Plângere contravenţională. Sentința nr. 1902/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1902/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 1902/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
DOSAR NR._
Sentința civilă nr. 1902
Ședința publică din 22 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –S. O.
GREFIER- V. N.
Pe rol judecarea acțiunii civile, având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 19.02.2015 dresat de Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 15.06.2015, fiind consemnate în încheierea de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acea dată, instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 22.06.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față,
Prin cererea introdusă la această instanță la data de 17.03.2015 și înregistrată sub nr._, petenta ., cu sediul în satul Nou, ., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, având CUI_, a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 19.02.2015, dresat de Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - I.S.C.T.R cu sediul în București, .. 38, sector 1.
În motivare, petenta arată că în urma controlului efectuat de către agenții constatatori, a fost amendată datorită faptului că nu a prezentat organelor de control înregistrările din cele 28 de zile anterioare celei curente. În schimb în urma controlului, conducătorul auto avea la el toate documentele necesare în vederea efectuării transportului în condiții de legalitate.
Mai arată că agenții constatatori au acționat într-un exces de zel nemaiîntâlnit, exagerând prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 4000 lei deși nu s-a creat nici un pericol real în traficul rutier, iar statului nu i-a fost adus nici un prejudiciu, existând reala posibilitate de a se aplica măsura avertismentului, raportat la aspectele de circumstanțiere ale cauzei deduse judecății ce urmează să le prezinte în paragrafele următoare.
Aspectul principal de la care pornește apărarea formulată de subscrisa, îl reprezintă faptul că actul normativ în baza căruia a fost sancționată (OG 37/2007) se completează cu OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Astfel, art. 10 din OG 37/2007, prevede că contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare.
Petenta consideră că a amendă de 4.000 lei aplicată oricărei societăți comerciale de pe teritoriul României se impune a fi aplicată atunci când există o . nereguli grave, când există un prejudiciu dovedit în dauna Statului Român, însă în cazul de față nu se impunea aplicarea unei amenzi atât de ridicate pentru un aspect ce nu cauzează un prejudiciu.
Ori, doctrina și practica judiciară a creat un principiul gradualității aplicării sancțiunilor, respectiv inițial se aplica o măsură mai ușor punitiva, iar ulterior dacă petentul insista în nerespectarea legii se aplica o măsură mult mai punitiva.
În opinia reclamantei procesul verbal a fost emis într-un exces de zel al inspectorilor I., iar menținerea acestuia ar fi de natură a perturba în mod nefast activitatea sa și bunul mers al societății contestatoare, debitarea petentei cu suma de 4000 lei cu certitudine va conduce societatea în serioase dificultăți financiare.
Conform legilor în vigoare statul are dreptul de a impune sancțiuni pecuniare (amenzi) drept sancțiuni pentru încălcarea anumitor dispoziții legale, însă marja de apreciere a statului pentru aplicarea amenzilor nu este absolută, iar de cele mai multe ori statul aplică sancțiunile cele mai severe.
Consideră că amenda aplicată este vădit disproporționată în raport cu scopul urmărit prin crearea cadrului legislativ în materie contravențională, respectiv OG 2/2001 privind cadrul juridic general al contravențiilor și prin raportare la textele de lege în baza cărora a fost sancționată.
Prin aplicarea sancțiunii amenzii de către inspectori, în cuantum de 4.000 lei, se creează o disproporție evidentă între scopul legitim urmărit și drepturile contestatoarei garantate de legislația românească și europeană.
Caracterul excesiv al sancțiunii aplicate poate fi evidențiat și prin raportare la sancțiunile penale aplicabile persoanei juridice. Potrivit art. 136 alin 2 în re.f la art. 137 Cod penal, o zi amendă aplicată persoanei este min 100 lei, adică amenda aplica ei este de 40 de ori mai ridicată, dacă ar fi săvârșit o faptă de natură penală-disproporția între măsura aplicată de I. este mai mult decât evidentă.
Acest lucru este inadmisibil întrucât contravențiile au un pericol social în abstracto inferior celui prezentat de infracțiuni.
