Plângere contravenţională. Sentința nr. 60/2015. Judecătoria CÂMPENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 60/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPENI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 1459/203/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPENI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 60/2015
Ședința publică din data de 29.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. A.
GREFIER: M. A. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul S. A. și pe intimatul I. Județean de Poliție A., având drept obiect plângere contravențională.
La pronunțarea hotărârii se constată lipsa părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 26.01.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpeni la data de 02.10.2014, sub nr._, petentul S. A. a chemat în judecată intimatul Inspectoratul de Poliție Județean A., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 21.09.2014, exonerarea de la plata amenzii aplicate și înlăturarea sanțiunilor complementare aplicate iar în subsidiar înlocuirea cu sancțiunea avertisment.
Petentul critică procesul verbal de constatare a contravenției atât sub aspectul legalității cît și sub aspectul temeiniciei.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în sinteză, că procesul verbal contestat nu conține indicarea precisă a locului săvârșirii faptei deoarece agentul constatator a menționat generic locul săvârșirii contravenției –DN 75 Baia de Arieș KM 102, s-a menționat numai numele localității și km 102 fără a specifica dacă locul se află în interiorul sau în exteriorul localității fapt care ar permite o încadrare juridică diferită, legislația stabilește limite de viteză și sancțiuni diferite. Petentul precizează că eventuala confuzie a agentului constatator de a indica greșit locul faptei nu îi este imputabilă iar sancțiunea este nulitatea expresă a actului contestat.
În completarea argumentației, petentul arată că agentul constator a încălcat dispozițiile art. 1 raportat la dispozițiile art. 16 alin.1 din O.G.2/2001 care menționează că limita de viteză înafara localităților pentru fapta săvârșită este astfel încadrabilă iar în condițiile în care limita maximă de viteză, de 90 km a fost depășită cu 29 km se atrage aplicarea unui alt regim sancționator referitor la numărul de puncte de penalizare și la sancțiunile complementare.
Petentul consideră că se impune anularea actului pentru încălcarea principiului legalității care trebuie să guverneze orice act de autoritate.
În drept, au fost invocate următoarele temeiuri juridice: art.1. art. 7, art. 16, art. 17 art. 30 din O.G. 2/2001.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit dispozițiilor art. art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, așa cum se atestă prin chitanța nr._ din 02.10.2014(f.5).
La data de 12.11.2014, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat, în sinteză că petentul a fost sancționat contravențional deoarece s-a constatat că a circulat cu viteză peste limita legală și a încălcat dispozițiile art.121 alin.1 din H.G. nr 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.195/2002 și a fost sancționat în temeiul disp. art 102 alin.3 lit.e) din O.U.G. nr.195/2002. Se arată că starea de fapt este cea cuprinsă în procesul verbal de constatare a contravenției și că abaterea săvârșită de petent a fost înregistrată cu aparatul radar tip PHYTON montat pe autospeciala cu număr de înmatriculare MAI_, care permite operatorului de radar să aleagă între tipul de utilizare în mișcare sau staționar, realizează funcția de autotestare automat în momentul punerii în funcțiune a acestuia fără a mai fi necesară vreo intrevenție, are aplicat sigiliul producătorului și al Biroului de Metrologie Legală care a declarat aparatul omologat și care l-a verificat din punct de vedere metrologic conform buletinului de verificare metrologică valabil 1 an. Intimatul precizează că fapta a fost constatată prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, iar operatorul radar are atestat corespunzător, și apreciază că procesul verbal contestat îndeplinește atât condițiile de fond cât și condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din Ordonanța de Urgență nr. 2/2001 modificată, privind regimul juridic al contravențiilor, că sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale, a fost corect stabilită în limitele legale.
În drept, au fost invocate următoarele temeiuri juridice: art.121 alin.1 și art. 121 alin.2 din H.G. nr. 1391/2006, art.49 alin.1, art. 102 alin.3 lit.e din OUG nr. 195/2002, art. 16, art.17, art. 21 alin.3 din O.G.2/2001.
În temeiul art. 237 pct.7, art.255 și art. 258 Cod procedură civilă, apreciind că sunt pertinente, concludente și utile cauzei, instanța a dispus încuviințarea următoarelor probe care au fost și administrate: proba cu înscrisurile depuse la dosar, în copie-proces verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 21.09.2014 (f.4), raport din data de 26.10.2014 (f.13), atestat operator radar (f.18), buletin de verificare metrologică nr._ din data de 22.04.2014 (f.19), plașe foto (f.20, f.28),extras cazier auto petent depus de intimat (f.29), proba cu imagini stocate pe suport CD atașat la fila 35.
