Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 956/2014. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 956/2014 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 14-03-2014 în dosarul nr. 1174/204/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 956
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 14 MARTIE 2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Ș. M. A.
GREFIER: NIȚEANU V. M.
Pe rol fiind soluționarea cererii – litigii cu profesioniști, ordonanță președințială - formulată de reclamanta S.C. F. N. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. N. L. IFN S.A.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 200 lei prin chitanței nr._/06.03.2014 (f. 9).
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a depus la dosar întâmpinare de către debitoare, după care:
Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței materiale și față de excepția necompetenței teritoriale a prezentei instanțe invocată de pârâtă prin întâmpinare, rămâne în pronunțare pe excepțiile invocate.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 06.03.2014 reclamanta S.C. F. N. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. N. L. IFN S.A. solicitând ca în temeiul prev. art. 996 și urm. C. pr. civ., pe calea ordonanței președințiale să se dispună suspendarea efectelor cererii de restituire a echipamentelor ce fac obiectul contractelor de leasing financiar nr._/03.04.2007,_/12.02.2008,_/25.02.2008,_/22.05.2008,_/22.05.2008, până la data soluționării prin hotărâre judecătorească definitivă a diferendului dintre părți, având obiect anularea cererii de restituire a echipamentelor ce fac obiectul contractelor de leasing financiar care reprezintă parte integrantă a declarației de reziliere nr. 6755 din data de 27 decembrie 2013, având în vedere că aceasta a fost emisă cu rea-credință, în mod abuziv, înregistrat pe rolul Judecătoriei Câmpina.
Reclamanta a cerut ca instanța să pronunțe ordonanța președințială fără citarea părților și în aceeași zi în care este înregistrată și să dispună ca executarea să se facă fără somație și fără trecerea unui termen.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că părțile au încercat în perioada octombrie 2013 - decembrie 2013 soluționarea amiabilă a diferendelor de executare a contractelor, fiind propusă și semnarea unui act adițional între părți însă nu s-a reușit acest lucru, procedura concilierii prealabile nefiind cerută în procedura ordonanței președințiale.
A arătat că între părți au fost încheiate contractele de leasing financiar nr._/03.04.2007,_/12.02.2008,_/25.02.2008,_/22.05.2008 și_/22.05.2008, care au fost modificate ulterior prin acordul lor, ultima modificare a fiecăruia dintre ele survenind la 27.12.2012.
A mai precizat reclamanta că toate echipamentele sunt încastrate în beton, că a durat mai mult de șase luni să fie montate și puse în funcțiune, astfel o eventuală acțiune demontare ar presupune minim șase luni care foarte probabil ar determina o deteriorare a echipamentelor.
În luna octombrie 2013, având în vedere dificultățile financiare prin care trecea, a fost inițială o procedură de negociere cu privire la contractele respective, în sensul încheierii unui nou act adițional care să stabilească un alt grafic de rambursare, având în vedere și condițiile pieței. Intre părți s-a purtat o lungă corespondență care în final s-a încheiat prin ajungerea unui acord cu privire la încheierea unui nou act adițional, acord care ulterior nu a mai fost respectat de către pârâtă.
În acest sens, la data de 27 decembrie 2013 pârâta a emis declarația de reziliere nr. 6755, prin care menționa că înțelege să considere reziliat contractul de leasing financiar și solicita restituirea bunurilor care formează obiectul acestuia în condițiile în care în aceeași lună au existat negocieri și un schimb de corespondență între părți cu privire la soluționarea tuturor diferendelor privind executarea contractului.
Reclamanta a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite cumulativ cele 4 condiții necesare promovării acțiunii pe calea ordonanței președințiale.
Arată că urgența se va aprecia prin prisma situațiilor prevăzute expres de lege, în speță, urgența este demonstrată atât de necesitatea păstrării unui drept care s-ar păgubi prin întârziere (dreptul reclamantei de a primi executarea întocmai a obligației contractuale din partea pârâtei - asigurarea posesiei și folosinței bunurilor care formează obiectul contractelor de leasing financiar), cât și de prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, cauzate de decizia pârâtei de a rezilia contractele de leasing financiar și de a recupera bunurile care se află în folosința reclamantei. Având în vedere obiectul său de activitate care, pentru desfășurarea sa are nevoie de bunurile care formează obiectul contractelor de leasing financiar, restituirea acestor bunuri sau executarea silită de către pârâtă ar produce prejudicii într-un cuantum extrem de însemnat și care, în niciun mod, nu ar putea fi reparate în natură, producția și ritmul de funcționare fiind sistate complet, aspect care inevitabil ar duce la faliment.
