Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 975/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 975/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 975/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
Sentința Civilă nr.975
Ședința publică de la 31 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. P. N.
Grefier Ș. J.
Pe rol judecarea cauzei civile pe cale de ordonanță președințială formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA D. STATULUI, având ca obiect suspendare licitație.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat av. M. M., pentru reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale nr._, și av. G. S., pentru titularul cererii de intervenție, în baza împuternicii avocațiale . nr._/2015.
Procedura nelegal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, evidențiindu-se părțile, obiectul cauzei, procedura de citare, învederându-se instanței că pârâta a luat cunoștință de conținutul dosarului prin consilier juridic F. Justina și a depus întâmpinare; că la dosar a fost depusă cerere de intervenție în favoarea pârâtei de către S.C. CRISAGRO B. S.R.L. după care,
Instanța, văzând că în ședința de judecată este prezentă reprezentanta reclamantului și că reprezentanta pârâtei a luat cunoștință de termen prin studierea dosarului și a depus la dosar întâmpinare în care a menționat și termenul de judecată, constată acoperită lipsa de procedură cu pârâta și constată că pârâta avea termen în cunoștință.
Instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale de soluționare a prezentei cereri de ordonanță președințială invocată de pârâtă prin întâmpinare. Pune în vedere reprezentantului persoanei care a formulat cerere de intervenție că nu i se poate acorda cuvântul pe excepție, având în vedere că nu a fost admisă în principiu această cerere, iar admiterea în principiu trebuie să fie dispusă de instanța competentă. Acordă cuvântul pe excepție reprezentantei reclamantei.
Av M. M., având cuvântul pentru reclamantă, solicită respingerea excepției, având în vedere că cererea de suspendare a licitației a fost formulată pe calea ordonanței președințiale pentru care sunt aplicabile regulile de competență de drept comun prev. de art. 94 C.pr.civ., astfel încât competența aparține judecătoriei.
Socotindu-se lămurită, instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare pe excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Călărași.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.03.2015 sub nr._, reclamanta S.C. A. H. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Agenția D. Statului pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună pe calea ordonanței președințiale suspendarea licitației organizată de pârâtă la data de 23.03.2015 pentru arendarea terenurilor cu destinație agricolă și neagricolă aflate în administrarea acesteia, până la pronunțarea instanței de fond în ceea ce privește obligarea pârâtei să încheie contract de concesiune prin metoda atribuirii directe cu privire la suprafața de teren ocupată de sisteme de îmbunătățiri funciare proprietatea reclamantei, precum și a suprafeței de teren aferentă zonelor de protecție, ținând cont de prevederile Ordinului nr.227/2006.
Reclamanta a solicitat instanței să se pronunțe asupra cererii fără citarea părților, în condițiile art. 998 alin. 2 teza I C.pr.civ., având în vedere că licitația urma să fie organizată la data de 23.03.2015.
În susținerea competenței materiale și teritoriale a Judecătoriei Călărași, reclamanta a invocat disp. art. 94 alin. 1 pct. 1 lit. h C.pr.civ. și disp. art. 117 alin. 1 din C.pr.civ. și a arătat că, întrucât obiectul licitației îl constituie arendarea unor suprafețe de teren aflate în . în vedere că obiectul litigiului este o obligație de a face, competența aparține Judecătoriei Călărași. A invocat în susținere și soluția pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul_ prin care s-a declinat competența pentru soluționarea unei cereri privind obligarea ADS la încheierea unui act adițional la un contract de concesiune în favoarea Judecătoriei Călărași.
Contrar celor susținute anterior, în aceeași motivare, reclamanta a arătat că față de motivele expuse, instanța competentă să se pronunțe asupra fondului litigiului și, implicit asupra cererii de față este Curtea de Apel București, Secția a VIII-a – C. Administrativ și Fiscal.
La cerere au fost atașate înscrisuri (f.11-132).
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale a instanței, în temeiul art. 248 corob. cu disp. art. 997 C.pr.civ..
În motivarea excepției, a arătat că pe rolul C. este înregistrat un dosar între aceleași părți care are ca obiect suspendare executare act administrativ, solicitându-se și pe această cale suspendarea licitației organizate la data de 23.03.2015.
