Contestaţie la executare. Sentința nr. 1058/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1058/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 1058/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1058
Ședința publică din data de 07 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE –N. L. P.
GREFIER-Ș. J.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de contestatoarea D. P.-AJFP CĂLĂRAȘI, în contradictoriu cu intimații T. V.-M., T. A.-L., S. L.-C. și S. I.-G., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează părțile și obiectul cauzei, învederând instanței că intimații au depus la dosar note scrise și un set de înscrisuri atașate la filele 89-90 din dosar, după care;
Instanța, conform dispozițiilor art. 254 al.4 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri propusă de contestatoare și intimați, pe care o consideră utilă justei soluționări a cauzei.
Instanța pune în discuție cererea de suspendare a executării silite pe care urmează a o respinge, având în vedere dispozițiile art. 718 alin. 1 C.pr.civ. și faptul că creditoarea nu numai că nu a invocat motive temeinice, dar nu a invocat nici un motiv în susținerea cererii de suspendare a executării silite.
Pe fondul cauzei, socotindu-se lămurită, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 13.02.2015 sub nr._, contestatoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimații T. V. M., T. A. L., S. L. C. și S. I. G. împotriva somației mobiliare emise la data de 06.02.2015, încheierii executorului judecătoresc din data de 06.02.2015, precum și împotriva executării silite însăși, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării silite declanșate de B.E.J.A. M. și Ș. până la soluționarea definitivă a prezentei contestației la executare, acordarea unui termen de grație pentru plata obligației în sumă de 1427,66 euro – cv în lei la data plății reprezentând lipsa de folosință a terenului de 5655,88 mp pentru luna ianuarie 2015 și cenzurarea cheltuielilor de executare.
În motivarea contestației la executare formulate, contestatoarea a arătat că prin somația mobiliară emisă la data de 06.02.2015, în dosarul de executare nr. 1115/2013, B.E.J.A. M. și Ș. a pus în vedere contestatoarei să achite intimaților suma de 1427,66 euro și suma de 223,20 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Contestatoarea a susținut că prin dispozițiile speciale ale OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii nu se aduce nicio încălcare a drepturilor creditorilor, ci dimpotrivă, este facilitată încasarea sumelor în mod eșalonat și la termen.
A invocat dispozițiile art. 1, ar. 2 și art. 4 din OG 22/2002, care stabilesc un termen de 6 luni în care instituțiile publice sunt obligate să facă plata de bună voie, termen care curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare la cererea creditorului, precum și dispozițiile art. 6 din OG 22/2002 care îi conferă dreptul de a solicita instanței acordarea unui termen de grație și/sau stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației respective.
A apreciat că executorul judecătoresc și creditorii nu au respectat dispozițiile OG 22/2002, întrucât au inițiat executarea înainte de expirarea termenului de grație de 6 luni. A mai apreciat și că cheltuielile de executare sunt în cuantum mult prea mare față de actele de executare efectuate până la acest moment.
Fără a motiva cererea de suspendare a executării, a ținut să precizeze că aceasta este scutită de la plata taxelor de timbru și a cauțiunii în temeiul art. 229 din OG 92/2013.
În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe disp. art. 711 și urm. C.proc.civ.
În susținerea contestației la executare formulate, contestatoarea a depus, în copie, somația mobiliară emisă la data de 06.02.2015, în dosarul de executare nr. 1115/2013 de B.E.J.A. M. și Ș., încheierea executorului judecătoresc din 06.02.2015 și hotărârile judecătorești în baza cărora se efectuează executarea silită.
În temeiul art. 229 din O.G. 92/2013, contestația la executare formulată este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Intimații au formulat întâmpinare, prin care au solicit respingerea contestației la executare ca neîntemeiată
Au arătat, în esență că prin hotărâre judecătorească irevocabilă la data de 04.06.2013, contestatoarea a fost obligată să achite lunar suma de 1427,66 euro, având obligația de a asigura din timp resursele bugetare pentru executarea hotărârii cu privire la rata din ianuarie 2015 și că aceasta aduce în fața instanței o interpretarea a dispozițiilor art. 2 din OG 22/2002 care este eronată și contrară dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului dezvoltate jurisprudențial în cauza Ș. împotriva României.
A mai arătat că în contestație nu se invocă nici un motiv de nelegalitate a formelor de executare din dosarul 1115/2013 și nicio situație care să justifice suspendarea executării sau acordarea unui termen de grație.