Potrivit art. 21 din OG 2/2001 „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporționată cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal”.
Raportat la acest text de lege și la faptul că nu s-a creat nici un prejudiciu real (cert, lichid și exigibil) inspectorii I. aveau posibilitatea să aplice un avertisment, dar nu a luat în considerare acest aspect al avertismentului, prevăzut de dispozițiile art. 7 din OG 2/2001.
Consideră că prin aplicarea unui avertisment petentei, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale sunt suficiente pentru a o determina pe viitor pe petentă să respecte întru totul obligațiile ce îi revin, sens în care solicită să se admită acțiunea astfel cum a fost formulată și motivată.
În dovedire, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri. A atașat cererii de chemare în judecată - procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._, din data de 19._, emis de către I.S.C.T.R .
În drept, în susținerea plângerii contravenționale au fost invocate dispozițiile art. 31 alin 1 din OG 2/2001.
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 2.03.2015 intimatul, în termen legal, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale pentru următoarele considerente: În data, ora și locul controlului în trafic, a fost depistat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ ce tracta semiremorca_ deținute spre utilizare de petentă, si condus de șoferul C. M., care efectua transport rutier în baza copiei conforme nr._, fără ca șoferul să prezinte în trafic în momentul controlului numărul necesar de diagrame tahografice obligatorii prevăzute de lege, respectiv pentru perioada de 28 de zile aferente controlului.
Art. 26 alin 7 lit. a pct. i din regulamentul Consiliului CEE nr. 3821/1985 modificată și compl. de Regulamentul CE nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului stipulează; „Atunci când conducătorul auto conduce un vehicul echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I, acesta trebuie să fie în măsură să prezinte la cererea unui inspector de control: 1) foile de înregistrare din săptămâna în curs și cele pe care le-a utilizat pe parcursul celor 15 zile precedente; 2) cardul de conducător auto în cazul în care este titularul unui asemenea card și orice informație introdusă manual și orice imprimat scos în timpul săptămânii în curs și în timpul celor 15 zile precedente în conformitate cu prezentul regulament și cu Regulamentul CE nr. 561/2006.
Ori în speța de față, nu s-au respectat textele de lege mai sus invocate. Această contravenție este o contravenție FAPTICA, ce s-a consumat atunci, în trafic, prin inacțiunea de neprezentare a celor 28 de diagrame sau a Certificatului de desfășurare a activității conducătorului auto C. M., aspect rezultat atât din art. 8 alin 2 lit. z din OGR 32/2007.
O veritabilă probă în dovedirea celor susținute mai sus cât si în dovedirea contravenției o constituie și Formularul de Control Trafic . nr._ de unde se poate constata că șoferul conducea în acel moment ansamblul_ /_ și care a semnat acest formular fără a avea obiecțiuni, iar prin această semnătură își asuma implicit menționate în acest Formular de Control, recunoscând prin aceasta fapta contravențională.
Intimata solicită a se avea în vedere reglementarea perioadelor de repaus și de conducere care urmărește sporirea siguranței circulației rutiere și îmbunătățirea condițiilor de lucru ale conducătorilor auto prin garantarea unui repaus corespunzător.
Mai arată că singurele motive de nulitate absolută ale unui proces verbal de contravenție sunt cele prevăzute expres și limitativ de art. 17 din O.G.R nr. 2/2001, iar în cuprinsul acestui proces verbal nu sunt prevăzute nici unul dintre aceste motive.
Cert este că fapta contravențională a existat cu adevărat, fapt indubitabil demonstrat instanței de judecată și de înscrisurile la care a făcut referire mai sus și aflate la dosar, iar un proces verbal de contravenție este un act unilateral de voință ce face dovada până la proba contrarie și creează prezumția de adevăr, iar în această speță petenta nu a adus nici o probă în dovedirea neexistenței contravenției, ba mai mult recunoaște și se rezumă la simple scuze puerile fără nici o valoare.