Totodată, arată că întreruperea activității sale ar însemna disponibilizarea a peste 300 de salariați, cu efecte negative pe plan social, în condițiile în care ea reprezintă unul dintre cei mai mari angajatori din piața locală a forței de muncă, dar și reducerea încasărilor la bugetul de stat și la bugetele asigurărilor sociale și la fondurile de pensii.
Față de această situație, a apreciat că se impune ca pârâta să fie obligată să asigure reclamantei dreptul de folosință și posesia asupra bunurilor care formează obiectul contractelor de leasing, până la data soluționării prin hotărâre judecătorească definitivă a diferendelor dintre părți născute în legătură cu executarea acestora.
În ceea ce privește caracterul provizoriu al măsurii care se solicită a fi dispusă prin ordonanța președințială a nu se pot lua măsuri ireversibile și nici măsuri nedeterminate în timp. Față de această cerință, a apreciat că solicitarea sa de a se dispune suspendarea efectelor cererii de restituire a echipamentelor ce fac obiectul contractelor de leasing financiar, îndeplinește cerința ca prin intermediul acestei ordonanțe să se urmărească luarea unei măsuri cu caracter urgent.
Referitor la neprejudecarea fondului cauzei apreciază că și această condiție este îndeplinită, întrucât suspendarea efectelor cererii de restituire a echipamentelor nu poate în nici un caz atrage o analiză a fondului
Necesitatea emiterii ordonanței președințiale se întemeiază pe credința legitimă a reclamantei că acțiunea de fond va fi admisă și că instanțele de judecată vor dispune anularea cererii de restituire cu consecința constatării faptului că aceasta nu a operat, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege în acest sens, cu consecința evidentă a continuării executării contractului.
În acest sens, a arătat că rezoluțiunea sau rezilierea unui contract reprezintă o formă de răspundere civilă contractuală, aplicându-se exclusiv în condițiile neexecutării culpabile de către una dintre părți a obligațiilor contractuale, iar chiar și în cazul rezoluțiunii sau rezilierii convenționale, în cazul existenței unor pacte comisorii, acestea pot fi aplicate de către creditorul obligației neexecutate doar în situația în care debitorul obligației neexecutate nu și-a îndeplinit aceste obligații în mod culpabil.
Or, în cazul de față se pretinde de către pârâtă că rezilierea ar surveni ca urmare a neachitării de către utilizator a unei rate de leasing sau prime de asigurare timp de două luni consecutive, fără a se specifica despre ce rată sau primă este vorba și nici dacă această plată nu a fost efectuată în mod culpabil de către reclamantă.
Pe de altă parte, declarația de reziliere a survenit pe fondul unor negocieri serioase purtate între părți și cu bună - credință de către reclamantă, prin care se urmărea stabilirea unui nou grafic de rambursare a ratelor ca urmare a dificultăților financiare generate de criza economică, negociere care a ajuns până la exprimarea unui acord din partea pârâtei, acord pe care ulterior a refuzat să îl mai semneze.
Consideră că potrivit legii, în cadrul oricăror negocieri trebuie să existe bună credință în inițierea și în continuarea acestora, întrucât lasă părții care le-a inițiat să întrevadă o posibilitate certă de soluționarea a problemelor contractuale și să acționeze într-un anumit sens. În acest context, neachitarea unei rate din cadrul contractelor de leasing financiar s-a pliat tocmai pe această perioadă de negocieri și se datorează bunei sale credințe în sensul că se poate ajunge la un acord, iar nu unei neexecutări culpabile a obligațiilor asumate prin contract, drept pentru care a susținut că nu erau îndeplinite condițiile legale și contractuale pentru activarea pactului comisoriu stabilit prin contract, declarația de reziliere este emisă cu rea-credință, în mod abuziv. Se apreciază că atitudinea pârâtei este în mod vădit nelegală și încalcă dispozițiile contractuale, iar cererea de restituire este în mod vădit nevalabilă, aspect care va fi constatat în mod indubitabil de către instanțele de judecată în cadrul litigiului de fond.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 996 și următoarele C. pr. civ. și art. 1183 Cod civil.