Cu privire la cheltuielile de executare, intimații au arătat că obligația plății de către debitoare rezultă din disp. art. 669 alin. 2 C.pr.civ., iar cuantumul acestora a fost stabilit conform onorariilor minimale prev. de OMJ 2561/2012.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.pr.civ.
În susținerea întâmpinării formulate, intimata a depus, în copie, sentința civilă nr. 1092/2014 a Judecătoriei Călărași și decizia nr. 557/2014 a Tribunalului Călărași.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 24.03.2015, contestatoarea a reluat considerațiile din cererea introductivă și a arătat că a solicitat suplimentarea creditelor bugetare prin adresa nr. 7365/12.02.2015.
La termenul de judecată din data de 07.04.2015, instanța a pus în discuție cererea de suspendare a executării silite pe care urmează a o respinge, având în vedere că nu s-a invocat nici un motiv care să justifice o astfel de măsură.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Întrucât capetele de cerere privind suspendarea executării silite și acordarea unui termen de grație au fost formulate în cadrul unei contestații la executare de drept comun întemeiată pe dispozițiile art. 711 și urm. C.pr.civ., iar instanța din oficiu nu poate schimba cauza acțiunii, judecarea și soluționarea cauzei s-au făcut în conformitate cu dispozițiile procedurale din codul de procedură civilă ce reglementează contestația la executare, iar nu potrivit dispozițiilor procedurale speciale prev. de art. 6 alin. 4, 5 și 6 din OG 22/2002. Totuși, la soluționarea fondului, pe capătul de cerere privind acordarea unui termen de grație, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 6 alin. 1 din OG 22/2002 invocate în contestație.
La data de 06.02.2015 în dosarul de executare nr. 1115/2013 al B. M. și Ș., executorul judecătoresc M. I. a emis somație mobiliară (f.10) prin care a somat contestatoarea să achite creditorilor suma de 1427, 66 euro reprezentând contravaloarea chiriei la data plății – contravaloare lipsă folosință teren de 5655,88 mp pentru luna ianuarie 2015 și suma de 223,20 lei reprezentând onorariu minimal calculat conform OM 2561/2012.
În somație s-a menționat că executarea silită se face în temeiul sentinței civile nr. 3785 din 01.11.2012 pronunțată de Judecătoria Călărași, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 18/20.02.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași, definitivă prin decizia nr. 1129/R/04.06.2013 a Curții de Apel București și în baza încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată la 08.01.2014 de Judecătoria Călărași.
De asemenea, în somație s-a menționat termenul de plată și consecințele nerespectării acestui termen, fiind atașate copii certificate de pe actele pe care se întemeiază executarea silită.
Relativ la capătul de cerere privind acordarea unui termen de grație conform dispozițiilor art. 6 alin. 1 din OG 22/2002, care prevede că „În cazurile în care, din motive temeinice privind realizarea atribuțiilor prevăzute de lege, instituția debitoare nu își poate îndeplini obligația de plată în condițiile prevăzute la art. 1 alin. (1), art. 2 sau 4, aceasta va putea solicita instanței judecătorești care soluționează cauza acordarea, în condițiile legii, a unui termen de grație sau/și stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației respective”, instanța urmează să examineze dacă împrejurările de fapt invocate de creditoare pot constitui motive temeinice pentru ca instanța să dispună acordarea unui termen de grație sau eșalonarea plății.
În primul rând, instanța constată că în cererea introductivă au fost expuse mai multe dispoziții legale, dar debitoarea nu a invocat nici un motiv de fapt care să o împiedice să execute de bună-voie obligația aferentă lunii ianuarie 2015 stabilită prin sentința civilă nr. 3785 din 01.11.2012 pronunțată de Judecătoria Călărași, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 18/20.02.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași, definitivă prin decizia nr. 1129/R/04.06.2013 a Curții de Apel București.
Instanța nu poate reține ca argument credibil invocarea de către debitoare a dispozițiilor art. 1, 2 și 4 din OG 22/2002 care i-ar conferi imperativ și necondiționat un termen de 6 luni pentru a face plata de bună voie, în condițiile în care chiar textele legale menționate impun condiții de acordare a acestui termen referitoare la o lipsă obiectivă de fonduri și la existența unor demersuri concrete în scopul obținerii acestora, aspecte pe care contestatoarea nu le-a invocat sau dovedit.
Din această perspectivă, dar și prin prisma „motivelor temeinice” reglementate de art. 6 din OG 22/2002, instanța nu poate lua în considerare nici adresa nr. 7365 emisă de D. Ploiești prin care s-a solicitat la 12.02.2015 suplimentarea bugetului pentru aplicarea obligațiilor către creditori.
