Contestaţie la executare. Sentința nr. 1498/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1498/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 2405/202/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
DOSAR NR._
Sentința civilă nr. 1498
Ședința publică din 18 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – S. O.
GREFIER - V. N.
Pe rol judecarea acțiunii civile având ca obiect contestație la executare formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimata D.G.R.F.P. Ploiești - A. Călărași.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru contestatoare av. A. B., lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care ;
Av. A. B. pentru contestatoare arată că au fost depuse toate actele, iar potrivit art. 129 al 3 măsurile asiguratorii nu pot avea efect până la emiterea deciziei de impunere, decizie ce a fost emisă la data de 30.03.2015 si comunicată pe data de 09.04.2015.
Contestatoarea prin apărătorul ales învederează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Instanța ia act că intimata a formulat concluzii scrise pe baza înscrisurilor comunicate la termenul anterior, că nu mai sunt alte cereri de formulat si acordă cuvântul pentru susțineri în fond.
Apărătorul contestatoarei având cuvântul solicită admiterea contestației în primul rând că este lipsit termenul de scadență și mod faptic măsurile asiguratorii au produs efecte, că nu există nici un fel de pericol al patrimoniului sau destrămare, societatea vând același patrimoniul pe care îl avea și înainte de măsurile asiguratorii. Patrimoniul societății a rămas neschimbat, nu a înstrăinat nimic și nu există indicii cu privire la înstrăinarea patrimoniului.
Mai arată că decizia de instituire trebuia să fie motivată și nu a fost în acest caz, si reprezintă doar o remitere a acestei decizii; o apreciază că este nelegală și netemeinică solicitând admiterea contestației cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
INSTANȚA,
Asupra acțiunii civile de față,
Prin cererea introdusă la această instanță la data de 20.04.2015 și înregistrată sub nr. 2405 /202/2015, reclamanta ., cu sediul social în Călărași, ., . 3), ., ., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, având CUI RO_, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la S. B., C. si Asociații cu sediul în București, .. 51, ., sector 5 a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești- Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași cu sediul în Călărași, .-8, județul Călărași, prin care solicită anularea executării silite înseși și a tuturor actelor de executare emise în dosarul de executare nr._ respectiv: desființarea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 2898/31.03.2015 și a procesului verbal de sechestru pentru bunurilor mobile nr. 2898/1.04.2015, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că în perioada 31.07.-01.08.2014 și 08-10.09.2014 societatea a fost supusă controlului fiscal din partea Direcției Regională Antifraudă A., iar la finalul controlului a fost emis procesul verbal nr._/1.10.2014 prin care au fost constatate presupuse nereguli în raportările fiscale efectuate de S. în perioada 2013-iunie 2014, soldate cu un prejudiciu estimat la suma de 4.894.611,24 lei.
Neregularitățile invocate în actul de control au vizat încălcarea legislației privind acordarea diurnei lucrătorilor temporari, nerespectarea Directivei 2008/14/CE privind munca prin agent de muncă temporară și încălcarea obligației privind calcularea și virarea TVA.
În baza procesului verbal de control, DGAF A. a emis decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/1.10.2014, prin care s-a dispus înființarea sechestrului asigurator asupra autoturismului VolKswagen Tuareg, cu o valoare de inventar de 90.346 lei, precum și poprirea tuturor conturilor bancare ale societății. Prin procesul verbal de sechestru asigurator al bunurilor mobile nr._/09.10.2014, A. Călărași a pus în aplicare măsura sechestrului asupra autoturismului mai sus menționat.
A mai arătat că la data de 27.10.2014 a formulat contestație la executare împotriva actelor de instituire a măsurilor asiguratorii din dosarul de executare nr._, iar pe rolul Judecătoriei Călărași a fost înregistrat dosarul nr._ . Prin sentința civilă nr. 621/23.02.2015 Judecătoria Călărași a constatat că măsurile asiguratorii dispuse de către DGAF A. și A. Călărași cu privire la bunurile mobile și conturile bancare ale societății sunt nelegale și a dispus anularea acestora. Până la momentul pronunțării hotărârii-23.03.2015, nu fusese emis titlul de creanță fiscală. La data de 15.04.20.2015, sentința a fost atacată de ANAF cu apel.
