Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 2746/2015. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2746/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 2746/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
JUDECĂTORIA CÂMPINA
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2746/2015
Ședința publică de la 01 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Grefier M. N.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant A. M. și pe pârât G. E., pârât I. A. L. LA C. AVOCAT O. M., pârât G. E. LA C. DE AVOCAT O. M., având ca obiect constatare nulitate act juridic- contract de donație.
Acțiunea a fost timbrată cu suma de 100 lei conform chitanței nr. 2977/14.07.2014, 8 lei conform chitanței nr._/24.09.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul reprezentat de av. Tuică G., pârâtele reprezentate de av. O. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Av. Tuică G. pentru reclamant având cuvântul pe răspunsurile la obiecțiuni ale exp. B. N. susține că prin acestea expertul s-a rezumat la formulat niște idei nefiind un răspuns în sensul solicitat.
Mai arată că expertul nu explică de ce forma terenului nu are nici o legătură cu forma pe care o avea același teren în titlu de proprietate inițial, efectuat prin raportul de expertiză M. I. și omologat prin sentința civilă nr. 535/1991, nici cu documentația cadastrală a celei de-a doua pârâte.
La alin. 6 din expertiză, expertul motivează că obiectivele nu fac vorbire de stabilirea hotarului și în funcție de vecini, respectiv proprietara Ș. L. însă exista obligația profesională a acestuia să se ia în calcul și documentațiile vecinilor, astfel încât să nu se genereze noi litigii.
Depune la dosarul cauzei schița de plan ce face parte din documentația cadastrală a numiților Ș. L. și Ș. G. precum și declarațiile notariale ale vecinilor D. G. și M. (Ș.) L., rezultând din acestea că laturile de teren dintre proprietățile acestora și proprietatea reclamantului sunt în prelungirea uneia cu cealaltă și în linie dreaptă; consideră că hotarul numitei Ș. L. menționată între pct. 11-10 iar terenul reclamantului nu este în continuarea laturii pe partea de est a lui Ș. L. astfel cum apare în documentația cadastrală a acesteia.
Mai susține că ar trebui să fie o linie continuă cu această linie de hotar apropiată proprietății reclamantului, iar expertul întrucât a creat acel cot de 2,83 m. lungime translatează terenului reclamantului către proprietatea numitului D. G. cu toată suprafața de teren.
Consecința acestui fapt este ca reclamantul să ocupe din suprafața unui vecin arătând că nu mai sunt în prelungirea terenului cu cealaltă proprietate a lui Ș. L. astfel cum descrie schița de plan din documentația cadastrală a acestei zone.
Mai arată că această situație este relatată de fostul proprietar D. G. și de Ș. G. astfel cum rezultă din declarațiile notariale date de cei 2 în acest sens, pe care expertul ar fi trebuit să le aibă în vedere atunci la efectuarea expertizei, contrar afirmației acestuia că nu ne interesează proprietățile vecinilor.
Totodată, a arătat că expertul susține că nu se cunoaște actele de proprietate a lui Ș. L. însă a depus la dosar această schiță apreciind că expertul avea competența de a intra în posesia acestui document.
De asemenea, cu referire la afirmația expertului cum că prelungirea aliniamentului nu este relevantă, susține că este latura de E a proprietății reclamantului care prin translatare ocupă din terenul vecinului D. G..
Concluzia expertului de la ultimul alineat că decalarea de 2,83 m. face parte din terenul pârâtei, printre altele și că ,,nu se cunoaște actul de proprietate al lui Ș. L.” nu are nici un suport tehnic și juridic, nefiind menționat în actul de proprietate al acesteia.
Greșita susținerea din expertiză că ,,prelungirea aliniamentului nu este relevantă“ (schița nr. 1) deoarece această latură, translatată eronat de expert spre proprietatea vecină, D. G. este în contradicție cu actele de proprietate ale acestora.
Față de cele de mai sus solicită refacerea raportului de expertiză și nu formularea de răspunsuri evazive ce exprimă doar părerea subiectivă a expertului, apreciind că lucrarea nu este rodul unei verificării din punct de vedere tehnic și juridic a situației din teren și a actelor de proprietate, arătând că există toate documentele cadastrale, respectiv actul de proprietate al pârâtei, a lui Ș. L.; depune un exemplar de pe notă la obiecțiuni.
