Obligaţie de a face. Sentința nr. 1915/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1915/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 821/202/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1915/2015
Ședința publică de la 23 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE –N. L. P.
GREFIER-Ș. J.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de reclamanta .-PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR CC INSOL SPRL CĂLĂRAȘI, în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect principal acțiune posesorie.
La apelul nominal făcut în ședința s-a prezentat pentru pârâtă av.Cosman Z., în temeiul împuternicirii avocațiale nr.20/2015, lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, prin care s-au evidențiat părțile și obiectul cauzei, după care
La interpelarea instanței, av.Cosman Z. pentru pârâtă depune la dosar situația terenurilor ocupate de izlazuri eliberată de UAT D. și planul parcelar pentru terenul extravilan întocmit de expert S. N. Pantel.
Instanța pune în discuție excepția nulității cererii principale și excepția lipsei obiectului cererii principale invocate de pârâtă prin întâmpinare pe care urmează să le respingă ca rămase fără obiect, având în vedere că prin răspunsul la întâmpinare reclamanta a precizat atât temeiul de drept al cererii cât și obiectul acesteia, arătând că a înțeles să formuleze o acțiune posesorie în temeiul art. 949 C.civ.
Față de dispozițiile art. 1003 alin. 2 C.pr.civ. instanța invocă din oficiu și pune în discuție inadmisibilitatea cererii reconvenționale cu privire la capetele de cerere rămase de judecat după disjungerea capătului 3 de cerere și o unește cu fondul cauzei.
La interpelarea instanței, av.Cosman Z. pentru pârâtă, solicită respingerea excepției invocate de instanță ca neîntemeiată.
Conform art. 244 și 392 C.pr.civ. socotindu-se lămurită, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Av.Cosman Z. pentru pârâtă solicită în principal să se constate încetat de drept contractul de concesiune prin retragerea concesiunii, conform art.9 lit.c, lit c1, c2, c3, art.10 din contractul de concesiune, coroborate cu art.1321 din C.C.Civ., considerând că în acest moment contractul de concesionare nr.1931/2009 a încetat de drept prin retragerea concesiunii deoarece în repetate rânduri reclamanta nu și-a executat obligațiile contractuale sau le-a executat cu întârziere, drept pentru care au emis notificările din data de 05.11.2014 și din 23.12.2014.
A mai menționat că în ceea ce privește obligația realizării investițiilor conform art.2 din contractul de concesiunea reclamanta a preferat doar să cultive terenul, deși se putea realiza și celelalte obiective, având în vedere legislația în vigoare la momentul încheierii contractului de concesionare care îi permitea să edifice construcții chiar dacă instituția nu elibera autorizația de construire conform Ordonanței de urgență nr.27/2003 privind procedura aprobării tacite, modificată și completată. Totodată se menționează că reclamanta a cultivat terenul aflat în concesiune și a încasat și subvenții pe acest teren, interesul acesteia fiind nu de a face investiții serioase pe acest teren ci de a obține venituri cu cheltuieli mai mici.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept instanța, conform art. 394 C.pr.civ., dispune închiderea dezbaterilor și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.02.2015 sub nr._, reclamanta S.C: AVIAȚIA U. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta . prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să lase în deplină administrare reclamantei suprafața de 24,27 ha teren agricol situat în tarlaua 73 . o oblige pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că între pârâtă și reclamantă a fost încheiat contractul de concesiune nr. 1931 din 13.05.2009 prin care reclamanta și-a asumat obligația de a achita o redevență, iar pârâta și-a asumat obligația de a elibera avizele și documentele necesare realizării obiectivelor prevăzute în contract.
A mai arătat că a solicitat în mai multe rânduri pârâtei eliberarea documentelor necesare realizării investiției, dar aceasta a tergiversat eliberarea documentelor, situația nefiind rezolvată până în prezent.
De asemenea, reclamanta a arătat că prin notificarea primită la 05.11.2014 i se punea în vedere că neinițierea execuției lucrărilor va avea ca efect încetarea concesiunii conform art. 9 lit. C2 din contract și i se mai aducea la cunoștință că are de plătit redevența pentru perioada ian. 2013 – dec. 2013 și majorări de întârziere, notificare la care a răspuns că nu se află în culpă cu privire la aspectele invocate în notificare și dorește clarificarea situației.
