Plângere contravenţională. Sentința nr. 8/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 07-01-2015 în dosarul nr. 8/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr.8
Ședința publică de la 07 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. I.
Grefier L. I. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul I. S. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Călărași având ca obiect plângere contravențională formulată împotriva procesului verbal . nr._ dresat la data 24.10.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile și obiectul cauzei, precum și faptul că la dosar se află întâmpinare și înscrisuri, după care;
Instanța în conformitate cu prevederile art.131 C. procedură civilă raportat la art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea acestei cauze raportat la locul săvârșirii contravenției.
Conform art. 238 C. procedură civilă, instanța, în raport de complexitatea cauzei, probele ce trebuie administrate și poziția procesuală a părților apreciază cauza în stare de judecată la acest termen de judecată.
Încuviințează în baza art.258 raportat la art.255 C. procedură civilă pentru petent proba cu înscrisuri, iar pentru intimată proba cu înscrisuri, (grafic de patrulare, verificarea metrologică a aparatului radar, atestat operator radar, fișă abateri contravenționale) și înregistrarea video a contravenției, ca fiind admisibile și putând conduce la soluționarea cauzei.
Instanța, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat și ținând cont de cererea părților de judecarea cauzei în lipsa, apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.11.2014 sub nr._ petentul I. S., domiciliat în ., ., jud. Ilfov, având CNP-_ formulată în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Călărași, cu sediul Călărași, ., jud. Călărași a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea acestuia.
În motivarea plângerii sale petentul a arătat că la data de 24.10.2014 în baza procesului verbal de contravenție . nr._ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei și 6 puncte penalizare reținându-se că a condus auto marca VW Tuareg numărul de înmatriculare_ pe DN 21 cu viteza de 94 Km/h în localitate.
Arată că viteza de deplasare a autovehiculului per care îl conducea nu corespunde mențiunilor procesului-verbal fiind inferioară valorii de 94 km/h, în condițiile în care se circula în coloană.
Apreciază că sarcina probei respectiv să se dovedească faptul că a condus autoturismul cu viteza de 94 km/h revine intimatei.
Solicită ca intimată să depună la dosar înregistrarea video a faptei, care trebuie să cuprindă cel puțin data și ora la care a fost efectuată măsurătoarea, valoarea vitezei măsurate, faptul că a fost efectuată autotestarea, dacă aparatul poate să treacă în regim de măsurare fără să efectueze autotestarea, imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia, dovada atestării operatorilor și verificarea metrologică a aparatului, precum și dacă au fost respectate cerințele 4.1 și 4.3 din Norme.
În subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
Mai arată că a semnat procesul verbal de contravenție, din perspectiva luării la cunoștință, și nu aceea a recunoașterii aspectelor reținute în cuprinsul acestuia.
În susținerea plângerii petentul a depus la dosarul cauzei procesul verbal contestat (f.7), copie CI petent (f.8).
În drept, au fost invocat dispozițiile O.G. nr 2/2001 .
Intimata a formulat întâmpinare la data de 21.11.2014 prin care a solicitat instanței respingerea plângerii, menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind temeinic și legal.
În motivare se arată că petentul a fost sancționat întrucât la data de 24.10.2014 a fost înregistrat autoturismul condus de acesta care circula cu viteza de 85 km/h în localitate .
Cu acea ocazie s-a încheiat procesul verbal de contravenție . nr._/ 24.04.2014 pentru încălcarea prevederilor art.49 alin.1 din O.U.G. nr 195/2002 respectiv depășirea limitei de viteză în localitate.
Se învederează și că în concret constatarea s-a făcut cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic de către polițistul rutier în calitate de agent specializat, aparatul deținând buletin de verificare metrologică valabil, care își
face automat autotestarea la punerea sistemului în funcțiune conform manualului de utilizare.
Procesul verbal atacat de petent îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001 cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute la art.17 din același act normativ.
Se apreciază că agentul constatator a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate și nu se justifică aplicarea avertismentului, depășirea limitei maxime de viteză admisă reprezentând una din principalele cauze ale accidentelor de circulație .
