Plângere contravenţională. Sentința nr. 1409/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1409/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 1409/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
Sentința civilă Nr. 1409
Ședința publică de la 8 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. A. T.
Grefier E. Ș.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petenta S.C. A. TRANSILVIANIA S.R.L., în contradictoriu cu intimatul ISCTR BUCURESTI, împotriva procesului verbal ., nr._.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care ;
În temeiul art. 258 C.proc.civ., instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, apreciind că este legală și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Șimleu Silvaniei la data de 20.11.2014, sub nr._, contestatoarea S.C. A. T. S.R.L. a solicitat anularea procesului-verbal . nr._/20.10.2014 încheiat de intimata I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier - ISCTR.
În motivare petenta a arătat, în esență, că starea de fapt constatată de intimată corespunde întru totul adevărului, respectiv că petenta a omis să cerceteze valabilitatea verificării tahografului, fiind convinsă că este valabilă. Pentru lipsa intenției, petenta a solicitat înlocuirea amenzii cu avertismentul.
De asemenea, s-a invocat și nulitatea procesului-verbal pentru că a fost întocmit în lipsa contestatoarei și a unui martor asistent, agentul constatator nefiind în imposibilitatea de a găsi un martor.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr.2/2001 modificată prin L180/2002 și ale H.G. 69/2012.
La cerere au fost anexate, în copie proces-verbal de constatare a contravențiilor, certificat de cazier fiscal, chitanțe pentru dovada plății amenzii în cuantum de 4000 lei, taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, împuternicire avocațială.
La data de 19.12.2014 intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale, iar pe fond a solicitat respingerea plângerii și menținerea actului atacat.
În drept, au fost invocate art. 205-208 C.proc.civ., O.G.R. nr. 37/2007, precum și O.G.R. nr. 2/2001.
Prin sentința civilă nr. 130/12.2.2015, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Șimleu Silvaniei și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călărași, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.04.2015, sub același număr.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/20.10.2014 petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 8000 lei potrivit art. 9 alin. 1lit.a din OG nr. 37/2007 pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 pct. 14 din O.G. nr. 37/2007 cu modificările și completările ulterioare, reținându-se că la aceeași dată, pe Varianta Nord din localitatea Călărași, a fost oprit și verificat ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu nr._ și semiremorca cu nr. de înmatriculare_, utilizat de către petentă, iar în urma verificărilor efectuate, s-a constatat utilizarea unor tahografe neomologate, nesigilate, necalibrate, defecte sau cu termenul de valabilitate al verificării/calibrării periodice. Astfel, operatorul de transport rutier a utilizat pe autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ un aparat tahograf a cărui dovadă de verificare a expirat la data de 29.08.2014.
Procesul-verbal a fost întocmit în lipsa reprezentantului legal al petentei și la fața locului nu s-a putut identifica niciun martor decât alt agent constatator.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
În ceea ce privește pretinsa nulitate invocată de petentă cu privire la întocmirea actului de sancționare în lipsa contestatoarei și în lipsa unui martor, instanța amintește dispozițiile legale incidente, respectiv art. 19 din OG nr. 2/2001, care obligă agentul constatator să menționeze motivele care au dus la încheierea procesului-verbal în lipsa unui martor, însă nu obligă agentul constatator să găsească cu orice preț un martor pentru a semna actul de sancționare.
Totodată, se impune precizarea că fapta a fost constatată pe varianta orașului Călărași și nu pe o stradă din municipiu, fiind deci verosimilă lipsa persoanelor de la locul întocmirii procesului-verbal.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține faptul că procesul-verbal de contravenție legal întocmit, în cuprinsul căruia sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat, se bucură de o prezumție relativă de temeinicie, și are forță probantă prin el însuși, cât timp petentul nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Din perspectiva jurisprudenței C.E.D.O., deși răspunderea contravențională constituie o „acuzație în materie penală” ce atrage aplicabilitatea prezumției de nevinovăție, aceasta nu are caracter absolut, procesului-verbal de contravenție putându-i-se recunoaște, la rândul său, în dreptul intern, prezumții (de legalitate și temeinicie), dacă îi sunt acordate contravenientului garanții suficiente pentru respectarea dreptului la apărare.
În dreptul nostru, aceste garanții sunt recunoscute și acordate prin reglementarea dreptului de a formula plângere împotriva procesului-verbal de contravenție conform art.34, alin.1 din O.G. nr.2/2001 și prin posibilitatea de a proba contra împrejurărilor constatate, dovadă pe care contestatoarea nu a făcut-o.
De altfel, petenta nici nu a negat săvârșirea faptei, arătând că a omis verificarea valabilității aparatului tahograf.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța apreciază că nu se impune înlocuirea amenzii cu avertismentul întrucât sancțiunea a fost dozată în mod corespunzător, fiind aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege, iar societatea petentă este un profesionist ce își desfășoară activitatea în domeniul transportului de mărfuri, fiind deci necesar ca aceasta să cunoască prevederile legale din acest domeniu. În plus, instanța constată că dovada de verificare a aparatului tahograf expirase cu două luni anterior sancționării, deci nu se poate vorbi despre lipsa intenției, ci despre o gravă neglijență, perioadă în care petenta a utilizat autovehiculul echipat cu un aparat tahograf pentru care nu se poate stabili dacă înregistrările au fost conforme cu realitatea.
În consecință, instanța va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de contestatoarea S.C. A. T. S.R.L., cu sediul în Valcau de Jos, nr. 277A, jud. S., având J/_ și Cod fiscal RO31033300, în contradictoriu cu intimata I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR, cu sediul în București, .. 38, sector 1, împotriva procesului-verbal . nr._/20.10.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, 08.05.2015.
P. GREFIER
T. C. A. Ș. E.
RED. TCA/DACT. Ș.E./EXEMP. 4/26.05.2015.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1240/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1411/2015. Judecătoria... → |
|---|