Reclamanta a susținut și faptul că nu i-au fost eliberate facturi pentru ultimii 3 ani, cu toate că a solicitat acest lucru și că a achitat sumele solicitate la data de 05.12.2014.
A mai arătat reclamanta că a primit notificare de reziliere a contractului la 07.01.2015.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 949 C.civ.
În dovedirea susținerilor din cerere a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a provei cu interogatoriul și a probei testimoniale. A atașat copii de pe contractul de concesiune nr. 1931 din 13.05.2009 (f.6-11), actul adițional nr. 1 din 05.11.2014 (f.12), notificare din 05.09.2014 (f.13), adresa nr. 93/03.12.2014 (f.15), chitanța . nr. 2719 din 05.12.2014 (f.16), notificare de reziliere din 23.12.2014(f.17-18), înștiințare de plată (f.19), contestație din 09.01.2015(f.20-21), proces-verbal din 12.01.2015 (f.22), adresa nr. 179/15.01.2015 (f.23), adeverință nr. 171/15.01.2015 (f.24), corespondență între reclamantă și pârâtă (f.25-38).
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei nulității cererii și excepția lipsei obiectului cererii formulate de reclamantă, iar pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii.
În susținerea excepției nulității cererii a invocat faptul că cererea nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, conform art. 194 lit. d C.pr.civ.
Cu privire la excepția lipsei obiectului cererii, pârâta a arătat că contractul de concesiune nr. 1931/2009 a încetat de drept și nu mai produce efecte între părți în temeiul art. 9 pct. c1, pct. c2 și pct. c3 din contract.
Pe fond a arătat, în esență, că reclamantul nu a achitat redevența pe anii 2013 și 2014 și nici nu a realizat investițiile asumate, motiv pentru care efectele contractului au încetat ca efect direct al neîndeplinirii obligațiilor contractuale.
În drept a invocat dispozițiile art. 205 și urm. C.pr.civ. cu modificările ulterioare, art. 194 și 196 C.pr.civ. și disp. art. 1321 C.civ.
În dovedirea întâmpinării a atașat situația debitelor și încasărilor privind redevența datorate de reclamantă.
Pârâta a formulat și cerere reconvențională prin care a solicitat instanței să constate nulitatea contractului de concesiune, iar în subsidiar să dispună rezilierea contractului de concesiune.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a precizat că cererea principală pe care a formulat-o are ca obiect acțiunea posesorie reglementată de art. 949 C.civ. și a fost motivată în fapt și în drept.
În răspuns la excepția lipsei obiectului cererii a arătat că prin denunțarea unilaterală de către pârâtă a contractului s-a creat un litigiu în legătură cu executarea acestuia care este de competența instanțelor judecătorești.
Pe fondul cauzei a reluat o parte din motivele din cererea introductivă.
La răspunsul la întâmpinare a atașat un set de înscrisuri (f.63-64)
De asemenea, reclamanta a formulat și întâmpinare la cererea reconvențională prin care a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă.
În motivare a arătat că nu este admisibilă cererea privind constatarea nulității unui act juridic pentru cauze apărute după momentul încheierii acestuia.
De asemenea, a arătat, în esență, că nu a putut realiza investițiile asumate și nu a putut achita redevența din culpa pârâtei, astfel că instanța nu ar putea confirma denunțarea contractului de către pârâtă din propria culpă.
La data de 03.04.2015, înaintea primului termen de judecată, reclamanta a depus note scrise la dosar (f.82) prin care a învederat că împotriva sa a fost declanșată procedura insolvenței, fiind numit administrator judiciar CC INSOL SPRL.
La 02.04.2015, pârâta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinarea reclamantei la cererea reconvențională în care a precizat că terenul ce a făcut obiectul contractului este proprietatea privată a comunei D. și are destinație de izlaz.
A mai arătat în plus față de poziția anterioară că obiectul contractului de concesiune a devenit imposibil de realizat prin prisma reglementării de la art. 5 din OUG 34/2013.
A atașat înscrisuri (f.98-101)
La primul termen de judecată din 07.04.2015 pârâta a depus la dosar în termenul legal note prin care și-a modificat cererea reconvențională în sensul că a solicitat instanței să se constate încetarea de drept a contractului ca urmare a dispozițiilor din OG 34/2013, în subsidiar să se constate intervenită rezilierea convențională a contractului de concesiune încheiat între părți. A solicitat și obligarea reclamantei la plata datoriilor către bugetul local ca urmare a neexecutării obligației de plată a redevenței și a impozitului pe teren.