Av. O. M. pentru pârâte solicită respingerea obiecțiunilor reclamantului la răspunsurile la obiecțiuni ale expertului B. N. întrucât apreciază că expertul a răspuns obiecțiunilor având în vedere obiectul prezentului litigiului constituie din verificarea documentelor cadastrale ale părților implicate în proces.
Prin urmare dacă prin raportul de expertiză întocmit de către expertul B. a rezultat aliniamentul punctat conform situației din teren arată că nu este vina acestuia că partea adversă nu și-a respectat cadastrul.
Mai arată că pe schița nr. 3 există o delimitare pe nr. existent în teren și o delimitare conform numerelor cadastrale.
Prin urmare, expertul când a făcut delimitarea conform numerelor cadastrale, a analizat la pag 2 la schița nr. 2 din raportul de expertiză toate coordonatele, iar în prezentul litigiu ne interesează coordonatele cadastrelor ale părților implicate în proces; arătând că pârâtele la întocmirea cadastrului au respectat coordonatele vecinului, respectiv al reclamantului și nu erau obligați să respecte coordonatele lui Ș. L..
La fila 68 dosar, anexă se află planul de situație al terenului pârâtelor din care rezultă actul de proprietate al pârâtei G. iar din forma terenului pârâtei nu se regăsește ceea ce solicită reclamantul.
Un obiectiv al reclamantului, conform schiței de plan emisă în baza actului de proprietate al reclamantului din pct. 11 perpendicular este de 11,50 și nu 14,50 cât a stabilit expertul. Prin urmare expertul a menționat că obiectivele expertizei nu face vorbire de stabilirea hotarului cu Ș. L., considerând că delimitarea nu este relevantă.
Cu privire la prima obiecțiune expertul a răspuns că sentința civilă nr. 114/2011 a Judecătoriei Câmpina, care a omologat expertiza, face vorbire de dreptul de folosință cu privire la drumul de acces la calea publică, deschiderea la drum a terenului pârâtei este de 7,75 m și nu de 7,17 m - conform Schiței 1 din expertiza B., apreciază că această sentință nu are legătură cu obiectul prezentei cauze.
De asemenea, arată că expertul a stabilit aliniamentul 7,26 și o bucățică de 1,94 totalizând 9,21 și dacă ne uităm pe actul inițial de proprietate se observă o mică diferență.
Mai arată că expertul mai face referire conform schiței anexă la actul pârâtelor la hotarul despărțitor dintre cele 2 proprietăți în litigiu trece în prelungirea construcției C1, arătând că există anexă la actul pârâtului, însă nu o regăsește, susținând că reclamantul care era îndreptățit să rezolve această situație nu s-a prezentat la efectuarea expertizei, fiind singura prezentă întrucât clienta sa este în vârstă iar cealaltă pârâta se află în Germania.
Față de cele arătate solicită respingerea obiecțiunilor formulate de către reclamant la răspunsul la obiecțiuni; susține că pe aliniamentul cu Ș. L. nu există gard.
Av. Tuică G. pentru reclamant arată că expertul a precizat că terenul nu este împrejmuit cu garduri pe laturile 2,3,4,5,6, acest teren între D. G. și Ș. L. susținând că acesta este hotarul spre Ș. L., rămânând o suprafață de teren care este a nimănui și din documentația cadastrală a acestora care este anterioară documentației cadastrale a reclamantului este în prelungirea acestei linii și nu să translateze către D. G..
Mai menționează că nefiind gard și existând acest cot de 2,83 expertul a trasat către celălalt vecin apreciind că nu se poate ignora documentația cadastrală a acestora.
Av. O. M. arată că pârâtele au respectat cele două vecinătăți(din partea dreaptă și din partea stângă).
Av. Tuică G. pentru reclamant susține că documentele cadastrale ale pârâtelor se suprapun pe terenul reclamantului și pentru a se stabili acest lucru trebuia să se aibă în vedere vecinătățile.