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, se reține că la data de 21.09.2014, a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 810 lei și aplicarea măsurii complementară a reținerii permisului de conducere din data de 06.10.2014 în temeiul dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată. În sarcina petentului s-a reținut că, la aceeași dată, ora 18,57, în locul DN 75, Baia de Arieș, km 102 a condus autorurismul VW Passat cu număr de înmatriculare_ pe DN 75, localitatea Baia de Arieș, cu viteza de 117 km/h, înregistrat de aparatul radar pe caseta D84 montată pe MAI_.
Instanța reține și faptul că la rubrica Alte mențiuni” a fost consemnat următorul aspect: “M-am grăbit, o urgență medicală”, petentul a fost prezent și a semnat procesul verbal.
În baza art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, având în vedere că procesul verbal de contravenție i-a fost înmânat petentului la data de 21.09.2014, iar plângerea a fost depusă la data de 02.10.2014.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvârșite și semnătura agentului constatator.
Critica de legalitate formulată de petent, prin care se argumentează, în esență, că procesul verbal nu relevă toate împrejurările care ar putea servi la aprecierea gravității faptei, deoarece locul săvârșirii este indicat generic, DN 75 Baia de Arieș km 102 fără a se specifica dacă se situează în interiorul sau în exteriorul localității și fără a se indica expres locul exact al săvârșirii faptei iar eventuala confuzie a agentului constatator nu i se poate imputa, va fi respinsă de instanță ca neîmtemeiată, pentru considerentele care succed.
Astfel, instanța constată că procesul verbal relevă toate împrejurările care pot servi la aprecierea caracterului faptei consemnate de în procesul verbal contestat, deoarece situația de fapt a fost descrisă în mod coerent, cu indicarea subiectului activ- petentul, a elementului material-nerespectarea prevederilor art. 121 alin.1 din H.G. nr 1391/2006 și art. 102 alin.3 lit.e din O.G. nr.195/2002, a împrejurărilor concret individualizate de loc si timp, legătura de cauzalitate nefiind necesar a fi explicitată deoarece se prezumă ex re.
În ceea ce privește modalitatea de descriere a locului săvârșirii faptei, pornind de la elementul material corespunzător laturii obiective a faptei prevăzute și sancționate de art 102 alin.3 lit.e din O.G. nr.195/2002, republicată, se constată că circumstanțele de loc se apreciază prin raportare la tiparul abstract, menționat de legiuitor, care se referă în mod generic la limita de viteză stabilită pentru sectorul de drum respectiv. Spre deosebire de alta faptă contraventională –parcare în locuri interzise- unde spre a se aprecia in mod cert daca locul respectiv se afla sub nu sub incidenta efectelor prohibitive ale legii trebuie indicata exact adresa, cu numar de . fixe, în cazul contraventiei pentru care a fost sanctionat petentul, depășirea vitezei legale, legiuitorul nu prevede astfel de obligatii suplimentare în sarcina agentului constatator, singurul demers inductiv care trebuia efectuat era de a stabili tipul de drum pe care se deplasa petentul și de a compara viteza concretă de deplasare cu viteza maxim admisă, întrucât fiecărei categorii de drumuri îi sunt stabiliți anumiți parametri maximali de viteză de exploatare de către șoferi, așa cum se detaliază în cuprinsul disp. art. 49 și art.50 din O.G. nr.195/2002.
Din analiza procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 21.09.2014 se observa ca agentul constatator a precizat locul- localitatea Baia de aries. În concluzie argumentul privind eventuala stare de confuzie în care s-ar fi aflat agentul constatator la momentul consemnării faptei este pur subiectiv, iar critica de nelegalitate referitoare la indicarea în mod generic a locului săvârșirii faptei este neîntemeiată
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că petentul nu a formulat critici în legătură cu acest aspect, efectul de nulitate invocat fiind încadrat de instanță în categoria motivelor de nelegalitate anterior analizate. Din oficiu, se va proceda la examinarea temeiniciei procesului verbal . nr._/21.09.2014.
Conform dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a IV- a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Conform art. 121 alin.1 din Hotărârea Guvernului nr.1391 din 4 octombrie 2006, actualizată, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus precum și cea impusă de mijloacele de semnalizare.
Conform art.49 alin.1 din Ordonanța de Urgență nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Instanța reține și faptul că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, această prezumție operând fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele. Și Curtea Europeană a stabilit în cauza Salabiaku contra Franței, că prezumția de nevinovăție consacrată de art. 6 din Convenție, nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept, sunt operante prezumții de drept sau de fapt, Convenția neinterzicându-le, în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale.
De asemenea, instanța arată că, procesul verbal de contravenție, fiind legal întocmit, face dovada deplină asupra stării de fapt reținute în cuprinsul său în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
În prezenta cauză starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută de probele administrate în cauză. Astfel, Din buletinul de verificare metrologică nr._ din data de 22.04.2014 (fila 19) rezultă faptul că cinemometrul cu care s-a făcut înregistrarea referitoare la autoturismul petentului se afla, la data respectivă, în termenul de valabilitate și că este omologat pentru măsurarea vitezei în regim staționar și în regim de deplasare.
