Pretenţii. Sentința nr. 2788/2015. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2788/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 620/204/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2788/2015
Ședința publică de la 09 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE ELENA STĂNESCU
Grefier L. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind pe reclamantul N. L. și pe pârâta S.C. O. P. S.A., având ca obiect obligație de a face și pretenții.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din 25.06.2015, ce fac parte integrantă din prezenta, când instanța - pentru a delibera - în temeiul art. 396 N.C.P.C. a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. _ reclamantul N. L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. O. P. S.A. solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea acesteia să încheie contract de închiriere până va aduce terenul în suprafață de 150 m.p. la forma inițială și să-i plătească chiriei cu începere de la 12.07.2014 până la semnarea contractului.
În motivarea cererii a susținut că terenul indicat în prezent e drum de sondă.
În drept a invocat Legea petrolului și art. 9 din vechiul contract nr. 209/2008.
În susținerea cererii a atașat adresa nr. 4152/14.08.2014 emisă de pârâtă, sentința civilă nr. 1514/20.05.2011 pronunțată de Judecătoria Câmpina și, în copii certificate pentru conformitate cu originalul: actul său de identitate, contractul de închiriere/locațiune nr. 209/12.08.2009, proces-verbal, certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 1474/3.03.2005, proces-verbal încheiat la 22.07.2011 și actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 595/30.06.1966 (f. 4-16).
La 20.02.2015 reclamantul a precizat acțiunea introductivă (f. 20), învederând că solicită obligarea pârâtei de a aduce terenul la starea inițială, anterioară încheierii contractului, motivat de faptul că terenul a fost închiriat pârâtei, care l-a transformat din agricol în drum de sondă, aducând pietriș pe care l-a tasat și pe care au circulat utilaje grele, fiind în prezent îmbibat cu ulei. A notificat-o pentru prelungirea contractului, dar nu a fost de acord, deși folosește terenul.
În drept a invocat disp. art. 1528 și urm. Cod civil, legea petrolului și art. 451 C.pr.civ.
Pârâta S.C. O. P. S.A. a formulat în apărare întâmpinare (f. 30-32), prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, motivat de faptul că acesta nu a dovedit că e proprietarul terenului. De altfel, în considerentele sentinței nr._/20.09.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ instanța a reținut că reclamantul nu a făcut dovada calității de moștenitor față de N. O., titulara dreptului în actul de partaj voluntar. S-a mai menționat declarația orală a reclamantului că nu s-a dezbătut succesiunea de pe urma defunctei sale mame, astfel că nu a făcut dovada calității de moștenitor față de aceasta. Situația de fapt reținută de Judecătoria Sectorul 1 București prin sentința civilă menționată anterior e neschimbată, iar hotărârea are putere de lucru judecat.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea cererii precizată, ca neîntemeiată.
În acest sens a subliniat că între părți au existat pe rolul instanțelor trei litigii soluționate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, respectiv dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpina soluționat prin sentința civilă nr. 474/8.02.2012, dosarul nr._ al aceleiași instanțe soluționat prin sentința civilă nr. 1514/20.05.2011 și dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București, soluționat prin sentința civilă nr._/20.09.2013. Cererea reclamantului privind obligarea sa la încheierea unui nou contract de închiriere nu are temei legal, altfel s-ar încălca principiul autonomiei de voință și al libertății de a contracta, consacrate legal de art. 1169 N.C.C. Prin urmare, instanța de judecata nu se poate substitui voinței uneia din părți și să-i impună încheierea unui contract cât timp partea însăși nu și-a asumat o astfel de obligație în mod neîndoielnic. Între reclamant, în calitate locator, și O. P. S.A., în calitate de locatar, a existat contractul de închiriere nr. 209/12.08.2009 pentru suprafața de 150 m.p. teren situat în localitatea Vâlcănești, categoria