La același termen instanța a dispus introducerea în cauză a administratorului judiciar CC INSOL SPRL în calitate de reprezentant al reclamantei desemnat prin sentința civilă nr. 67 pronunțată de Tribunalul Călărași la 17.03.2015 în dosarul_ și citarea acesteia cu mențiunea de a lua act de înscrisurile de la dosar.
La 04.05.2015 administratorul judiciar a depus la dosarul cauzei note (f.107) în care a arătat că își însușește actele efectuate în numele reclamantei.
La termenul din 26.05.2015 instanța, în temeiul art. 75 alin. 1 din Legea 85/2014 privind procedura insolvenței a dispus disjungerea capătului 3 de cerere din cererea reconvențională, precizată prin notele de ședință depuse la primul termen de judecată și suspendarea judecății dosarului nou format.
La termenul din 23.06.2015 instanța a pus în discuție excepția nulității cererii principale și excepția lipsei obiectului cererii principale invocate de pârâtă prin întâmpinare pe care urmează să le respingă ca rămase fără obiect, având în vedere că prin răspunsul la întâmpinare reclamanta a precizat atât temeiul de drept al cererii cât și obiectul acesteia, arătând că a înțeles să formuleze o acțiune posesorie în temeiul art. 949 C.civ.
La același termen, față de dispozițiile art. 1003 alin. 2 C.pr.civ. instanța a invocat din oficiu inadmisibilitatea cererii reconvenționale cu privire la capetele de cerere rămase de judecat după disjungerea capătului 3 de cerere, excepție ce urmează a fi admisă având în vedere dispozițiile exprese menționate care stabilesc inadmisibilitatea cererii reconvenționale în procedura specială a cererilor posesorii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 1002 C.pr.civ., cererile posesorii sunt admisibile numai în cazurile și condițiile prev. de Codul civil.
Ca atare, pentru examinarea cauzei de față instanța va avea în vedere dispozițiile art.949 alin. 1 C.civ. conform cărora, persoana care a posedat un bun cel puțin un an poate solicita instanței de judecată prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sale sau, după caz, restituirea bunului, drept care, potrivit, alin. 2 al aceluiași text de lege este recunoscut și detentorului precar.
În interpretarea disp. art. 949 alin. 2 C.civ. s-a arătat în doctrină că „exercițiul acțiunii posesorii este recunoscut și detentorului precar, cu îndeplinirea următoarelor condiții:
-detentorul să dețină lucrul în interesul său propriu …
-deținerea lucrului să se facă în temeiul unui contract încheiat de detentor cu posesorul;
-tulburătorul să nu fie însuși posesorul.” (Posesia și acțiunile posesorii în noul cod civil – Ediția a 2-a, V. T., Ed. Ch. B., 2015, p.142)
S-a mai arătat în aceeași lucrare, citându-se din alte lucrări ale unor autori consacrați, că „în cazul tulburării provenite din partea contractantului, detentorul precar nu are exercițiul acțiunii posesorii, putând introduce doar o acțiune personală derivând din contract.”
Prin prisma acestei interpretări, cererea reclamantei formulată pe calea acțiunii posesorii împotriva pârâtei având ca obiect apărarea detenției sale precare asupra terenului primit prin contractul de concesiune chiar de la pârâtă ar fi vădit neîntemeiată.
Chiar dacă s-ar trece peste această interpretare strictă a normei ce conferă dreptul detentorului precar la acțiunea posesorie, și s-ar considera că acesta poate formula o acțiune posesorie și împotriva celui de la care a primit detenția precară asupra bunului, la examinarea cererii trebuie să fie avute în vedere și dispozițiile art. 950 alin. 1 și 2 C.civ., conform cărora acțiunile posesorii pot fi introduse și împotriva proprietarului, dar nu pot fi introduse împotriva persoanei față de care există obligația de restituire.
Examinând probele administrate prin prisma susținerilor părților instanța reține că prin contractul de concesiune înregistrat la Consiliul Local al .. 1931/13.05.2009 pârâta a concesionat reclamantei suprafața de 24,27 ha teren situat în tarlaua 73 ..).