În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei înregistrarea video a contravenției, fișe abateri contravenționale graficul de patrulare din data de 24.09.2014, atestat operator radar și buletin de verificare metrologică (f.21).
În drept a invocat dispozițiile art.115 C. procedură civilă, art.121 alin.1 H.G. nr.1391/2006, art.16 și 17 din O.G. nr.2/2001.
În cauza s-a încuviințat proba înscrisuri și înregistrarea video pentru petent și intimată apreciindu-le ca fiind legale și de natură a conduce la soluționarea cauzei.
Examinând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În data de 24.10.2014 a fost încheiat de către un agent constatator din cadrul I.P.J. Călărași procesul verbal de contravenție . nr._ prin care s-a reținut săvârșirea de către numitul I. S. a contravenției prevăzute de prevăzute de art.49 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 R raportat la art.102 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 și art.108 alin.1 litera d din O.U.G. nr.195/2001 constând în aceea că a condus autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare_ în localitate cu viteza de 94 km/h fiind înregistrat cu aparatul radar ., hard CL 03 montat pe autospeciala de poliție nr. MAI_
Prin acest proces-verbal petentul a fost sancționat cu o amendă contravențională în cuantum de 810 lei corespunzătoare a 9 puncte amendă și s-au aplicat și 6 punte de penalizare.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul asigură respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, potrivit cu care nu ar fi circulat cu viteza de 94 km/h, nu fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu declarația petentului.
Din contră, instanța constată că săvârșirea faptelor reținute în sarcina petentului a fost constatată printr-un un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar fila 19.
Între procesul-verbal și probele depuse de intimată în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează.
Astfel, în înregistrarea video depusă la dosarul cauzei se poate observa, cum autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a fost surprins de aparatul radar cu viteza de 94 km/h, mult peste limita maximă admisă pentru sectorul de drum ce se afla în interiorul localității, de numai 50km/h iar buletinul de verificare metrologică a aparatului radar . 224 montat pe auto cu numărul MAI_, aparat menționat și în cuprinsul procesului verbal contestat, atestă faptul că această viteză a fost stabilită printr-un mijloc verificat metrologic.
Totodată potrivit înscrisului de la fila 18, agentul constatator P. V. este atestat pentru folosirea și exploatarea echipamentului.
În examinarea susținerii petentului privind faptul că viteza cu care a fost înregistrat de aparatul radar nu este certă întrucât nu se poate stabili dacă este sau nu incidentă marja de eroare de +/- 3% sau de +/- 4% se reține următoarele:
Conform art. 121 alin. 1 și 2 din HG 1391/2006, „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”
Din textele legale enunțate rezultă că legiuitorul a impus ca faptele de tipul celei reținute în sarcina petentului să fie constatate exclusiv prin intermediul mijloacelor tehnice care au fost verificate anterior, atât din punctul de vedere al tipului de echipament, în procedura de aprobare de model, cât și al bunei funcționări efective a fiecărui aparat, prin verificarea periodică a conformității parametrilor de măsurare realizată în cadrul procedurii verificării metrologice.
Din Norma de metrologie legală 021-05, instanța reține prevederile art. 1.1, în care se prevede că „Prezenta normă de metrologie legală stabilește cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele utilizate de poliția rutieră la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice”, precum și pe cele ale art. 5.1, în care se stabilește, în esență, faptul că atestarea legalității cinemometrului se face atunci când, în urma verificărilor efectuate de un birou de metrologie legală, se constată că aparatul corespunde cerințelor definite prin norma în cauză, printre care se regăsește și aceea ca aparatul să se încadreze într-o marjă de eroare stabilită prin norma metrologică.
Din interpretarea acestor texte rezultă că marjele de eroare la care se referă norma metrologică sunt aplicabile doar la omologarea aparatului în procedura aprobării de model sau la verificarea metrologică periodică, proceduri care presupun expunerea aparatului la condiții extreme de mediu (temperatură, umezeală, șocuri mecanice, etc).
