Partaj judiciar. Sentința nr. 2309/2013. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2309/2013 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 2068/204/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr. _
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2309/2013
Ședința publică de la 03 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE ELENA STĂNESCU
Grefier L. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta M. P. și pe pârâtul G. I., având ca obiect partaj judiciar ieșire din indiviziune.
Cererea a fost timbrată cu 171 lei (f.4), timbru judiciar de 1 leu.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta asistată de av. U. A. S., pârâtul personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța în temeiul art. 131 alin.1 NCPC verificând din oficiu competența, o pune în discuție.
Av. U. pentru reclamantă apreciază că Judecătoria Câmpina este competentă.
Instanța în temeiul art. 130 alin. 2 rap. la art. 129 alin. 3 NCPC invocă din oficiu excepția de necompetentă teritorială exclusivă a Judecătoriei Câmpina, față de ultimul domiciliu al defuncților – autorii părților – respectiv mun. Ploiești și de disp. art. 118 alin. 1 pct. 2 NCPC, art. 117 alin. 3 teza finală NCPC.
Av. U. pentru reclamantă apreciază că Judecătoria Câmpina este competentă, există certificat de moștenitor; lasă la aprecierea instanței.
Pârâtul lasă la aprecierea instanței.
Instanța rămâne în pronunțare pe excepția invocată din oficiu.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. _ reclamanta M. P. a chemat în judecată pe pârâtul G. I., solicitând ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață de 713 m.p. situat în com. Telega, ..
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin contractul autentificat sub nr. 1039/27.05.1968 autorii părților, respectiv defuncții G. I. și G. C., au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 600 m.p. (în acte, 1.013 la măsurători) situat în ., cu vecinii: la V, S și E – șoseaua județeană, la V cu proprietatea M. I., și casei situată pe acest teren. În prezent la vest în locul fam. M. figurează G. V.. Din această suprafață prin contractul de donație autentificat sub nr. 2299/27.06.1986 părților le-a fost donată suprafața de 300 m.p., iar în baza contractului de donație autentificat sub nr. 2237/19.12.2012 pârâtul i-a donat cota sa de ½ din această suprafață. În aceste condiții sunt în indiviziune cu privire la terenul de 713 m.p. Din adeverința nr. 6318/25.10.2012 rezultă că au achitat impozit la zi pentru terenul în suprafață de 713 m.p. Conform procesului-verbal de identificare a imobilului și adresei nr. 266/16.01.2013, în legătură cu acest teren (plusul de 413 m.p.) sunt cunoscuți proprietari și nu există litigii în legătură cu acesta.
În drept, a invocat disp. art. 1143, art. 669-686 N.C.C., iar în susținerea cererii a depus: încheierile nr. 1 și 2 din 5.03.2013 emise de BNP M. G., certificatul înregistrat sub nr. 115/28.02.2013, certificatele de moștenitor nr. 111 și 112 din 21.12.2012, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1039/27.05.1968, contractul de donație nr. 2299/27.06.1986, contractul de donație autentificat sub nr. 2237/19.12.2012, adeverința nr. 6318/25.10.2012 eliberată de Primăria . de identificare a imobilului încheiat la 16.01.2013, certificatul pentru atestare că petentul este cunoscut ca proprietar nr. 266/16.01.2013 eliberat de Primăria . de amplasament (f. 6-20).
La 4.06.2013 reclamanta a precizat cererea inițială (f. 25-26), învederând în esență că părinții săi și ai pârâtului au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1039/27.05.1968 terenul în suprafață de 600 m.p., însă la măsurători s-au constatat 413 m.p. în plus. De la Primărie au obținut adeverința nr. 266/16.01.2013 din care rezultă că sunt proprietarii și nu există litigii, iar în cadrul probei cu martori vor dovedi că masa succesorală cuprinde și această suprafață de teren. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 229/27.06.1986 părinții le-au donat teren în suprafață de 300 m.p. pentru care au efectuat înscrierile cadastrale. Fiecare parte are cota indiviză de ½.
La această precizare reclamanta a anexat, în copie: certificatul de moștenitor nr. 112 din 21.12.2012 emis de BNP M. G., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1039/27.05.1968, contractul de donație nr. 2299/27.06.1986, contractul de donație autentificat sub nr. 2237/19.12.2012, adeverința nr. 6318/25.10.2012 eliberată de Primăria . de identificare a imobilului încheiat la 16.01.2013, certificatul pentru atestare că petentul este cunoscut ca proprietar nr. 266/16.01.2013 eliberat de Primăria . atestare fiscală pentru persoane fizice nr. 49/29.05.2013, certificatul privind identificarea numărului topografic/cadastral și de carte funciară după numele/denumirea proprietarului nr. 1712/29.05.2013, carte funciară, plan de parcelare și plan de amplasament (f. 27-45).