Prin acest contract (art. 2) reclamanta și-a asumat obligația de a realiza un obiectiv constituit din spațiu de aterizare și decolare pentru aeronave utilitare, culturi agricole furajere, sediu firmă, anexe gospodărești, creșterea păsărilor și a animalelor, atelier mecanic, cultura legumelor, cultură arbuști și pomi fructiferi, depozit materiale de construcții în termen de 24 luni de la data semnării contractului.
Prin art. 5 s-a stabilit prețul concesiunii, iar în art. 8 s-au stabilit modalitățile și termenele de plată ale redevenței.
Conform art. 9 pct. c1 și c2 din contract, concesionarea se retrage și contractul se reziliază în situația în care concesionarul nu respectă obligațiile asumate prin contract, neexecutare constatată de organul de control autorizat și în cazul în care concesionarul nu a început execuția lucrărilor la obiectivul de investiții în termen de 2 ani de la data concesionării, iar conform art. 9 pct. c3, concedentul are dreptul de a rezilia unilateral contractul. În această ultimă clauză se arată că rezilierea intervine de plin drept la expirarea unei perioade de 30 zile de la notificarea motivelor rezilierii, dacă concesionarul nu își îndeplinește obligațiile în acest interval.
Sintetizând dispozițiile contractuale prezentate, instanța constată că prin contractul încheiat concesionarul și-a asumat obligații de plată a unei redevențe și de realizare a unor investiții, părțile introducând în contract și un pact comisoriu expres prin care au stabilit desființarea contractului pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate de concesionar în termen de 30 de zile de la notificare.
Prin notificarea din 05.09.2014 (f.13) primită de reclamantă la 05.11.2014, pârâta a comunicat acesteia intenția de a rezilia contractul de concesiune și motivele rezilierii. De asemenea, la 23.12.2014 reclamanta a comunicat pârâtei „Notificare de reziliere” (f.17) motivată de faptul că reclamanta nu a realizat investițiile asumate prin contract.
Din analiza cererilor reclamantei se constată că aceasta nu a invocat sau dovedit îndeplinirea tuturor obligațiilor asumate, arătând expres că nu a putut realiza investițiile ce au făcut obiect al contractului.
Având în vedere că, în temeiul disp. art. 1003 alin. 2 C.pr.civ., nu pot fi analizate în acest cadru procesual cererile reclamantei și pârâtei de stabilire a unei culpe contractuale, acestea putând face obiectul unei acțiuni de drept comun întemeiate pe contract, instanța constată că prin efectul pactului comisoriu convenit de părți, contractul poate fi considerat desființat între părți la momentul curgerii termenului de 30 de zile de la emiterea notificării de reziliere din 23.12.2014.
Ca atare, la momentul introducerii cererii reclamanta nu mai poate opune pârâtei în cadrul unei acțiuni posesorii contractul de concesiune nr. 1931/13.05.2009 ale cărui efecte au încetat la 23.01.2015.
În consecință, reclamanta, care nu este posesor întrucât nu a invocat sau dovedit niciun caz de intervenire a detenției precare în posesie utilă, ci doar detentor precar al terenului ce a făcut obiectul contractului de concesiune, nu poate opune niciun titlu valabil persoanei în numele căreia a deținut bunul în baza contractului de concesiune.
Față de argumentele expuse, instanța constată că cererea posesorie a reclamantei de apărare a dreptului de a folosi terenul în suprafață de 24,27 ha teren situat în tarlaua 73 . raza comunei D. în contradictoriu cu pârâta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare.
Având în vedere soluția de admitere a excepției inadmisibilității cererii reconvenționale, instanța urmează să respingă ca inadmisibilă cererea reconvențională formulată de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca rămase fără obiect excepția nulității cererii reconvenționale și excepția lipsei obiectului cererii reconvenționale invocate de reclamant.
Admite excepția inadmisibilității formulării cererii reconvenționale invocată din oficiu.
Respinge ca neîntemeiată cererea având ca obiect acțiune posesorie formulată de reclamanta-pârâtă S.C. AVIAȚIA U. S.R.L., înregistrată la ONRC Călărași sub nr. J_, CUI RO_, prin administratoR judiciar CC INSOL SPRL, cu sediul în Vălărași, ..6, jud.Călărași, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă UAT D., cu sediul în com.D., ., CF_.
Respinge ca inadmisibilă cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă împotriva reclamantei-pârâte.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. L. P. Ș. J.
Red. N.L.P.
Tehnored.Ș.J.
Ex.5/20.07.2015,
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1811/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1814/2015.... → |
|---|