La data de 31.03.2015, în cadrul aceluiași dosar de executare nr._, A. Călărași a emis Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 2898, prin care a indisponibilizat din nou autovehiculul VolKswagen Tuareg, precum și toate conturile bancare ale S. deschise la Banca Transilvania Călărași și Banca Unicredit Ț. Călărași. Decizia a fost dusă la îndeplinire prin emiterea si comunicarea procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunurile mobile nr. 2898/1.04.2015.
Măsurile asiguratorii din cursul anului 2015 au fost dispuse pentru pretinse obligații de plată în cuantum de 6.435.534 lei, care ar fi fost reținute în sarcina S. prin actul administrativ fiscal nr. F-CL-150/30.03.2015, cat care până în prezent nu a fost comunicat. Actele contestate au același conținut si aceleași efecte juridice cu actele anterioare, anulate în dosarul nr._ de către Judecătoria Călărași. Efectele hotărârii de anulare nu pot fi invalidate de AFP Călărași prin emiterea unor acte fiscale cu același conținut.
Decizia din 31.03.2015 și procesul verbal din 01.04.2015 au același conținut, aceleași efecte juridice, aceleași temeiuri de drept și au fost emise pentru aceleași pretinse obligații fiscale ca si decizia nr._/01.10.2014 și a procesului verbal aferent. Emiterea unor acte administrativ fiscale noi, cu același conținut, același temei de drept și aceleași efecte juridice cu actele fiscale deja anulate de instanță, are semnificația nerespectării efectelor hotărârii judecătorești, precum și semnificația unui evident exces de putere, sancționabil a priori cu nulitatea astfel emise. Sentința Judecătoriei Călărași are autoritatea de lucru judecat, atât în ceea ce privește soluția, cât și în ceea ce privește considerentele, astfel că în privința noilor acte contestate nu s-ar putea pronunța o soluție contrară.
În motivarea hotărârii, s-a reținut în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 129 alin. 2 CPF, iar măsurile de indisponibilizare dispuse de organele fiscale, îngreunează, dacă nu chiar blochează activitatea S.. De asemenea, instanța a reținut că, conduita culpabilă/abuzivă a organelor fiscale, care de mai bine de cinci luni de la momentul controlului au refuzat întocmirea actului administrativ fiscal, iar S. se află în imposibilitatea de a contesta suma pretinsă cu titlu de creanță fiscală.
În cauză, organul fiscal nu doar că nu a remediat Aspectele menționate prin sentința invocată, ci doar la câteva zile de la pronunțarea acestei sentințe a procedat la emiterea unor noi acte, cu același conținut cu actele anulate, ceea ce înseamnă că organul fiscal a înțeles să continue conduita sa păgubitoare și să paralizeze nejustificat activitatea societății.
Măsurile asiguratorii sunt nelegale, întrucât în privința subscrisei nu există nici un pericol privind împiedicarea colectării vreunor sume.
În cauză, deși în cuprinsul Deciziei de instituire nr. 2898/31.03.2015 este redat conținutul art. 129 alin 2 CPF, în motivarea instituirii măsurii asiguratorii, aceasta este justificată pe considerente ce nu conduc la stabilirea existenței pericolului de sustragere de la plata impozitelor și taxelor datorate către Bugetul de Stat, a risipirii patrimoniului sau de ascundere a acestuia sau a situației financiare a S. trecute sau prezente.