În ceea ce privește atestatul operatorului radar, instanța constată că prevederile art. 4 din NML 021-05 prin care se cere ca măsurătorile și înregistrările efectuate cu ajutorul aparatului radar să fie efectuate de operatori calificați au fost abrogate prin Ordinul nr. 187 din data de 14.07.2009, motiv pentru care intimatul nu are obligația de a prezenta atestatul operatorului radar însă acest înscris este atașat a dosar la fila nr.18- atestat operator radar nr_ din 08.04.2010 emis de Inspectoratul de Poliție al Județului A., Serviciul Rutier.
În ceea ce privește, ordinul de serviciu al agentului constatator, acesta nu este necesar, raportat la dispozițiile legale. Potrivit. art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră, iar potrivit dispozițiilor alin. 2 al aceluiași articol constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. De asemenea, art. 177 din H.G. nr. 1391/2006 prevede, în alin. 1 că îndrumarea, supravegherea, controlul respectării normelor privind circulația pe drumurile publice și luarea măsurilor legale în cazul în care se constată încălcări ale acestora se realizează de către polițiștii rutieri din cadrul Poliției Române, iar în alin. 2 că polițiștii rutieri sunt ofițerii și agenții de poliție specializați și anume desemnați prin dispoziție a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției Române. Totodată, conform art.15 alin.3 din O.G. nr.2/2001, ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor constată contravenții privind: apărarea ordinii publice; circulația pe drumurile publice (…). Ca atare, dispozițiile legale anterior enunțate sunt cele care le conferă polițiștilor rutieri competența de a constatata abaterile la regimul circulației rutiere de natura celei reținute în sarcina petentului, legitimitatea activității acestora nefiind condiționată de emiterea unui ordin de serviciu.
Chiar dacă prin raportul din data de 26.10.2014 (f.24), agentul constator menționează împrejurarile în care s-a reținut fapta contravențională, aceste mențiuni nu pot fi reținute de instanță întrucât procesul verbal de constatare a contravenției contestat nu poate fi completat cu înscrisuri extrinseci, în lipsa unei prevederi legale care să confere valoare probatorie.
Imaginile captate de către agentul constatator autorizat, cu folosirea aparaturii omologate montate pe autospeciala MAI_ și stocate pe suportul CD atașat la dosar fac dovada cu privire la fapta reținută în sarcina petentului. Astfel, din vizualizarea imaginilor, instanța poate stabili cu certitudine că autoturismul înmatriculat sub numărul_, la volanul căruia petentul nu și-a contestat prezența, a apărut în cadru la ora 18.57- așa cum s-a consemnat și în procesul verbal contestat rulând cu o viteză de 119 km/h iar ulterior a scăzut, manevra de decelerare fiind justificată de prezența agentului constatator. Instanța reține și faptul că petentul parcurgea cu această viteză o curbă.
Nu are nici o relevanță faptul că din sens opus nu circula altcineva sau că în fața agentului constatator petentul a invocat în mod generic o urgență medicală, aceste aspecte nu se încadrează în categoria cauzelor exoneratoare de răspundere contravențională.
În lumina celor prezentate, constatând temeinicia procesului-verbal de contravenție în condițiile în care din probele administrate nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea consemnată, instanța reține că fapta petentului S. A. A. întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute și pedepsite de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice, au fost încălcate dispozițiile art. 121 alin.1 din H.G. nr. 1391/2006.
Cu privire la sancțiune, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, proporționalitatea se verifică după criteriile dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, si anume: valoarea amenzii, gravitatea faptei comise, posibilitatea aplicării și a altor sancțiuni, acordându-se însă statelor o marjă de apreciere extrem de ridicată.
Prin procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de 810 lei(echivalentul a 9 puncte-amendă) și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere.Instanța constată că acestea au fost stabilite în limitele legii, conform prevederilor art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și a celor ale art. 98 alin. 4 lit. d din același act normativ, amenda, chiar la limita minimă prevăzută de lege.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, instanța constată că fapta petentului (a depăși viteza maximă admisă cu peste 50 km/h) este gravă, prin aceasta petentul dovedind o încălcare conștientă a regulilor de circulație. În contextul constatării acestui pericol social ridicat al faptei petentului nu există nici un motiv pentru care s-ar justifica înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment. Scopul educativ și punitiv al sancțiunii contravenționale, prevenția generală și specială pot fi realizate doar prin sancționarea pecuniară a petentului.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentul S. A. A. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de21.09.2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul S. A. CNP_ domiciliat în Baia de Arieș, ., jud. A., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 21.09.2014 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A..
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 21.09.2014.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Câmpeni sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.01.2015.
P. GREFIER
B. A. M. A. M.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 52/2015. Judecătoria... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