Prin aceiași întâmpinare intimatul a invocat excepția lipsei calității de reprezentant al contravenientei arătând că Noul Cod de Procedură Civilă stipulează că, dacă o cerere de chemare în judecată este efectuată prin apărător, trebuie să se atașeze la dosarul cauzei și împuternicirea avocațială, în original, în acest sens. Ori, în speța de față, calitatea de contravenientă o are persoana juridică ., iar plângerea contravențională este semnată și ștampilată de către dl. Av. R. M. A., fără a exista o împuternicire avocațială în acest sens.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-208 C. pr. Civ., OGR nr, 15/2002, OGR nr. 2/2001.
Reclamanta nu a formulat răspuns la întâmpinare, deși aceasta i-a fost comunicată.
Analizând plângerea formulată prin prisma susținerilor părților, raportate la dispozițiile legale incidente în cauză și la probatoriul administrat, instanța reține următoarele:
Prin procesul – verbal . nr._ din data de 19.02.2015, dresat de I.S.C.T.R, petenta . a fost sancționată cu amendă contravențională in cuantum de 4000 lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 8 alin. 2 lit. z din OGR 37/2007, fapta fiind prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 9 alin. 1 lit. c din OGR_.
În fapt, agentul constatator a reținut că conducătorul auto C. M. a prezentat inspectorilor agentului constatator doar un număr de 8 diagrame tahografice neputând justifica activitatea depusă în perioadele 23.03.2015 – 06.02.2015 și 11.02.2015 – 14.02.2015.
Sub aspectul legalității, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției, conform art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, următoarele mențiuni: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. În cauza de față, judecătoria constată că procesul verbal de contravenție întrunește aceste condiții legale. De altfel, în plângerea contravențională, reclamanta nu invocă vreo cauză de nelegalitate a actului constatator.
Sub aspectul temeiniciei actului constatator instanța reține considerentele care vor fi expuse în totalitate.
Fapta pentru care reclamanta a fost sancționată contravențional este una de inacțiune. În consecință, pe parcursul judecății reclamanta avea obligația și posibilitatea de a dovedi că, la momentul controlului, deținea diagramele tahografice pentru lipsa cărora a fost sancționată contravențional.
Așa cum partea pârâtă susține în întâmpinare, reclamanta nu a respectat dispozițiile art. 26 alin 7 lit. a pct. i din regulamentul Consiliului CEE nr. 3821/1985 modificat și compl. de Regulamentul CE nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului care stipulează; „Atunci când conducătorul auto conduce un vehicul echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I, acesta trebuie să fie în măsură să prezinte la cererea unui inspector de control: 1) foile de înregistrare din săptămâna în curs și cele pe care le-a utilizat pe parcursul celor 15 zile precedente; 2) cardul de conducător auto în cazul în care este titularul unui asemenea card și orice informație introdusă manual și orice imprimat scos în timpul săptămânii în curs și în timpul celor 15 zile precedente în conformitate cu prezentul regulament și cu Regulamentul CE nr. 561/2006.”
Judecătoria va respinge și solicitarea reclamantei de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului întrucât pericolul social al faptei este unul ridicat, fiind în strânsă legătură cu securitatea traficului rutier. Cuantumul relativ ridicat al sancțiunilor dovedește, așa cum partea pârâtă susține în întâmpinare, că dacă legiuitorul ar fi considerat că această contravenție ar fi avut un pericol social scăzut ar fi prevăzut expres și posibilitatea aplicării sancțiunii amenzii contravenționale alternativ cu sancțiunea avertismentului, așa cum a prevăzut în cuprinsul maltor acte normative.
Instanța ia act că partea pârâtă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta S.C. T. D. S.R.L., cu sediul în satul Nou, comuna M. V., ., înregistrată la Registrul Comertului sub nr. J_, având CUI_,împotriva Procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 19.02.2015, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, cu sediul în București, .. 38, sector 1.
Numai cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Jud. S. O. V. N.
Red. S.O.
Dact V.N.
Exemp. 5/22.07.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2034/2015. Judecătoria... | Succesiune. Sentința nr. 1904/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI → |
|---|