Instanța respinge obiecțiunile formulate de către reclamant la răspunsul la obiecțiuni la raportul de expertiză întrucât apreciază că expertul B. N. a răspuns la obiectivele stabilite de instanță arătate prin încheiere. Cu privire la terenule deținute de Ș. L. și D. G. apreciază că nu fac obiectul prezentei cauze; acordă cuvântul pe fond.
Av. Tuică G. având cuvântul arată că expertul s-a dezis de la obligațiile profesionale întrucât a dat explicații subiective, superficiale și a ignorat documentații cadastrale importante de care trebuia să țină cont.
Mai menționează că prin raportul de expertiză efectuat în cauză, expertul menține o situație incertă între aceste proprietăți declanșatoare de litigii cu terțele persoane învecinate.
Av. O. M. având cuvântul solicită respingerea ambelor capete de cerere ca fiind neîntemeiate și în subsidiar respingerea celui de-al doilea capăt de cerere ca inadmisibil.
Cu privire la primul capăt de cerere, respectiv să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de donație solicită respingerea acestuia întrucât cauza încheierii contractului de donație a fost una licită, ca donatorul să își micșoreze patrimoniul, cu intenție liberală în favoarea celeilalte părți – donatarul. Nu s-a făcut dovada că donatoarea și-a micșorat patrimoniu.
Mai susține că la întocmirea cadastrului donatara a dobândit o suprafața de teren mai mică față de actul de proprietate al donatoarei; prin urmare prin încheierea contractului de donație între pârâte arată că nu s-a urmărit acapararea unei suprafețe de teren din terenul reclamantului.
Referitor la contractul de donație apreciază că terenul este în circuitul civil, cauza încheierii acestuia este licită, a fost încheiat în formă autentică, părțile au capacitate de a contracta.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere solicită respingerea acestuia ca inadmisibil întrucât operațiunea juridică se referă la rectificarea înscrierii în cartea funciară și nu la radierea documentației cadastrale.
Cu cheltuieli de judecată; depune documente justificative.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, reclamantul A. M. a chemat în judecată civilă pe pârâtele G. E. și I. A. L. pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de donație aut. sub nr. 2536/21.08.2013, să se dispună radierea din cartea funciară a documentației cadastrale ce a stat la baza încheierii contractului de donație ce are ca obiect terenul în suprafață de 859 m2 arabil situat în .. La lac, ., în ceea ce privește mențiunea greșită de pe latura ce se învecinează cu terenul proprietatea sa de 939 m2(nr. cadastral_) și care se suprapune pe terenul proprietatea sa cu circa 60 m2 și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 1950 din 30.07.2013 a Judecătoriei Câmpina a devenit proprietarul terenului de 939 m2 situat în .. La lac, care pe o latură se învecinează cu terenul în suprafață de 859 mp proprietatea pârâtei I. A. L., dobândit prin contractul de donație aut. sub nr. 2536/2013.
Reclamantul a arătat că în urma unor măsurători recente s-a constatat că din documentația cadastrală a pârâtei rezultă o suprapunere a terenului acesteia peste terenul său pe latura de teren ce separă cele două proprietăți de circa 60 m2.
Reclamantul a precizat că sancțiunea nulității absolute parțiale a contractului de donație este justificabilă deoarece contractul a fost încheiat cu încălcarea condițiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă, respectiv actul juridic în litigiu are o cauză ilicită, contrară legii și ordinii publice.
Reclamantul a arătat că potrivit art. 33 din Legea 7/1996, înscrierile în cartea funciară nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârilor judecătorești sau pe cale amiabilă în baza unei declarații date în formă autentică.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1236 alin.2, 1246, 1247, 907 din codul civil, art. 23, 33 din Legea 7/1996.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus în copie la dosar sentința civilă nr. 1950/2013 a Judecătoriei Câmpina (f.12), contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 3892/2008 (f.18), planul de amplasament (f.21), extras de carte funciară din 23.12.2013 (f.22), contractul de donație aut. sub nr. 2536/2013 (f.24), planul de amplasament (f.25), extras de carte funciară din 23.07.2014 (f.26) și a solicitat proba cu interogatoriu, înscrisuri și expertiză topometrică.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtele au solicitat respingerea ambelor capete de cerere ca fiind neîntemeiate și în subsidiar respingerea celui de-al doilea capăt de cerere ca inadmisibil.
