Plângere contravenţională. Sentința nr. 288/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 288/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 8777/202/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI – JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 288
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - Judecător M. S.
Grefier - O. V.
Pe rol judecarea cauzei civile privind plângerea contravențională formulată de petentul SPRÂNCEANTU F. în contradictoriu cu intimatul I. C., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._
dresat la data de 15.10.2014 de intimatul I. Călărași.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită conform art. 155 și urm. Cod procedură civilă.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, evidențiindu-se părțile, obiectul cauzei și procedura de citare precum și faptul că în cauză au fost îndeplinite dispozițiile art. 200 privind verificarea și regularizarea cererii de chemare în judecată din Noul Cod de procedură civilă. De asemenea, se mai învederează că atât petentul cât și intimatul au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 411 pct.2 din noul Cod de procedură civilă, după care:
Instanța în conformitate cu dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze.
În conformitate cu dispozițiile art. 238 Cod procedură civilă, estimează perioada de soluționare a cauzei la acest termen.
Instanța, constată că numele petentului este S. și nu S. cum în mod eronat a fost menționat, astfel că, dispune îndreptarea erorii materiale în toate registrele instanței cât și în sistemul Ecris. În conformitate dispozițiile art. 255 Cod procedură civilă rap. la art. 258, art. 260 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri atât pentru petent cât și pentru intimat, ca fiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, ia act că nu mai sunt alte probe de administrat în cauză, apreciază cauza în stare de judecată, conform art. 394 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile, reține cauza spre soluționare și în urma deliberării avute a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea introdusă la această instanță la data de 21.11.2014 și înregistrată sub nr._, petentul S. F., domiciliat în loc. Călărași, ., ., ., CNP_ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Călărași, cu sediul în loc. Călărași ., jud. Călărași a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._, din 15.10.2014, încheiat de agentul constatator B. A. prin care, în baza art. 36 alin. 3 și sancționată de art. 108, alin. 1, lit. a, pct.2 din OUG 195/2002, a fost sancționat contravențional, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea sus menționatului proces verbal.
În motivarea plângerii petentul arată că, în data de 15.10.2014, în timp ce se deplasa pe Bulevardul C.-V. din mun. Călărași, la volanul autovehiculului cu nr._ a fost sancționat cu amendă în cuantum de 180 lei și 2 puncte penalizare pentru fapta prevăzută de art. 36 alin. 3 din
OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare, respectiv folosirea telefonului mobil în timpul mersului autoturismului.
Mai precizează faptul că cele menționate de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție nu corespund realității, deoarece nu a folosit sub nici o formă telefonul mobil. Nu cunoaște prin ce împrejurare acesta a constatat cele menționate în procesul verbal. De altfel, după întocmirea procesului verbal contestat a solicitat agentului constatator să îi pună la dispoziție un mijloc de probă prin care să dovedească cele reținute și să consemneze la rubrica ”Alte mențiuni” faptul că nu a folosit telefonul mobil și că are obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare.
Mai arată că agentul constatator a avut un comportament abuziv, în aceiași zi, s-a deplasat la sediul Inspectoratului de Poliție Județean Călărași și a depus sesizarea înregistrată cu nr._ în care a reclamat conduita acestuia.
La această sesizare a primit în data de 05.11.2014, răspunsul nr. 1366/05.11.2014. În acest răspuns se precizează faptul că "agentul de poliție B. A., din cadrul Poliției mun. Călărași - Biroul de Ordine Publică, a încheiat procesul verbal de contravenție . nr._ din 15.10.2014, pentru fapta prevăzută de art. 36 alin. 3 și sancționată de art. 108, alin.1, lit. a), pct.2 din OUG 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, privind circulația pe drumurile publice, dar nu a respectat prevederile art. 19 alin.1 și 3 din OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.”