În dovedirea cererii s-a depus la dosar în copie certificată pentru conformitate cu originalul: adresa nr. 6755/27.12.2013, contracte de leasing financiar, corespondență părți e-mail și cerere chemare în judecată (f. 10-52).
Față de solicitarea reclamantei și având în vedere disp. art. 998 alin. 2 C. pr. civ. instanța a apreciat că cererea poate fi soluționată și fără citarea părților.
Cu toate acestea la data de 12.03.2014 pârâta a comunicat la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței raportat la disp. art. 107 C. pr. civ., învederând că nu are nici un sediu social secundar sau dezmembrământ în județul Prahova și în cadrul contractelor încheiate la art. 6.3 au convenit instanța competentă.
A mai precizat pârâta că o cerere similară a fost formulată de reclamantă la Tribunalul Prahova, cauza făcând obiectul dosarului nr._ .
A mai invocat pârâta și excepția inadmisibilității cererii motivat de faptul că reclamanta nu a parcurs anterior nicio procedură prealabilă, deși aceasta dorește să anuleze efectele rezilierii, fapt care, în cazul în care ar fi admis, ar permite acesteia, ca pe termen nelimitat să beneficieze de bunurile sale în valoare de mai multe milioane de euro, fără nicio plată.
Subliniază pârâta că în dosarul nr._ al Tribunalului Prahova, reclamanta solicită anularea declarației unilaterale de reziliere nr. 6755 din 27.12.2013 și invoca dispoziții legale referitoare la existența unei negocieri. Aceasta nu există, în materialitatea unei negocieri referitoare la un nou contract, pentru care se impune acordarea unui nou consimțământ, așa cum edictează art. 1183 Noul Cod Civil..
Pe rolul Judecătoriei Câmpina s-au mai depus dosarele cu nr. 1171 și_, în care se solicită anulare act reziliere/cerere restituire și pretenții. Aceleași cereri sunt dezbătute și în dosarul_ al Tribunalului Prahova, fiind necesare clarificări din parte reclamantei.
Reclamanta a mai fost în situație similară, însă i-a acordat o . reeșalonări și discount-uri, aspecte care reies cu claritate din actele depuse chiar de către aceasta: acte adiționale la contractele de leasing. In ciuda acestor aspecte, după implementarea acestor noi facilitați la plată, reclamanta nu și-a onorat obligațiile de plată întocmai, acumulând datorii de sute de mii de euro, aspecte recunoscute chiar in corespondența email depus de către aceasta.
Se mai arată că reclamanta este în culpă, fiind singura vinovată de nerespectarea condițiilor contractuale.
Raportat la cele precizate de pârâtă în urma verificărilor efectuate de instanță în sistemul ECRIS a apreciat necesar atașarea sentinței civile nr. 513 pronunțată la 27.02.2014 de Tribunalul Prahova – Secția a II Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției necompetenței materiale și teritoriale a instanței invocată de instanță și de debitoare, se rețin următoarele:
Potrivit art. 997 C. pr. civ., cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.
De asemenea potrivit art. 94 pct. 1 lit. j C. pr. civ. judecătoriile judecă orice cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților.
Prin prezenta acțiune se solicită suspendarea efectelor cererii de restituire a echipamentelor ce fac obiectul unor contracte de leasing financiar.
Această cerere reprezintă de fapt o notificare adresată reclamantei, înregistrată sub nr. 6755/27.12.2013 (f. 10), prin care pârâta îi aduce la cunoștință rezilierea acestor 5 contracte de leasing financiar ca urmare a neplății timp de 2 luni consecutiv a ratelor de leasing și o somează ca în 5 zile de la primirea adresei să restituie la parcul N. L. IFN SA din București, bunurile – obiecte ale contractelor și să achite suma de 9.504.923,86 lei.
Așadar prin prezenta cerere reclamanta solicită de fapt nu suspendarea efectelor unei cereri, ci suspendarea efectelor contractelor de leasing, astfel că prezenta acțiune are evident un caracter evaluabil în bani.