Pârâta G. E. a arătat că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului arabil în suprafață de 863 m2 prin sentința civilă nr. 535/1991, rămasă irevocabilă prin admiterea recursului conform deciziei civile nr. 1103 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Pârâta a precizat că după decesul soțului său, respectiv în perioada anului 2013 a aflat de la o rudă care se ocupa de terenul său faptul că împrejmuirea terenului său pe latura de est unde se învecina cu terenul proprietatea părinților reclamantului a fost mutată pe o distanță considerabilă în interiorul proprietății sale.
Pârâta a arătat că la întocmirea documentației cadastrale care a stat la baza perfectării contractului de donație a fost respectată întrutotul documentația cadastrală a terenului reclamantului și a reieșit că terenul ce i-a revenit pârâtei I. A. L. are o suprafață mai mică decât cea avută în acte și anume în loc de 863 m2 respectiv suprafața de 859 m2.
Pârâtele au precizat că pentru terenul reclamantului s-a efectuat documentația cadastrală și înscrierea în cartea funciară în luna iulie 2008 cu mult timp înainte de a se efectua documentația cadastrală și înscrierea în cartea funciară a terenului lor iar o posibilă poziționare greșită a terenului de 939 m2 nu le poate incumba și nu li se poate imputa vreo vină și acest aspect nu poate constitui un motiv de nulitate absolută parțială a contractului de donație și acest contract nu a fost încheiat cu încălcarea condițiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă.
Pârâtele au solicitat respingerea ca inadmisibil a celui de-al doilea capăt de cerere față de dispozițiile art. 907 și 908 din codul civil care se referă la rectificarea înscrierii în cartea funciară și nu la radierea documentației cadastrale.
În drept, pârâtele și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 205 și următoarele din codul de procedură civilă, dispozițiile codului civil, art. 1 din Legea 7/1996 și dispozițiile Regulamentului privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale nr. 634/2006, modificat și completat.
În dovedirea susținerilor lor pârâtele au depus în copie la dosar sentința civilă nr. 535/1991 a Judecătoriei Câmpina (f.36), decizia nr. 1103/1991 a Tribunalului Prahova (f.59), raportul de expertiză tehnică efectuat de expert I. M. (f.63) și au solicitat probe cu înscrisuri, interogatoriu, martori și expertiză topometrică.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri, interogatoriu, martori și expertiză topometrică.
La solicitarea pârâtelor au fost audiați martorii S. G. A. și P. N. (f.98-100).
A fost efectuată o expertiză topometrică de către expert B. N. care a identificat terenurile deținute de părți (f.107) și care a fost completată cu răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamant(f.121).
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată în fapt următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1950 din 30.07.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina s-a luat act de tranzacția părților privind partajarea averii defunctului Motoacă D. și A. M. N., iar reclamantul a primit în lot terenul în suprafață de 939 m2 arabil situat în intravilanul comunei B., pct. La lac, teren ce a fost dobândit prin contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 3892 din 05.08.2008 și intabulat în cartea funciară nr._/06.08.2008 (f.12-19).
Conform contractului de donație aut. sub nr. 2536 din 21.08.2013 pârâta G. E. a donat fiicei sale pârâta I. A. L., terenul în suprafață de 859 m2 situat în intravilanul comunei B., pct. La lac, ., având număr cadastral_ înscris în cartea funciară la nr._ (f.24).
Acest teren a fost dobândit de donatoare prin sentința civilă nr. 535/1991 (f.56) sentință ce a rămas irevocabilă prin admiterea recursului conform deciziei nr. 1103 din 11.06.1991 pronunțată de Tribunalul Prahova (f.59).
Potrivit art. 102 din Legea 71/2011, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data la care a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
Martorul S. G. A. audiat la cererea pârâtelor a arătat că în vara anului 2013 a efectuat măsurători la terenul pârâtei care la acel moment era îngrădit și a constatat după ce a comparat actele de proprietate ale reclamantului că pe latura care se învecinează cu reclamantul că a fost mutat gardul despărțitor în interiorul proprietății pârâtei cu circa 2 metri și ceva.
