul de scadență de 30 zile de la data emiterii facturilor, așa cum rezultă din art. 3 alin. 2 din contractul încheiat de părți.
Prin urmare, din coroborarea probelor administrate în prezenta cauză, instanța apreciază că reclamanta a dovedit existența unei obligații de plată în sarcina pârâtei, iar acesta nu a răsturnat prezumția de culpă ce s-a născut în sarcina sa, neadministrând nicio probă în acest sens.
Instanța consideră că reclamanta a făcut dovada neîndeplinirii de către pârâtă a unei obligații contractuale asumate de aceasta, că datorită neîndeplinirii respectivei obligații i s-a produs un prejudiciu, între neîndeplinirea obligațiilor contractuale și prejudiciul produs existând legătură de cauzalitate.
În consecință, instanța o va obliga pe pârâtă la plata sumei de 1710,14 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise de reclamantă în perioada 12.06.2013 – 18.06.2014.
Totodată, instanța apreciază că părțile au inserat în contractul încheiat, prin art. 3 alin. 3, o clauză penală prin care au stabilit anticipat echivalentul prejudiciului suferit de reclamantă în ipoteza executării cu întârziere a obligației asumate de către pârâtă.
Cum pârâta nu și-a respectat obligația de a achita contravaloarea facturilor emise, instanța apreciază că reclamanta, a solicitat, în mod întemeiat, obligarea acesteia la plata de majorărilor de întârziere.
De asemenea, instanța, având în vedere centralizatorul depus la dosar, precum și dispozițiile art. 3 alin. 3 din contract, constată că reclamanta a calculat în mod corect cuantumul majorărilor de întârziere. Astfel, instanța o va obliga pe pârâtă la plata sumei de 60 lei reprezentând contravaloarea majorărilor de întârziere calculate.
În concluzie, instanța va admite cererea de chemare în judecată și o va obliga pe pârâtă la plata sumei 1710,14 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise de reclamantă în perioada 12.06.2013 – 18.06.2014 și la plata sumei de 60 lei reprezentând contravaloarea majorărilor de întârziere calculate.
Totodată, instanța, în temeiul art. 1031 rap. la art. 451 C.proc.civ, o va obliga pe pârâtă, în calitate de parte căzută în pretenții, să plătească reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. G. S. ENERGY ROMÂNIA SA, cu cod unic de înregistrare_, înregistrată în Registrul comerțului sub nr. J_, cont bancar nr. IBAN RO87CRDZ007A_ deschis la banca Romextera Bank, Sucursala T., prin mandatar Asset Portofoliu Servicing România S.R.L. cu sediul în București, .. 9, ., București, cod unic de înregistrare RO21458257, în contradictoriu cu pârâta BOURAȘ E., domiciliat în Călărași, ., ..1, . jud. Călărași, având CNP_.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1710, 14 lei, contravaloarea facturilor fiscale emise de reclamantă în perioada 12.06.2013 – 18.06.2014 si suma de 60 lei reprezentând majorări de întârziere.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 50 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R.-M. N. L. B.
Red. N.R.M
Thred..B.L.
Ex. 4/ 02.02.2015
| ← Succesiune. Sentința nr. 149/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 238/2015. Judecătoria... → |
|---|