Raportat la aceste considerente, pârâta a apreciat că instanța competentă să judece cererea de ordonanță președințială este Curtea de Apel București – Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Instanța a fixat primul termen de judecată conform cererii reclamantei, fără citare, la 20.03.2015, termen la care a constatat că nu poate soluționa cererea fără prezența și lămuririle părților, astfel că a dispus citarea părților în termen scurt. Întrucât reclamanta nu a furnizat instanței informațiile necesare citării prin mijloace ce permit transmiterea electronică rapidă a comunicării, instanța a fixat termenul de judecată în funcție de termenele medii de comunicare a corespondenței poștale, la 31.03.2015.
Înaintea termenului de judecată, la dosarul cauzei a fost depusă și cererea de intervenție în interesul pârâtei formulată de CRISAGRO B. S.R.L.
La termenul din 31.03.2015, conform art. 248 C.pr.civ., instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale, urmând ca celelalte cereri ale părților și terților să fie soluționate de instanța competentă.
Pentru a soluționa această excepție, instanța are în vedere în primul rând dispozițiile art. 997 C.pr.civ. conform căruia cererea de ordonanță președințială se introduce la instanța competentă să se pronunțe în prima instanță pe fondul dreptului.
Pentru a analiza competența prin prisma acestei reguli, instanța trebuie să identifice „fondul dreptului” invocat de reclamantă pentru a obține suspendarea licitației.
Sub acest aspect, instanța consideră că licitația nu constituie un act juridic în sine, ci o operațiune tehnico-administrativă care se efectuează în baza actului juridic prin care se dispune organizarea licitației.
Raportat la acest considerent, instanța constată că „fondul dreptului” invocat de reclamantă în susținerea cererii de suspendare a efectelor actului juridic de dispoziție al pârâtei este reprezentat de controlul legalității și temeiniciei actului de decizie al pârâtei care are ca efect organizarea licitației.
Cum actul de dispoziție privind organizarea licitației aparține pârâtei Agenția D. Statului, fiind emis în regim de putere publică în limitele exercitării atribuțiilor conferite de art. 4 din Legea 268/2001, se constată că decizia organizării licitației din 23.03.2015 are caracterul unui act administrativ în sensul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004.
Ca atare, controlul legalității deciziei pârâtei de a organiza licitația din 23.03.2015 se face conform regulilor contenciosului administrativ al actelor administrative individuale, iar competența pentru judecarea unei astfel de cereri aparține instanței de contencios administrativ.
Raportat la circumstanțele cauzei de față, întrucât „fondul dreptului” îl constituie controlul legalității unui act administrativ emis de o autoritate centrală, competența materială pentru această judecată aparține secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul curții de apel, conform disp. art. 10 alin. 1 teza finală din Legea 554/2004.
Față de motivele expuse și de dispozițiile art. 997 alin. 1 C.pr.civ., instanța constată că și pentru soluționarea ordonanței președințiale prin care se solicită suspendarea efectelor actului administrativ în situația concretă din cauza de față, competența materială de soluționare aparține tot secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul curții de apel.
În concluzie, instanța constată că excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Călărași pentru soluționarea cererii formulate de reclamantă este întemeiată, urmând a fi admisă.
Întrucât urmează să admită excepția necompetenței materiale, iar sediul pârâtei și al reclamatei se află în circumscripția Curții de Apel București, instanța urmează să decline competența de soluționare a cauzei de față în favoarea Curții de Apel București – Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Conform disp. art. 123 C.pr.civ. aceeași instanță este competentă să se pronunțe și cu privire la admisibilitatea în principiu și, eventual, pe fondul cererii de intervenție accesorie formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Călărași invocată de pârâtă.
Declină în favoarea Curții de Apel București – Secția de C. Administrativ și Fiscal competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială formulată de reclamanta S.C. A. H. S.R.L. Fetești, cu sediul în Fetești, Aleea R., .-4, jud,Ialomița, înregistrată la ORC sub nr.J_, CUI R6900281, în contradictoriu cu pârâta Agenția D. Statului, cu sediul în București, ..43, sector 1.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. L. P. Ș. J.
Red. N.L.P.
Tehnored.Ș.J.
Ex.5/02.04.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1059/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 985/2015.... → |
|---|