de folosință pășune, contract care a expirat la 12.08.2014 și pentru care O. P. a plătit în avans chiria pentru toată perioada menționată în contract încă din momentul încheierii acestuia. Ulterior datei de 12.08.2014 nu a exercitat și nu exercită niciun fel de acte de folosință asupra respectivului teren, astfel încât în lipsa unor raporturi juridice de locațiune (contractul nr. 209/2008 a încetat) nu poate fi obligată la plata chiriei. Nu poate fi obligată nici la plata altor sume de bani cu orice titlu și indiferent de temeiul de drept indicat de reclamant pentru folosința respectivului imobil, cât timp ulterior încetării contractului de locațiune nu a mai exercitat în fapt niciun fel de acte de folosință asupra terenului în litigiu, notificând reclamantul în acest sens, așa cum rezultă din corespondența nr. 4152/14.08/2014. Astfel reclamantul a fost notificat cu privire la faptul că respectivul contract de închiriere a încetat de drept prin ajungere la termen, iar O. P. S.A. (fost locatar) nu mai dorește continuarea raporturilor locative, întrucât nu mai folosește terenul închiriat reprezentând drum de acces, dimpotrivă, e utilizat în acest scop (cale de acces, drum) chiar de reclamant, precum și de alți proprietari învecinați. Nu sunt incidente în speță nici dispozițiile art. 7 din Legea nr. 238/2004 (Legea petrolului). Nu exploatează nicio sondă în vecinătatea terenului reclamantului care să facă necesară traversarea terenului reclamantului ce nu este grevat de nicio servitute în sensul reglementat de art. 7 din legea petrolului, iar în absența exercitării vreunui act de folosință asupra terenului în litigiu nu poate fi obligată la plata chiriei sau a altor sume de bani cu orice titlu. Drumul la care reclamantul face referire e folosit de acesta și ceilalți localnici vecini pentru accesul la proprietățile învecinate, nefiind utilizat în alt scop nici în trecut, nici în prezent. Reclamantul nu a făcut dovada că terenul în discuție ar fi fost vreodată un teren agricol cultivabil sau exploatabil în alt mod decât cale de acces și nici existența vreunei lipse de folosință a terenului care să fie cauzată de aceasta. Sondele 25 si 26 Vâlcănești (pentru care a fost asigurat accesul pe terenul închiriat) au fost abandonate și redate înainte de anul 2000. O. P. nu mai deține în această zonă alte obiective petroliere active.
În drept a invocat disp. art. 201, art. 205 C.pr.civ, art. 998-999 Cod Civil, art. 1357 N.C.C., iar la întâmpinare a atașat, în copie: sentința civilă nr. 1774/20.09.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București și dovada comunicării acesteia (f. 33-35).
Prin răspunsul la întâmpinarea pârâtei, intitulat de reclamant „precizare” (f. 40), acesta a subliniat că depune la dosar dovezi ale calității sale procesual active, respectiv copia adresei emisă de Primăria Vâlcănești și actul de proprietate emis de notariatul de Stat al Raionului Teleajen din 1966 (f. 41-46).
A anexat acestei cereri, în copii certificate pentru conformitate cu originalul: adeverințele nr. 1580/28.04.2015 și nr. 1059/3.04.2012 emise de Primăria comunei Vâlcănești și actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 595/30.06.1966 (f. 41-46).
În ședința publică din 25.06.2015 s-a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtă, iar în cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamant, în calitate de locator proprietar și pârât, în calitate de locator (chiriaș), s-a încheiat la 12.08.2009 contractul de închiriere/locațiune nr. 209 cu privire la terenul în suprafață de 150 m.p. situat în localitatea Vâlcănești, având categoria de folosință pășune (f. 6-7).
Convenția a fost încheiată pe o durată de 5 ani, cu începere din 12.08.2009 și până la 12.08.2014, iar la art. 11 părțile au stipulat că pentru perioada 2009-2014 chiria e în cuantum de 1.125 lei, plătibilă în cont.
Din procesul-verbal depus la fila 8 reiese că terenul mai sus indicat a fost închiriat de pârâtă pentru drum de exploatare.
Și din adresa nr. 4152/14.08.2014 emisă de pârâtă (f. 5) se reține că terenul reclamantului în suprafață de 150 m.p. a fost închiriat de la reclamant prin contractul de închiriere nr. 209/12.08.2009 pentru drum de acces la sondele 25 și 26, care însă sunt abandonate dinainte de 2000.