Lipsa de relevanță a acestui demers este dată de faptul că la data de 12.02.2015 debitoarea solicită o suplimentare de buget pentru a achita o obligație scadentă în ianuarie 2015, despre a cărei existență avea cunoștință încă de la data 04.06.2013 și pentru care se încuviințase începerea executării silite la data de 08.01.2014. Față de aceste argumente, instanța constată că debitoarea a avut suficient timp (mai mult de un an de la data pronunțării soluției sau de la data începerii executării) pentru a asigura existența în bugetul său a sumelor necesare executării obligațiilor periodice de plată a sumelor reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului aparținând creditorilor, iar lipsa fondurilor din buget se datorează exclusiv culpei debitoarei, iar nu unei împrejurări excepționale și imprevizibile care să justifice prorogarea continuării executării silite.
Mai mult decât atât, acordarea unui termen de grație debitoarei nu se justifică nici prin prisma faptului că cererea de față a fost introdusă la 13.02.2015 și soluționată la aproximativ două luni de la introducere, timp în care debitoarea ar fi avut timp suficient să-și execute obligațiile scadente aferente lunii ianuarie 2015.
De altfel, relativ la atitudinea contestatoarei față de executarea de bună voie a obligațiilor stabilite prin hotărâre judecătorească în favoarea intimaților, instanța nu poate să nu remarce faptul că aceasta a formulat pe parcursul anului 2014 nu mai puțin de trei (3) cereri având ca obiect contestație la executare (dosarele_ - f.66,_ – f. 4 și_ – f.3), toate acestea având ca scop obținerea unor amânări la plata obligațiilor către creditori, toate fiind respinse de Judecătoria Călărași, iar două fiind soluționate definitiv cu aceeași soluție de Tribunalul Călărași, în timp ce una se află în apel pe rolul aceleiași instanțe.
Față de motivele ce preced, instanța constată neîntemeiată cererea debitoarei de acordare a unui termen de grație la plata sumelor de 1427,66 euro reprezentând contravaloarea chiriei la data plății – contravaloare lipsă folosință teren de 5655,88 mp pentru luna ianuarie 2015 și 223,20 lei reprezentând onorariu minimal calculat conform OM 2561/2012.
Pentru a soluționa capătul de cerere privind cenzurarea cheltuielilor de executare, instanța reține că prin încheierea din 06.02.2015 (f.11) executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare silită în dosarul de executare la suma de 223,20 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc, calculat conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/C/2006, prin raportare la suma de 1427,66 euro asupra căreia se efectuează executarea silită.
Verificând valoarea onorariului minimal stabilit conform pct. 3 lit. a spct. 3 din Anexa la Ordinul Ministerului Justiției nr. 2550/C/2006, se constată că pentru suma de 1427,66 euro, convertită în lei la cursul din 06.02.2015, rezultă un onorariu minimal, inclusiv TVA, de 224,49 lei.
Comparând cele două valori, se constată că onorariul stabilit de executorul judecătoresc prin încheierea din 06.02.2015 în dosarul de executare nr. 1115/2013 al B. M. și Ș. este aproximativ egal cu onorariul minimal prevăzut de reglementările în vigoare pentru activitatea executorilor judecătorești.
Ca atare, instanța constată că onorariul executorului judecătoresc a fost legal stabilit, iar alte cheltuieli de executare nu au fost imputate creditoarei, astfel că solicitarea acesteia de cenzurare a cheltuielilor de executare este în mod evident neîntemeiată.
Pentru aceste motive, instanța constată neîntemeiată cererea debitoarei privind diminuarea cheltuielilor de executare.
Întrucât ambele capete de cerere formulate de debitoare au fost găsite neîntemeiate, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoare.
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea Ministerul Finanțelor Publice – D. Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași, cu sediul în Călărași, .-8, jud.Călărași, în contradictoriu cu intimații T. V.-M.,CNP-_, domiciliată în Pitești, ., nr.36, ., T. A.-L., CNP-_, domiciliat în Pitești, ., nr.36, ., ., S. L.-C., CNP-_, domiciliat în Cîmpulung, ., nr.8, ., ., jud.Argeș și S. I.-G., CNP-_, domiciliat în Cîmpulung, ., jud.Argeș.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. L. P. Ș. J.
Red. N.L.P.
Tehnored.Ș.J.
Ex.7/07.05.2015
| ← Fond funciar. Sentința nr. 942/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1059/2015. Judecătoria... → |
|---|