Odată parcurse aceste proceduri, măsurătorile aparatului radar au caracter legal, atât timp cât exploatarea echipamentului se face în limitele în care acesta a fost testat și cu respectarea procedurilor de lucru, ceea ce conduce la concluzia că viteza măsurată prin intermediul ansamblului cinemometru-autospecială de poliție care este afișată pe înregistrarea video realizată de camera video componentă cinemometrului, este singura pe care agentul constatator o poate lua în considerare la aplicarea sancțiunii.
În aceste condiții, o interpretare de tipul celei susținute de petent, în sensul că agentul ar trebui să se raporteze la constatarea unei contravenții la o marjă de eroare maximală, prevăzută de norma de metrologie exclusiv pentru verificarea aparatului, ar conduce la situația în care în agentul este pus în imposibilitate de a sancționa o faptă care în mod evident îndeplinește toate elementele constitutive ale unei contravenții.
Astfel, având în vedere faptul că procedura contravențională este guvernată de principiul legalității enunțat în art. 1 din O.G.NR. 2/2001, care stabilește că atât contravenția constatată, cât și sancțiunea aplicată sunt exclusiv cele prevăzute de lege pentru fapta concretă săvârșită, rezultă că în cazuri precum cel din cauza de față, dacă interpretarea susținută de petent ar fi corectă, întrucât aparatul radar indică faptul că petentul a depășit viteza legală de peste 50 de km/h în localitate, viteză măsurată conform legii cu un mijloc omologat și verificat metrologic, ar fi nelegală constatarea unei alte contravenții și aplicarea unei alte sancțiuni decât cea prev. de art. 102 alin. 2 raportat la art.108 alin.1 litera d din O.U.G. 195/2002.
Astfel, în egală măsură, constatarea contravenției și aplicarea sancțiunii prevăzute de aceste texte legale ar putea conduce, conform susținerilor petentului, la o constatare netemeinică.
În rezumat, interpretarea petentului conduce la concluzia inacceptabilă din punct de vedere juridic că faptele de depășire a vitezelor legale de circulație pe drumurile publice nu vor putea fi sancționate în intervalele cuprinse în marjele de eroare maximale teoretice ale aparatelor radar aflate în jurul limitelor de trecere de la o încadrare juridică la alta. Aceasta ar conduce la o sancționare selectivă și secvențială a acestui gen de fapte, fiind sancționate depășiri mici ale vitezei legale, rămânând nesancționate depășiri ale vitezei legale mai mari, dar aflate în marja de eroare, ceea ce este în totală discordanță cu scopul normelor juridice prin care au fost instituite aceste contravenții.
Pentru motivele expuse, instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 24.10.2014 dresat de I.P.J. Călărași a fost nu numai legal, dar și temeinic întocmit, din probatoriul administrat rezultând fără dubii că petentul a săvârșit fapta imputată.
Conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, după ce a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal, instanța hotărăște asupra sancțiunii având posibilitatea ca, în funcție de criteriile prevăzute de lege, să reindividualizeze sancțiunile aplicate prin procesul-verbal.
Analizând fapta petentului prin prisma criteriilor de individualizare a sancțiunilor prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că petentul nu a relevat instanței nicio circumstanță sau împrejurare care să conducă la concluzia că fapta concretă săvârșită nu realizează pericolul social abstract vizat de norma de incriminare iar sancțiunea aplicată se încadrează în limitele prevăzute de lege.
În aceste condiții, instanța constată că rolul preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale în cazul petentului poate fi realizat doar prin executarea efectivă a sancțiunilor aplicate.
Pentru aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat de petent este legal și temeinic, iar sancțiunile sunt legal aplicate și temeinic individualizate, astfel încât, pe cale de consecință, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul I. S., domiciliat în ., ., jud. Ilfov, având CNP-_ împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 24.10.2014 dresat de I.P.J Călărași, cu sediul în Călărași, ., jud. Călărași.
Cu drept la apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere ce se depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședința publică, azi, 07.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
JUD.I. O. S. L. I.
Red. I.O.
Thred.S.L
Ex.5/15.01.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 140/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2455/2015. Judecătoria... → |
|---|