Cum în cauză pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, instanța urmează a se pronunța cu privire la aceasta cu prioritate, conform disp. art. 248 alin. 1 N.C.P.C.
În acest sens reține că potrivit art. 36 N.C.P.C., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, iar existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
Calitatea procesuală activă aparține celui ce se poate prevala de acest interes.
Deși pârâtă susține că reclamantul nu a dovedit că e proprietarul terenului, o astfel de apărare urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată, fiind contrazisă chiar de convenția pe care a încheiat-o cu reclamantul – contractul de închiriere nr. 209/12.08.2009 - în care i-a recunoscut calitatea de proprietar pentru terenul de 150 m.p.
În plus, se reține că prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 595/30.06.1966 de Notariatul de Stat al Raionului Teleajen (f. 42-46) reclamantul a primit, în calitate de moștenitor al defunctului N. St. N., decedat la 2.06.1961, în proprietate și suprafața de 150 m.p. izlaz situat în țarina comunei Vâlcănești, la „Podul Trestioarei”, învecinat la răsărit cu M. Cățel, la apus cu drumul, la miazăzi cu C. I. și la miazănoapte cu O. N., această convenție voluntară de partaj constituind titlul de proprietate al reclamantului.
De altfel, și în adeverințele depuse la fila 41 în dosar, emise de Primăria comunei Vâlcănești, reiese că reclamantul figurează înregistrat în registrul agricol cu terenul în suprafață de 150 m.p. situat în punctul „Podul Trestioarei”,, care nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991.
Referirea pârâtei la sentința civilă nr._/20.09.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București prin care a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a aceluiași reclamant, pe considerentul că reclamantul nu a făcut dovada calității de moștenitor față de N. O. - titulara dreptului în actul de partaj voluntar -, nu are relevanță în prezenta cauză în care reclamantul nu invocă dobândirea terenului prin moștenire de la mama sa, N. O., care a fost parte în actul de partaj voluntar mai sus indicat și care a primit în proprietate bunuri imobile în lotul său, ci indică această convenție de partaj voluntar ca fiind titlul său de proprietate, în cuprinsul acesteia fiind menționat expres că a primit în proprietate de la defunctul N. St. N. terenul de 150 m.p. din comunei Vâlcănești, pct. „Podul Trestioarei”.
Față de cele ce preced se apreciază că reclamantul justifică în cauză calitate procesuală activă, urmând a respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtă.
În ceea ce privește fondul cererii, astfel cum a fost precizată, instanța reține următoarele:
Deși reclamantul solicită obligarea pârâtei la încheierea unui nou contract de închiriere pentru terenul proprietatea sa în suprafață de 150 m.p. situat în localitatea Vâlcănești până la aducerea acestui imobil la starea inițială, anterioară încheierii contractului de închiriere nr. 209/12.08.2009, această pretenție este apreciată, ca neîntemeiată.
Astfel, potrivit disp. art. 1169 N.C.C., părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică și de bunele moravuri.
Față de această normă și reținând că pârâta nu și-a asumat încheierea unei noi convenții de închiriere pentru terenul proprietatea reclamantului, se constată ca neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a acesteia la încheierea unui nou contract de închiriere.
De remarcat este și faptul că practic pârâta nici nu are vreun interes în încheierea unei noi convenții cu reclamantul pentru terenul acestuia de 150 m.p., întrucât sondele 25 și 26 Vâlcănești pentru care a fost închiriat prin contractul nr. 209/12.08.2009 terenul reclamantului ca drum de acces, sunt abandonate dinainte de anul 2000, iar pârâta nu mai deține în zonă alte obiective petroliere active – așa cum este evidențiat în adresa nr. 4152/14.08.2014 (f. 5).
Cu toate că reclamantul a subliniat că pârâta e cea care folosește în prezent terenul său, instanța constată că această afirmație nu e susținută sub aspect probator.
Nu în ultimul rând se reține că la 12.08.2014 contractul de închiriere nr. 209 a încetat prin împlinirea termenului, iar în această convenție la art. 15 părțile au stipulat posibilitatea denunțării unilaterale a contractului de către chiriaș, în cazul în care nu mai subzistă obiectul închirierii, astfel încât cu atât mai mult, dacă nu mai e necesar accesul pârâtei la sondele 25 și 26, abandonate, este evident că nu are interes pentru încheierea unei noi convenții de închiriere.