Conform acestor prevederi " Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia iar în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
De asemenea, mai arată că, este de notorietate faptul că la ora 11.00, la intersecția bulevardului C. - V. cu . municipiul Călărași nu se poate să nu se afle nici o persoană care putea fi înscrisă la rubrica ”Martor asistent". Este evident faptul că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod abuziv cu încălcarea prevederilor legale și consideră că au fost încălcate și prevederile art. 16 alin. 7 din OG. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora "În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare iar obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal. "
Cu ocazia primirii adresei Inspectoratul de Poliție Județean Călărași. nr. 1366/05.11.2014, a constatat faptul că agentul constatator B. A. face parte din Biroul de Ordine Publică și nu este polițist rutier, acesta neavând atribuții privind constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor privind circulația pe drumurile publice. Conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice ”Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră. ""
Mai mult decât atât, art. 177 din Regulamentul din de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin HG 1391/2006 prevede că: " (1) Îndrumarea, supravegherea. controlul respectării normelor privind circulația pe drumurile publice și luarea măsurilor legale în cazul în care se constată încălcări ale acestora se realizează de către polițiștii rutieri din cadrul Poliției Române, (2) Polițiștii rutieri sunt ofițerii și agenții de poliție specializați și anume desemnați prin dispoziție a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției Române. "
Având în vedere aceste prevederi, solicită ca intimatul să facă dovada desemnării domnului B. A. ca polițist rutier prin dispoziție a Inspectorului General al Politiei Române. În lipsa unui astfel de înscris consideră că acesta nu avea nici un fel de calitatea de a constata și sancționa așa zisa faptă prevăzută în procesul verbal contestat.
În cazul în care se va trece peste motivele de nulitate invocate menționează și faptul că în măsura în care procesul-verbal de constatare a contravenției nu este susținut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, iar contravenientul nu are altă probă de nevinovăție, nu se mai poate susține temeinicia procesului-verbal fără a se încălca prezumția de nevinovăție instituita de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și recunoscută de către Curtea europeană a Drepturilor Omului, în numeroase cauze referitoare la contravenții ( cauza Ozturk c. Germaniei, cauza Ziziberbcrg c. Moldovei, cauza Anghelc. României etc.). Prin prisma criteriilor stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în soluționarea unor plângeri formulate de persoane care, fiind sancționate contravențional, au sesizat Curtea cu privire la încălcarea de către instanțele naționale a art.6 din Convenție, prin nerespectarea garanțiilor prevăzute în acest text cu privire la acuzațiile în materie penală, normele juridice pretins a fi încălcate se adresează tuturor participanților la trafic, sancțiunea aplicată este amenda, aceasta din urmă având caracter punitiv, nu recuperator, petentului aplicându-i-se și sancțiunea complementară constând în puncte de penalizare.
Solicită a se constata că în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile art.6 din Convenția europeană a drepturilor omului, cu toate garanțiile conferite de acesta, contravenientul beneficiind de prezumția de nevinovăție ( cauza A. c. României), sarcina probei revenind agentului constatator, cu respectarea în acest mod a principiului egalității armelor, garanție instituită tot prin articolul sus-menționat din Convenția europeană a drepturilor omului. De altfel, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, impune respectarea principiului egalității armelor, nu numai în procedura penală, ci și în cea civilă, cu particularitatea că exigențele inerente conceptului de „proces echitabil” nu sunt în mod necesar similare în cauzele care vizează stabilirea drepturilor și obligațiunilor cu caracter civil, cu cele care vizează stabilirea unei acuzații penale. Raportat la cele arătate solicită a se avea în vedere faptul că prezumția de nevinovăție de care se bucură petiționarul potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, poate fi răsturnată prin probe pertinente numai în această situație procesul-verbal fiind temeinic. În jurisprudența Curții Europene a drepturilor Omului se reține de asemenea că procesul - verbal de contravenție nu poate face dovada prin el însuși a existenței vinovăției, acest proces fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.
În drept, dispozițiile OUG nr.195/2002 și OG 2/2001.
Având în vedere cele menționate, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea de plata amenzii, iar în subsidiar în baza art. 21 alin.3 din OG 2/_ solicită înlocuirea amenzii cu avertisment.