Astfel, niciunul din motivele prezentate de intimată nu reprezintă date certe, în sensul cerut de lege, că S. urmărește sustragerea de la urmărire sau risipirea activelor patrimoniale. Dimpotrivă, astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cadrul primei contestații la executare. Reclamanta a demonstrat pe parcursul controlului fiscal efectuat în anul 2014, faptul că nu există nicio minimă intenție, de a se sustrage controlului, respectiv de la stabilirea și colectarea obligațiilor fiscale, câtă vreme reprezentanții societății au colaborat nemijlocit și au pus la dispoziție echipei de control toate informațiile și documentele privind activitatea economică și financiar-contabilă a S..
Practica organului de control de a încerca obligarea agenților economici să plătească în timpul controlului sumele de plată stabilite este contrară legii, atât timp cât legiuitorul a prevăzut un termen de plată și a dat posibilitatea debitorului să conteste aceste sume. Astfel, A. Călărași nu a emis și nu a comunicat subscrisei decizia de impunere prin care s-a stabilit obligația de plată a sumei de 6.435.534 lei, astfel că legalitatea stabilirii obligațiilor principale si accesorii nu poate fi verificată la acest moment. Din înscrisurile anexate prezentei (certificate de atestare fiscală emisă în perioada 2013-2014, declarații și raportări fiscale) reiese faptul că, de-a lungul existenței sale, S. nu a înregistrat restante la plata datoriilor către stat.
Mențiunile privind încetarea activității S. în perioada iulie – decembrie 2014 sunt neîntemeiate, iar din raportările financiar – contabile anexate reiese situația de fapt reală.
Chiar si în măsura în care activitatea subscrisei ar fi fost temporizată în ultima parte a anului 2014, acest fapt se demonstrează exclusiv conduitei abuzive a organului fiscal, care a dispus poprirea tuturor conturilor bancare ale societății și a produs un blocaj general la nivelul S..
Astfel cum a reținut anterior și Judecătoria Călărași, prin indisponibilizarea de către intimata la data de 09.10.2014 a tuturor conturilor bancare ale societății până la concurența sumei de 4.894.611, 24 lei (aproximativ 1.100.00 euro), întreaga activitate S. - agent de muncă temporară - a fost paralizată, cu atât mai mult cu cât reclamanta s-a aflat în imposibilitatea de a contesta suma în lipsa comunicării deciziei de impunere.
Prin reinstituirea de către organul fiscal a măsurilor asiguratorii imediat după desființarea de către instanță a actelor dispuse inițial, activitatea S. rămâne în continuare în blocaj, iar drepturile legitime de constatare a titlului executoriu sunt nesocotite prin refuzul intimatei de a emite și comunica decizia de impunere.
A mai arătat reclamanta că, cu privire la tratamentul fiscal al diurnei relevă faptul că indemnizația/orice altă sumă de aceeași natură primită de angajați, pe perioada delegării și detașării în străinătate, în interesul serviciului, nu este inclusă în veniturile salariale și nu este impozabilă. Dimpotrivă, diurna reprezintă o cheltuială deductibilă, în măsura în care cuantumul ei se încadrează în limita de 2,5 ori nivelul legal stabilit prin hotărâre de guvern pentru personalul din instituțiile publice.
În realitate, subscrisa a respectat dispozițiile legale aplicabile încheierii contractelor individuale de muncă pentru fiecare misiune temporară din Spania în anii 2013-2014, întrucât subscrisa a avut în vedere prevederile Codului Muncii în vigoare, care au transpus inclusiv principiile Directivei 2008/104/CE.
În dovedire, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, respectiv: sentința civilă nr. 621/23.02.2015 a Judecătoriei Călărași, dovezile ce atestă plățile efectuate de S. către Bugetul de Stat în perioada iunie - iulie 2014 (extrase de cont emise de Banca Transilvania), certificate de atestare fiscală emise de A. Călărași în perioada 2013-2014 privind inexistenta oricăror debite fiscale ale S., balanțe de verificare ale societății din perioada 01 - 31.12.2013, 01 - 31.05.2014, 01 - 30.06.2014, 01 - 31.12.2014, raportare contabilă S. la data de 30.06. 2014 privind situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, contul de profit și pierdere și actele fiscale emise în contra S. în anul 2014.
