Plângere contravenţională. Sentința nr. 3340/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3340/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 30-10-2015 în dosarul nr. 3340/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3340/2015
Ședința publică din data de 30 Octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. M. N.
Grefier L. B.
Pe rol judecarea cauzei privind pe petentul D. F. și pe intimatul I.P.J. Călărași, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat petentul personal, legitimat cu CI . nr._, asistat de avocat N. S., în temeiul împuternicirii avocațiale aflate la fila 8 din dosar, martorul M. Ș., legitimat cu CI . nr._, lipsă fiind intimatul .
Procedura de citare legal îndeplinită .
S-a expus referatul cauzei, evidențiindu-se părțile și obiectul cauzei, mențiuni privind îndeplinirea procedurii de citare, după care;
Instanța procedează la audierea martorului M. Ș., conform disp.art.321 C.proc.civ., declarația dată fiind tehnoredactată, semnată și atașată la dosarul cauzei.
Av. S. N. depune la dosarul cauzei copia certificatului de naștere al minorului aflat în autoturism.
La interpelarea instanței apărătorul petentului, învederează că, pentru a se putea aprecia asupra gravității defecțiunii constatată la frâna de staționare și în raport de faptul că martorul propus A. M. este un specialist în acest domeniu, solicită a se lua act că se impune audierea în calitate de martor a inspectorului R.A.R.- numitul A. M., insistând, deci, în solicitarea de a se administra această probă.
Instanța, deliberând asupra probei testimoniale constând în audierea martorului A. M., având în vedere și faptul că raportul de control tehnic în trafic aflat la fila 6 din dosar este întocmit de această persoană, a cărei audiere se solicită în calitate de martor, respinge această probă, ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Avocat N. S., având cuvântul, pentru petent, solicită a se lua act că nu mai are alte cereri de formulat sau probe noi de administrat.
Nemaifiind alte cereri de soluționat sau probe noi de administrat, în temeiul disp. art. 244 C. proc. civ., instanța declară terminată cercetarea procesului, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea fondului cauzei.
Avocat N. S., având cuvântul, pentru petent, solicită admiterea plângerii formulate si anularea procesului-verbal, având în vedere următoarele considerente.
Se arată că petentul D. F. a fost sancționat contravențional cu amendă contravențională în cuantum de 630 lei și cu măsura reținerii permisului de conducere, motivat de faptul că ar fi circulat cu un autovehicul care ar fi prezentat defecțiuni tehnice grave la sistemul de frânare și că ar fi transportat în autoturism mai multe persoane decât numărul de locuri înscris în certificatul de înmatriculare.
Cu privire la numărul de persoane transportate în autoturism, se arată că a fost audiat în cauză martorul M. Ș., care confirmă susținerea petentului, respectiv că într-adevăr, în autoturism se aflau șase persoane, dar între acestea se aflau si un minor în vârstă de 7 ani, care este fiul petentului, acesta fiind ținut în brațe de mama sa, pe bancheta din spate.
Cu privește defecțiunea tehnică constatată, apărătorul petentului, menționează că procesul-verbal de contravenție și aplicarea sancțiunii a fost întocmit la ora 10,20 iar constatarea de către inspectorul RAR a avut loc la ora 10,42.
În concluzie, se apreciază că la momentul la care agentul de poliție a întocmit procesul-verbal de contravenție nu se cunoștea dacă autoturismul verificat prezintă sau nu defecțiuni tehnice.
Se reiterează în acest sens dispozițiile art. 102 alin.3 lit. b din O.U.G. 195/2002, dispoziții care arată faptul că conducerea vehiculului cu defecțiuni tehnice la sistemul de frânare sau la mecanismul de direcție constituie contravenție dacă sunt constatate de poliția rutieră împreună cu specialiștii R.A.R.
Din punctul său de vedere, apărătorul petentului, apreciază că o frână de mână la un autoturism nu reprezintă o defecțiune tehnică gravă de natură a pune în pericol siguranța traficului rutier. Frâna de mână este folosită atunci când autoturismul staționează sau este oprit în anumite locuri care impun folosirea frânei de mână sau în cazuri fortuite când autoturismul în trafic ar rămâne fără sistemul de frânare de serviciu.
Se solicită a se observa că, sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin reținerea permisului de conducere este una exagerată. Astfel, polițistul trebuia să facă distincție între un autoturism care nu are frână de serviciu și atunci prezintă un pericol grav pentru siguranța traficului rutier și o frână de mână care se poate defecta și în timpul mersului.
Solicită a se reține și faptul că polițistul rutier i-a eliberat petentului o dovadă conform căreia îi permitea acestuia din urmă să meargă în continuare după ce s-a procedat la aplicarea sancțiunii și respectiv s-a făcut constatarea existentei așa zisei grave defecțiuni la sistemul de frânare.
Se precizează că, într-o atare situație, când se constată existența unor defecțiuni tehnice grave la mecanismul de direcție si la mecanismul de frânare, se eliberează dovadă fără valabilitate, fiind interzisă continuarea accesului cu autoturismul pe stradă, în trafic, pentru a se evita eventualele pericole la siguranța traficului rutier. Frâna de staționare defectă nu reprezintă, din punctul său de vedere, o defecțiune gravă și se impune admiterea plângerii.