În susținerea plângerii petentul a propus proba cu înscrisuri, aflate la filele 7-12 din dosar.
A solicitat judecarea și în lipsa conform prevederilor art. 223 coroborat cu art. 411 C.p.c.
Plângerea a fost legal timbrată.
La data de 24.11.2014 instanța în baza dispozițiilor art. 201 al.1 Cod procedură civilă a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată către intimat, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la data comunicării cererii, în condițiile art. 165 Cod procedură civilă, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a propune probe și invoca excepții, în afară de cele de ordine publică.
La data de 05.01.2015, intimatul a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic întocmit.
În motivare, arată că numitul contestator a fost sancționat contravențional întrucât a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ și a vorbit la telefonul mobil în timpul mersului fără a folosi dispozitivul de tip „mâini libere”.
Precizează că fapta contravențională nu a fost înregistrată cu ajutorul aparatului radar. Procesul verbal de contravenție este legal întocmit, faptele săvârșite fiind prevăzute de dispozițiile art. 36 alin. l și 3 din OUG 195/2002.
Analizând procesul-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea
agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și
data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Solicită ca instanța de judecată să constate că în cuprinsul procesului -
verbal contestat s-a indicat în mod corect fapta săvârșită, cât și actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția. Analizând conținutul plângerii depuse de contestator, rezultă că acesta încearcă să înfățișeze instanței de judecată o situație de fapt diferită de cea reținută de către agentul contestator în procesul-verbal de contravenție.
În această situație, solicită respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic întocmit.
În susținerea celor precizate mai sus, înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, fila 17 din dosar și orice alte probe necesare justei soluționări a cauzei.
În drept, art. 205 C. pr. Civ.
A solicitat judecarea și în lipsa conform prevederilor art. 223 coroborat cu art. 411 C.p.c.
La acest termen instanța în conformitate dispozițiile art. 255 Cod procedură civilă rap. la art. 258, art. 260 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri atât pentru petent cât și pentru intimat, ca fiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/15.10.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 180 lei și 2 puncte penalizare, întrucât a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ și a vorbit la telefonul mobil în timpul mersului fără a folosi dispozitivul de tip „mâini libere”, faptă prevăzută de dispozițiile art. 36 alin. l și 3 din OUG 195/2002.
Potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Analizând cu precădere legalitatea, se constată că au fost respectate dispozițiile art.15-20 din același act normativ, nefiind incidentă niciuna din cauzele de nulitate prevăzute de art.17, ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, în prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Având în vedere considerentele enunțate anterior, instanța reține că întrucât fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost percepută în mod direct de agentul constatator, așa cum rezultă din documentul de constatare . nr._/15.10.2014, procesul verbal se bucură de prezumția de veridicitate menționată anterior.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea aplicată trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța constată că agentul constatator a apreciat, în mod legal, că fapta săvârșită de petent se încadrează în dispozițiile art. 36 alin. l și 3 din OUG 195/2002, sancțiunea aplicată fiind în mod corect individualizată. Mai mult, petentul deși susține în plângerea formulată că nu a folosit telefonul mobil, totuși nu administrează nicio probă care să inducă instanței convingerea că susținerile sale sunt reale. Cu privire la solicitarea petentului, de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment, instanța constată că petentul a încălcat în mod repetat legea circulației rutiere, fiind înscris în cazierul contravențional aflat la fila 17 din dosar, astfel că nu v-a înlocui sancțiunea amenzii contravenționale cu una mai blândă.
Pe cale de consecință, instanța va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată și va menține procesul verbal ca legal și temeinic întocmit.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul SPRÂCENATU F., domiciliat în loc. Călărași, ., ., ., CNP_ împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimatul I. Călărași, cu sediul în loc. Călărași str. ., jud. Călărași, la data de 15.10.2014, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cerere de apel ce va fi depusă la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședința publică din data de 27.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
JUD. S. M. V. O.
Red.SM.
Thred. VO
Ex. 5/19.02.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 319/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 648/2015.... → |
|---|