Contestația la executare a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 129 CPF, art 172-174 CPF, art. 205-207 CPF. Art. 2.1., pct. 5.1.1 din Ordinul ANAF 2065/2010.
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 08.05.2015 intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare, pentru următoarele motive:
În ce privește nelegalitatea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, face următoarele precizări: soluția de instituire a măsurilor asiguratorii este prerogativă legală statuată de OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală la îndemâna inspectorilor fiscali, care pot dispune în urma finalizării controlului efectuat la un contribuabil și a stabilirii unor sume suplimentare, poprirea asiguratorie sau /și sechestru asigurator asupra bunurilor, pentru ca recuperarea creanțelor respective să se facă mai ușor. Reclamanta nu motivează, în ce consta prejudiciul suferit în urma instituirii acestor măsuri.
Organul fiscal aluat această măsură în urma consultării evidențelor contabile a societății reclamante, fiind motivată în sensul și în spiritul dispozițiilor art. 129 alin 2 din OG nr. 92/2003; mai exact această decizie s-a luat întrucât cuantumul sumelor stabilite suplimentar 6.435.534 lei este substanțial, iar din analiza documentelor puse la dispoziție de către societatea reclamantă, există pericolul ca respectiva societate să se sustragă de la urmărire sau să se ascundă ori să își risipească patrimoniul.
Mai mult, organele de control au fost îndreptățite la acel moment a lua această măsură întrucât sumele stabilite suplimentar prin actul administrativ nr. F-CL-150/30.03.2015 nu au fost achitate până la data emiterii deciziei contestate și pentru a se asigura colectarea creanțelor fiscale stabilite în urma controlului.
Pârâta solicită a se avea în vedere faptul că măsurile întreprinse de organele de control au menirea de a garanta colectarea creanțelor stabilite prin actul de control și să se constate faptul că decizia de instituire nr. 2898/31.03.2015 cât si procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunurile mobile nr. 2898/01.04.2015, sunt temeinice si legale.
În drept intimata si-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 din Legea 134/2010 Cod procedură civilă.
Analizând contestația la executare, prin prisma susținerilor părților, raportate la dispozițiile legale incidente în cauză și la probatoriul administrat, instanța reține următoarele:
În perioadele 31.07 – 01.08.2014 și 08 – 10.09.2014, inspectori din cadrul Direcției Regionale Antifraudă A. au efectuat un control operativ și inopinat la punctul de lucru al reclamantei situat în municipiul Călărași, ., județul Călărași. În urma controlului s-a întocmit Procesul verbal nr._/01.10.2014, în care s-a reținut că, prin activitatea sa, .. ar fi adus bugetului consolidat al statului un prejudiciu de 4.894.611,24 lei.
Pe baza Procesului verbal nr._/01.10.2014, pârâta Direcția Regională Antifraudă A. a emis, împotriva reclamantei, Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._ din 01.10.2014, întemeiată pe dispozițiile art. 128 alin. (4) C. proc. fisc., pentru aceeași sumă de 4.894.611,24 lei.
Direcția Regională Antifraudă A. a solicitat pârâtei A. Călărași, ca organ fiscal teritorial în a cărui circumscripție teritorială se află sediul social al reclamantei, punerea în executare a Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._ din 01.10.2014 față de reclamanta .. Pârâta A. Călărași s-a conformat acestei adrese și a întocmit Procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._ din data de 09.10.2014.
Împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._ din 01.10.2014 și a Procesului verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._ din data de 09.10.2014, reclamanta .. a formulat contestație la executare, soluționată de Judecătoria Călărași prin Sentința civilă nr. 621 din 23.02.2015, pronunțată în dosarul nr._ . Instanța a admis contestația la executare și a dispus anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._ din 01.10.2014, întocmită de pârâta Direcția Regională Antifraudă Fiscală A., și a Procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._ din 09.10.2014, întocmit de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Călărași a reținut, în esență, următoarele:
Până la pronunțarea Sentinței civile nr. 621 din 23.02.2015, Direcția Regională Antifraudă A. nu a întocmit nici un act administrativ și nici nu a declanșat vreo procedură de urmărire penală împotriva reclamantei .. pe baza constatărilor din Procesului verbal nr._/01.10.2014 (care a stat la baza măsurilor asigurătorii contestate de reclamantă). Pe de altă parte, judecătoria a apreciat ca fiind întemeiate susținerile reclamantei potrivit cărora indisponibilizarea sumei de 4.894.611,24 lei (aproximativ 1.100.000 euro) îi îngreunează, dacă nu chiar îi blochează activitatea. În acest context, faptul că Direcția Regională Antifraudă A. a întârziat cu aproape cinci luni întocmirea vreunui act administrativ sau declanșarea vreunei proceduri penale împotriva reclamantei, înlătură susținerile părților pârâte cu privire la oportunitatea măsurilor asiguratorii. Cu alte cuvinte, pentru aceste considerente, instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. fisc.
În cauză nu a existat nici măcar suspiciunea rezonabilă că suma pentru s-au instituit măsurile asiguratorii provine din comiterea unor infracțiuni, câtă vreme pârâta Direcția Regională Antifraudă A., ca organ constatator, nu a declanșat o procedură de urmărire penală împotriva reclamantei.
Pe lângă faptul că măsurile asiguratorii au îngreunat, dacă nu chiar au blocat, activitatea reclamantei, .. se afla în imposibilitatea de a contesta suma de 4.894.611,24 lei (aproximativ 1.100.000 euro) întrucât, așa cum s-a arătat mai sus Direcția Regională Antifraudă A. nu a emis vreun act administrativ fiscal iar Procesul verbal nr._/01.10.2014 nu constituie act administrativ fiscal conform art. 41 din C. proc. fisc., și nu este susceptibil de a fi contestat conform art. 205 din același act normativ.
După pronunțarea Sentinței civile nr. 621 din 23.02.2015 a Judecătoriei Călărași, pârâta A. Călărași a efectuat un control fiscal asupra contestatoarei .., concretizat prin Raportul de inspecție fiscală nr. F-CL 146 din data de 30.03.2015 (filele 193 – 198). Acest raport de inspecție fiscală a confirmat constatările Direcției Regionale Antifraudă Fiscală A. Procesului verbal nr._/01.10.2014. Mai mult, raportul de inspecție fiscală a stabilit și alte obligații fiscale în sarcina reclamantei.
În prezenta cauză, instanța nu este îndreptățită să analizeze legalitatea și temeinicia obligațiilor fiscale ale .. constatate prin raportul de inspecție fiscală.
Pe baza Raportul de inspecție fiscală nr. F-CL 146 din data de 30.03.2015, pârâta A. Călărași a întocmit Decizia de impunere nr. F-CL 150 din 30.03.2015, referitoare la obligațiile fiscale ale reclamantei din cauza de față. Decizia de impunere conține atât obligațiile fiscale ale .. constatate de Direcția Regională Antifraudă A. prin Procesul verbal nr._/01.10.2014 cât și obligații fiscale suplimentare constatate de organul fiscal teritorial, pârâta A. Călărași.
În temeiul Deciziei de impunere nr. F-CL 150 din 30.03.2015, pârâta A. Călărași a dispus măsurile asigurătorii contestate de reclamantă pe calea prezentei acțiuni: decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 2898/31.03.2015 și procesul verbal de sechestru pentru bunurilor mobile nr. 2898/01.04.2015
Se poate observa cu ușurință că pe baza Procesului verbal nr._/01.10.2014, Direcția Regională Antifraudă A. a emis, împotriva reclamantei, Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._ din 01.10.2014, întemeiată pe dispozițiile art. 128 alin. (4) C. proc. fisc., pentru suma de 4.894.611,24 lei, iar măsurile asigurătorii contestate de reclamantă pe calea prezentei acțiunii s-au luat pentru suma de 6.435.534 lei, care conține suma de 4.894.611,24 lei și obligațiile fiscale suplimentare constate prin Raportul de inspecție fiscală nr. F-CL 146 din data de 30.03.2015.