La interpelarea instanței, petentul, învederează că a remediat defecțiunea constatată și i-a fost restituit certificatul de înmatriculare al autoturismului pe care-l conduce și în prezent.
La interpelarea instanței, martorul M. Ș. învederează că minorul la care s-a referit in cuprinsul declarației se numește D. C.-V..
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 30.07.2015, sub nr._, petentul D. F. a solicitat instanței să dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/16.07.2015 întocmit de un agent constatator din cadrul I.P.J. Călărași.
În motivarea plângerii formulate, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional pentru că autoturismul pe care îl conducea prezenta defecțiuni tehnice grave la sistemul de frânare și pentru că ar fi transportat mai multe persoane decât numărul de locuri înscris în certificatul de înmatriculare.
Petentul a menționat că reprezentantul R.A.R. a constatat că frâna de staționare a autovehiculului nu este eficientă.
Petentul a mai arătat că apreciază că această deficiență a frânei nu poate constitui o defecțiune tehnică gravă de natură a justifica sancționarea sa.
În ceea ce privește numărul de persoane transportate în autoturism, petentul a menționat că în interiorul acestuia se aflau 4 persoane majore și fiul acestuia în vârstă de 7 ani care era ținut de soția petentului în brațe pe bancheta din spate.
În drept, plângerea contravențională a fost întemeiată pe disp. O.G. 2/2001 și pe disp. O.U.G. 195/2002.
În susținerea plângerii formulate, petentul a depus în copie, procesul verbal de constatare a contravenției contestat și alte înscrisuri.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei.
Intimatul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat, prin reprezentant, în fața instanței.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială constând în audierea martorei M. Ș..
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/16.07.2015, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă pentru că a transportat, în autoturismul marca Opel pe care îl conducea, mai multe persoane decât numărul de locuri stabilit în certificatul de înmatriculare al acestuia, în sarcina sa reținându-se săvârșirea contravenției prev. de art. 101 alin. 1 pct. 13 din O.U.G. 195/2002.
Prin același act de sancționare contravențională petentul a fost sancționat cu avertisment pentru că autoturismul pe care îl conducea prezenta defecțiuni grave la sistemul de frânare, în sarcina sa reținându-se și săvârșirea contravenției prev. de art. 102 alin. 3 pct. b din O.U.G. 195/2002.
Procesul verbal de constatare a contravenției a fost semnat de petent, agentul constatator consemnând la rubrica „alte mențiuni” că petentul nu formulează obiecțiuni.
Potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
În consecință, analizând cu precădere legalitatea, se constată că au fost respectate dispozițiile art.15-20 din același act normativ, privind modalitatea de întocmire și mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă actul de sancționare, nefiind incidentă niciuna din cauzele de nulitate prevăzute de art.17, ce ar putea fi constatate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, în prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Având în vedere aspectele enunțate anterior, instanța reține că faptele contravenționale reținute în sarcina petentului au fost percepute în mod direct de agentul constatator, procesul verbal bucurându-se de prezumția anterior menționată.
Instanța constată că prezumția de veridicitate a procesului verbal de constatare a contravenției este confirmată de probele administrate în prezenta cauză.
Astfel, martora Muștață Ș., fiind audiată, a precizat că se afla în autoturismul condus de petent la momentul la care acesta a fost sancționat contravențional și că, în autoturismul menționat, se aflau 6 persoane, deși acesta era prevăzut cu 5 locuri.
De asemenea, din raportul de control întocmit de inspectorul R.A.R., instanța reține că autoturismul condus de petent prezenta defecțiuni ale sistemului de frânare.
Prin urmare, din coroborarea probele administrate în prezenta cauză, instanța apreciază că petentul a săvârșit faptele contravenționale reținute în sarcina sa, procesul verbal de constatare a contravenției fiind întocmit în mod temeinic.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea aplicată trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În ceea ce privește contravenția prev. de art. 102 alin. 3 pct. b din O.U.G. 195/2002, instanța apreciază că sancțiunea aplicată, respectiv avertismentul, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise.
La evaluarea gradului de pericol social al faptei contravenționale prev. de art. 101 alin. 1 pct. 13 din O.U.G. 195/2002, instanța ia act de faptul că din declarația martorei M. Ș. rezultă că una dintre cele 6 persoane care se aflau în autoturismul condus de petent era un minor în vârstă de 7 ani.
Prin urmare, având în vedere vârsta fragedă a acestei persoane și dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța consideră că fapta contravențională comisă de petent are un grad redus de pericol social.
Pe cale de consecință, instanța va admite în parte plângerea contravențională și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal contestat pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 101 alin. 1 pct. 13 din O.U.G. 195/2002 cu sancțiunea avertismentului și va menține celelalte dispoziții ale actului de sancționare contravențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, plângerea contravențională formulată de petentul D. F., domiciliat în ., județul Călărași, CNP_, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Călărași, cu sediul în Călărași, ., județul Călărași.
Înlocuiește sancțiunea amenzii aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/16.07.2015 pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 101 alin. 1 pct. 13 din O.U.G. 195/2002 cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.10.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
R.-M. N. L. B.
Red. N.R.M.
16.11.2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Pretenţii. Sentința nr. 2028/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI → |
|---|