De altfel însăși reclamanta a considerat cererea evaluabilă în bani, în condițiile în care a achitat o taxă de timbru în cuantum de 200 lei, iar conform art. 6 alin. 4 din OUG nr. 80/2013 cererile formulate pe cale de ordonanță președințială când sunt neevaluabile în bani se taxează cu 20 lei, iar când sunt evaluabile în bani se taxează cu 50 lei, dacă valoarea nu depășește 2.000 lei, și cu 200 lei dacă valoarea depășește 2.000 lei.
De asemenea reclamanta a formulat o cerere similară și la Tribunalul Prahova, astfel cum a învederat pârâta, cerere ce a format obiectul dosarului nr._ soluționat prin sentința nr. 513/27.02.2014.
Din sentința nr. 513/27.02.2014 se poate observa că cererea înregistrată sub nr._ este identică cu prezenta cerere, reclamanta schimbând numai termenul de „cerere de restituire” cu noțiunea de „declarație de reziliere”, însă vizează aceiași notificare nr. 6755/27.12.2013, la care s-a făcut referire mai sus.
Motivarea cererii este de asemenea identică cu prezenta cerere, astfel că și Tribunalul Prahova a reținut în motivarea sentinței nr. 513/27.02.2014 că în conformitate cu prev. art. 95 alin. 1 lit. j C. pr. civ. competența materială revine tribunalului.
Deși cauza, obiectul și părțile sunt aceleași nu există litispendență întrucât conform art. 138 alin. 1 C. pr. civ. pe lângă aceste condiții era necesar ca aceste cereri să fie înaintate la instanțe competente, ceea nu este cazul.
Din punct de vedere al competenței teritoriale s-a apreciat de Tribunalul Prahova că sunt aplicabile disp. art. 107 alin. 1, art. 113 alin. 1 pct. 3 C. pr. civ. și constatând că locul executării obligației de plată a sumelor restante este cel al unității bancare unde pârâta are deschis contul, respectiv în mun. București, iar locul executării obligației de restituire a bunurilor ce fac obiectul contractelor de leasing este tot în București, la parcul auto al pârâtei, ca și faptul că sediul pârâtei este tot în București, a apreciat că instanța competentă este Tribunalul București.
Însă instanța are în vedere în primul rând faptul că în toate contractele de leasing financiar părțile au convenit ca orice litigii rezultând din executarea și interpretarea acestora să fie deferite spre soluționare instanței judecătorești în raza de competență teritorială București.
Așadar se au în vedere prev. art. 126 alin. 1 C. pr. civ potrivit cărora „Părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, prin declarație verbală în fața instanței, ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât cele care, potrivit legii ar fi competente, în afară de cazul când competența este exclusivă.”
Cum în prezenta speță competența teritorială nu este exclusivă, chiar și pentru situația în care din punct de vedere teritorial nu ar fi competent Tribunalul București, față de faptul că părțile au convenit în scris ca litigiul să se judece de această instanță, în conformitate cu dispozițiile legale mai sus menționate, acesteia îi revine competența teritorială de soluționare a prezentei cauze.
Față de cele anterior reținute instanța va admite excepția de necompetență materială și teritorială invocată din oficiu și de pârâtă și va declina competența de soluționare a prezentei cauze, în raport de disp. art. 131 alin. 1 și art. 132 alin. 1 și 3 C. pr. civ. în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență teritorială materială și teritorială a Judecătoriei Câmpina, invocată debitoare și de instanță din oficiu, și în consecință:
Declină competența de soluționare a prezentei cauze, având ca obiect ordonanță președințială formulată de reclamanta S.C. F. N. S.R.L., cu sediul în orașul Băicoi, ., județul Prahova, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, cod unic de înregistrare R_, în contradictoriu cu pârâta S.C. N. L. IFN S.A. cu sediul în București, sector 2, .. 3, Clădirea B., . Oficiul Registrului Comerțului din București sub nr. J40/_/2007, cod unic de înregistrare: RO_, cont bancar nr. RO54BRMA_0000, în favoarea TRIBUNALULUI BUCUREȘTI.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14.03.2014.
Judecător, Grefier,
Red. ȘMA
4 ex./14.03.2014
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1939/2014. Judecătoria... → |
|---|