Pârâtul G. I. a formulat la 27.06.2013 întâmpinare (f. 51), prin care a învederat că e de acord cu admiterea acțiunii, instanța urmând ca după administrarea probelor să procedeze la ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață de 713 m.p. situat în com. Telega, . B. Susținerile reclamantei sunt reale și în plus, așa cum rezultă din procesul-verbal de identificare a imobilului și adresei nr. 266/16.01.2013, în legătură cu acest teren sunt cunoscuți proprietari și nu există litigii, iar terenul se învecinează pe trei laturi cu . latură cu G. V., neexistând nicio problemă privitoare la hotarele proprietății.
În drept pârâtul nu a indicat niciun temei juridic și nici nu atașat vreun înscris.
În ședința publică de astăzi instanța, din oficiu, a invocat excepția de necompetentă teritorială exclusivă a Judecătoriei Câmpina, având în vedere ultimul domiciliu al defuncților – autorii părților – respectiv mun. Ploiești și disp. art. 118 alin. 1 pct. 2 NCPC, art. 117 alin. 3 teza finală N.C.P.C.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției de necompetentă teritorială exclusivă a Judecătoriei Câmpina, instanța constată și reține următoarele:
În prezenta cauză reclamanta a investit Judecătoria Câmpina cu cererea sa prin care solicită ieșirea din indiviziune cu privire la terenul în suprafață de 713 m.p. situat în com. Telega, . B, jud. Prahova, ce a aparținut părinților săi și ai pârâtului, invocând că parte din acesta, mai precis suprafața de 300 m.p. este menționată în certificatele de moștenitor eliberate de pe urma de părinților părților, iar restul de 413 m.p. reprezintă un plus de teren față de cel din acte, care însă face parte din masa succesorală rămasă de pe urma autorilor comuni.
Așa cum reiese din certificatele de moștenitor nr. 111 și 112 emise la 21.12.2012 de BNP M. G. (f. 8-9, 11-12), părinții părților, respectiv G. I., decedat la 10.12.2007 și G. C., decedată la 4.06.2009, au avut ultimul domiciliu în mun. Ploiești.
În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune – astfel cum este menționat în art. 118 alin. 1 pct. 1 N.C.P.C – sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la moștenire.
Conform art. 117 alin. 1 N.C.P.C., cererile privitoare la drepturi reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul, iar – potrivit disp. art. 117 alin. 3 N.C.P.C. – această normă se aplică, prin asemănare, și în cazul acțiunilor posesorii, acțiunilor în grănițuire, acțiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum și în cazul celor de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune.
Din coroborarea acestor norme rezultă că spre deosebire de vechea reglementare (art. 13 C.pr.civ. de la 1865), în N.C.P.C. se menționează expres competența instanței de la locul imobilului pentru cererile de împărțeală judiciară a unui imobil, cu excepția cazurilor când indiviziunea rezultă din succesiune.
Cu alte cuvinte, pentru cererile având ca obiect sistarea stării de indiviziune provenită din succesiune competența teritorială se stabilește după regulile din art. 118 astfel cum se precizează in terminis chiar alin. 1 al acestui articol, care stabilește competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului pentru cereri „în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune”.
Se mai reține că art. 117 N.C.P.C. a exclus explicit din sfera sa de aplicare cererile de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea rezultă din succesiune și cum art. 117 nu distinge, este lipsit de relevanță dacă s-a dezbătut sau nu succesiunea.
Raportând cele anterior menționate la speța de față, cum reclamata solicită ieșirea din indiviziune cu privire la terenul în suprafață de 713 m.p. situat în com. Telega, . B, jud. Prahova, iar indiviziunea între aceasta și fratele său, pârâtul din prezenta cauză, reiese din succesiunile celor doi părinți, defuncții G. I. și G. C., ce au avut ultimul domiciliu în mun. Ploiești, în temeiul art. 118 alin. 1 pct. 2, art. 117 alin. 1 și 3 teza finală, precum și art. 129 alin. 2 pct. 3 rap. la art. 130 alin. 2 N.C.P.C., urmează a admite excepția invocată din oficiu și a declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, în a cărei rază teritorială se află ultimul domiciliu al defuncților G. I. și G. C..
Văzând și disp. art. 132 alin. 3 N.C.P.C,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei Câmpina, invocată din oficiu și în consecință:.
Declină competența de soluționare a cauzei, formulată de reclamanta M. P., domiciliată în mun. Ploiești, ., parter, jud. Prahova, CNP_, împotriva pârâtului G. I., domiciliat în mun. Ploiești, ., jud. Prahova, CNP_, în favoarea Judecătoriei Ploiești, jud. Prahova.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. S. L. M.
Red. ES/ES
3 ex./4.11.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2284/2013.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