În consecință, judecătoria constată că situația de fapt reținută prin Sentința civilă nr. 621 din 23.02.2015, pronunțată în dosarul nr._ s-a schimbat iar temeiurile care au stat la baza acestei hotărâri nu mai subzistă în prezent.
În primul rând, contrar susținerilor reclamantei, suma totală pentru care s-au luat măsurile asigurătorii contestate de reclamantă pe calea prezentei acțiuni este diferită de cea pentru care s-au luat măsurile asigurătorii anulate de instanță prin Sentința civilă nr. 621 din 23.02.2015, așa cum s-a arătat mai sus.
Apoi, aceleași măsuri asigurătorii (contestate de reclamantă pe calea prezentei acțiuni) au fost luate pe baza unui titlu de creanță, Decizia de impunere nr. F-CL 150 din 30.03.2015, care poate fi contestat de reclamantă pe calea procedurii prevăzută de art. 205 și urm. C. proc. fisc. – aspect inexistent în situația de fapt reținută prin Sentința civilă nr. 621 din 23.02.2015. Mai mult, reclamanta a și contestat Decizia de impunere nr. F-CL 150 din 30.03.2015 și Raportul de inspecție fiscală nr. F-CL 146 din data de 30.03.2015 (contestația de la filele 147 – 156), procedura de soluționare fiind în prezent în derulare.
În continuare, instanța constată că sunt lipsite de temei susținerile reclamantei potrivit cărora decizia de instituire a măsurilor asigurătorii este nemotivată. În pagina a 2-a a deciziei (fila 129) se arată respectivele măsuri au fost luate datorită cuantumului relativ ridicat al sumelor stabilite suplimentar, neachitarea acestora în timpul controlului, începând cu semestrul II 2014 societatea nu mai desfășoară activitate, există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire ori să-și risipească averea. Aceste motive nu au putut fi combătute de reclamantă prin probele administrate în cauză întrucât: a) suma totală pentru care au fost luate măsurile asigurătorii este de 6.435.534 lei; b) reclamanta nu a achitat, fie și parțial, această sumă; c) reclamanta nu a contrazis susținerea potrivit căreia nu mai desfășoară activitate începând cu semestrul II 2014 (susținând că tocmai măsurile asigurătorii o împiedică să-și desfășoare activitatea); d) în sfârșit, instanța consideră, pe baza celor sus-arătate, că organul fiscal teritorial este îndreptățit să aprecieze că există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire ori să-și risipească averea.
Nu în ultimul rând, judecătoria reține că reclamanta nu a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, suspendarea executării actelor administrative pe baza cărora s-au luat măsurile asigurătorii contestate pe calea prezentei acțiuni.
Față de aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de reclamanta .., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași, având ca obiect anularea executării silite și a tuturor actelor de executare silită emise în dosarul de executare nr._, respectiv desființarea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 2898/31.03.2015 și a Procesului – verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. 2898/01.04.2015.
Va lua act că partea pârâtă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de reclamanta .., cu sediul social în Călărași, ., . 3), ., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, având CUI RO_, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la S. B., C. si Asociații cu sediul în București, .. 51, ., sector 5 în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași, cu sediul în Călărași, .-8, județul Călărași, având ca obiect anularea executării silite și a tuturor actelor de executare silită emise în dosarul de executare nr._, respectiv desființarea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 2898/31.03.2015 și a Procesului – verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. 2898/01.04.2015.
Ia act că partea pârâtă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Numai cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.05.2015.
P., GREFIER,
Jud. S. O. V. N.
Red. S.O.
Dact. S.E.
5 ex/. 16.06.2015
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 1400/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1522/2015. Judecătoria... → |
|---|