Martorul a precizat că a întocmit documentația cadastrală pentru pârâtă, ținând cont de documentația reclamantului, iar ulterior reclamantul i-a confirmat că a mutat gardul în urma unei înțelegeri pe care ar fi avut-o cu autorul pârâtei dar nu a prezentat nici un act (f.98).
Audiată la cererea pârâtelor martora P. N. a arătat că este vecină cu pârâtele și știe că pe teren pârâtele au o baracă dar de la baracă până la gard există o diferență de teren de 1 m.
Martora a precizat că știe de la pârâte că gardul a fost mutat spre proprietatea lor iar în prezent gardul despărțitor se află pe amplasamentul unde era înainte (f.100).
Prin raportul de expertiză topometrică efectuat în cauză de expert B. N. au fost identificate terenurile fiecărei părți și s-a stabilit că aceste terenuri nu se suprapun și linia de hotar dintre cele două proprietăți este respectată pe aliniamentul A-B (f.106).
Având în vedere că prin acțiune se solicită constatarea nulității absolute parțiale a contractului de donație aut. sub nr. 2536 încheiat la data de 21.08.2013, în cauză sunt aplicabile dispozițiile noului cod civil.
Astfel, art. 1179 din codul civil prevede condițiile esențiale pentru validitatea contractului, respectiv capacitatea de a contracta, consimțământul părților, obiectul determinat și licit, o cauză licită și morală.
Prin acțiunea formulată reclamantul a arătat că titlul de proprietate al pârâtelor are o cauză ilicită, contrară legii și ordinii publice și au încheiat acest contract cu rea credință iar temeiul de drept indicat de reclamant este art. 1236 alin. 2 din codul civil.
Potrivit art. 1236 alin. 1 din codul civil, cauza actului juridic trebuie să existe, să fie licită și morală și alin. 2 prevede că o cauză este ilicită când este contrară legii și ordinii publice.
Pentru a se constata nulitatea absolută parțială a contractului de donație trebuie dovedită împrejurarea că pârâtele au încheiat contractul în cunoștință de cauză, în sensul că aveau cunoștință că terenul ce a făcut obiectul contractului este proprietatea altei persoane și în această situație contractul încheiat ascunde intenția de a aduce altuia o pagubă, fiind un act juridic intențional, fondat pe o cauză ilicită sau pe fraudă, ambele având în comun reaua credință a părților.
Prin contractul de donație aut. sub nr. 2536/2013, pârâta G. E. a donat pârâtei I. A. L. terenul în suprafață de 859 m2 pe care donatoarea l-a dobândit prin sentința civilă nr. 535/1991 pronunțată de Judecătoria Câmpina rămasă definitivă prin admiterea recursului conform deciziei nr. 1103/1991 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a luat act de tranzacția părților, iar pârâta G. E. a primit un teren în suprafața de 1800 m2 în pct. Valea L. și un teren în suprafață de 863 m2 în pct. La lac (f.61), teren care ulterior a fost donat.
Martorul S. G. A. audiat la cererea pârâtelor a declarat că a efectuat documentația cadastrală pentru terenul pârâtelor, ținând seama de documentația pentru terenul reclamantului și a constatat în urma efectuării măsurătorilor că a fost mutat gardul despărțitor în interiorul proprietății pârâtei (f.98).
Prin raportul de expertiză topometrică efectuat de expert B. N. s-a reținut că documentația cadastrală a terenului proprietatea pârâtei respectă documentația cadastrală a terenului proprietatea reclamantului, terenurile părților nu se suprapun și linia de hotar dintre cele două proprietăți este respectată pe aliniamentul A-B (f.107)
În ceea ce privește noțiunea de cauză ilicită aceasta este arătată de dispozițiile art. 1236 alin. 1 din codul civil potrivit căruia este licită cauza care nu este prohibită de lege sau contrară bunelor moravuri și ordinii publice.
În consecință, actul are o cauză ilicită numai dacă scopul urmărit de părți contravine dispozițiilor legale imperative, ordinii publice sau regulilor de conviețuire socială.