O altă pretenție a reclamantului vizează obligarea pârâtei de a aduce terenul ce a fost închiriat la starea anterioară încheierii contractului, însă și această solicitare e nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.
În acesta sens reține că la art. 9 din contractul de închiriere nr. 209/12.08.2009 părțile au stipulat printre obligațiile chiriașului, deci ale pârâtei, și pe aceea de a recondiționa terenul închiriat la parametrii din momentul semnării contractului, conform normelor de mediu, doar în cazul în care renunță la prezentul contract, ori din actele dosarului nu reiese că pârâta ar fi renunțat la convenția încheiată cu reclamantul.
Mai mult, reclamantul nu a dovedit că în prezent terenul său este transformat din agricol, deși categoria de folosință a acestuia e pășune – cum e indicat în convenția încheiată la 12.08.2009 –, în drum de sondă, pe care s-ar fi adus pietriș ce a fost tasat și care e îmbibat cu ulei din cauza circulației pe acesta cu utilaje grele, mai ales că în adresa depusă la fila 5 este subliniat de societatea pârâtă că nu ar fi trebuit încheiat contractul nr. 209/12.08.2014 deoarece respectivul drum nu a fost folosit încă din anul 2000 de când cele două sonde au fost abandonate.
Pentru cele mai sus expuse, în temeiul disp. art. 1528 N.C.C., urmează a respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtei la readucerea terenului la starea inițială, anterioară încheierii contractului nr. 209/12.08.2014, ca neîntemeiată.
A mai solicitat reclamantul obligarea pârâtei de a-i plăti chirie cu începere de la 12.07.2014 până la semnarea altui contract, însă și această cerere este neîntemeiată.
În acest sens reține că potrivit art. 1777 N.C.C., locațiunea este contractul prin care o parte, numită locator, se obligă să asigure celeilalte părți, numite locatar, folosința unui bun pentru o anumită perioadă, în schimbul unui preț, denumit chirie.
Cu alte cuvinte, prețul închirierii se numește chirie și presupune încheierea unei convenții de locațiune.
Din cuprinsul sentinței civile nr. 1514/20.5.2011 pronunțată de Judecătoria Câmpina (f. 10) se constată că întreaga chirie convenită de părți prin contractul de închiriere nr. 209/12.08.2009, deci și pentru perioada 12.07._14 (când a încetat contractul), în cuantum de 1.125 lei, a fost achitată de pârâtă prin ordinul de plată nr._/2009, astfel încât solicitarea reclamantului de a fi obligată pârâta să-i plătească chirie pentru perioada 12.07._14 este neîntemeiată.
Nefondată e și solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la plata unei chirii pentru o perioadă ulterioară datei de 12.08.2014, atâta timp cât nu a făcut dovada existenței unei noi convenții de locațiune valabil încheiată între părți.
Chiar dacă s-ar aprecia că în fapt reclamantul solicită obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință pentru terenul său în suprafață de 150 m.p. vizând perioada ulterioară datei de 12.08.2014, instanța constată că și o astfel de cerere e nefondată, în lipsa dovezilor în sensul că pârâta ar fi folosit imobilul reclamantului cu începere din 12.08.2014.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept anterior expuse, urmează a respinge ca neîntemeiată acțiunea astfel cum a fost precizată.
Urmează a lua act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtă.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea precizată formulată de reclamantul N. L., CNP_, domiciliat în orașul Băicoi, ., ., jud. Prahova, împotriva pârâtei S.C. O. P. S.A., cu sediul în București, ., sector 1, având CUI RO_, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. J_ .
Ia act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, ce se depune la prezenta instanță, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. S. M. L.
Red. ES/ES
4 ex./23.07.2015
2 comunicări/…………………
RECLAMANT |
1. N. L. - BĂICOI, REPUBLICII, ., . |
PÂRÂT |
2. S.C. O. P. S.A. - sector 1, București, CORALILOR, nr. 22, Cod postal_ |
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2780/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2762/2015. Judecătoria... → |
|---|