Reclamantul a susținut că pârâtele au încheiat contractul de donație conștientizând că au acaparat o suprafață de teren din proprietatea sa.
Prin probele administrate în cauză, reclamantul nu a dovedit aceste susțineri, întrucât la momentul încheierii contractului de donație pârâtele nu au acaparat o suprafață de teren din proprietatea reclamantului, martorii audiați în cauză arătând că, de fapt, gardul despărțitor dintre proprietățile părților a fost mutat în interiorul proprietății pârâtei, iar expertiza topometrică efectuată în cauză a stabilit că terenurile părților nu se suprapun și linia de hotar dintre proprietăți este respectată pe aliniamentul A-B.
Având în vedere cele reținute mai sus, instanța urmează să respingă ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a contractului de donație încheiat de pârâte.
Potrivit art. 907 alin. 1 din codul civil, când o înscriere făcută în cartea funciară nu corespunde cu situația juridică reală se poate cere rectificarea acesteia, iar prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau corectarea oricărei înscrieri inexacte efectuate în cartea funciară.
Dispozițiile art. 76 din legea 71/2011 prevăd că dispozițiile art. 876-915 din codul civil privitoare la cazurile, condițiile, efectele și regimul înscrierilor în cartea funciară se aplică numai actelor și faptelor juridice încheiate sau după caz săvârșite ori produse după . codului civil.
În cauză, față de contractul de donație încheiat de pârâte în anul 2013, sunt aplicabile dispozițiile art. 907 din codul civil.
Instanța urmează să respingă inadmisibilitatea celui de-al doilea capăt de cerere invocat de către pârâte, având în vedere că într-adevăr dispozițiile art. 907 din codul civil prevăd rectificarea înscrierii în cartea funciară sub forma radierii înscrierii și nu a documentației cadastrale, față de motivele arătate de reclamant prin acțiune, în sensul că înscrierile în cartea funciară nu pot fi rectificate decât în baza hotărârilor judecătorești sau pe cale amiabilă, în baza unei declarații date în formă autentică, conform art. 907 alin. 3 din codul civil, fiind invocate astfel dispozițiile legale referitoare la rectificarea înscrierii în cartea funciară.
Potrivit art. 907 alin. 1 din codul civil se poate solicita rectificarea înscrierii în cartea funciară atunci când nu corespunde cu situația juridică reală.
Contractul de donație încheiat de pârâte a avut ca obiect terenul în suprafața de 859 m2 iar din expertiza topometrică rezultă că terenul are suprafața de 843 m2 și aceleași vecinătăți menționate în contract și schița de plan aferentă (f.25), iar coordonatele stabilite de expert pentru identificarea terenului pârâtelor corespund cu cele care se regăsesc în documentațiile cadastrale și coordonatele furnizate de OCPI, astfel că instanța urmează să respingă ca neîntemeiat și al doilea capăt de cerere întrucât terenul proprietatea pârâtei corespunde cu situația juridică reală a acestuia, neexistând nici o suprapunere cu terenul reclamantului.
În baza art. 453 din codul de procedură civilă urmează a obliga reclamantul să plătească pârâtelor suma de 3.684,36 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expert și avocat, cheltuieli de transport și cheltuieli copiere și comunicare înscrisuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității capătului al doilea de cerere ca neîntemeiată.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul A. M., CNP_, domiciliat în .. 652A, jud. Prahova împotriva pârâtelor G. E., CNP_, domiciliată în com. B., .. 962, jud. Prahova și I. A. L., CNP_, domiciliată în Augsburg, .,_, Germania și cu domiciliul ales pentru comunicare actelor de procedură la C. de Avocat O. M. cu sediul în mun. Câmpina, ., jud. Prahova ca neîntemeiată.
Obligă reclamantul să plătească pârâtelor suma de 3.684,36 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Câmpina.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.07.2015
PREȘEDINTE GREFIER
M. C. M. N.
Red. CM
5ex./14.07.2015
| ← Cereri. Sentința nr. 2733/2015. Judecătoria CÂMPINA | Pretenţii. Sentința nr. 2747/2015. Judecătoria CÂMPINA → |
|---|
