Fond funciar. Sentința nr. 779/2013. Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 779/2013 pronunțată de Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC la data de 05-07-2013 în dosarul nr. 746/206/2013
Dosar nr._ - fond funciar–
ROMANIA
JUDECĂTORIA CÂMPULUNG MOLDOVENESC
JUDEȚUL SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR.779
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05 IULIE 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. M.
GREFIER K. C.
Pe rol, pronunțarea acțiunii civile având ca obiect „ fond funciar” formulată de reclamanții L. M. și R. M. în contradictoriu cu pârâtele C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA, C. C. DE FOND FUNCIAR M.-SULIȚA și DIRECȚIA S. SUCEAVA.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se verifică actele și lucrările dosarului și se constată că dezbaterilor în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25 iunie 2013, care face parte integrantă din prezenta sentință, susținerile acestora fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată și când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 02 iulie 2013, apoi pentru astăzi 05 iulie 2013, când,
Deliberând,
JUDECĂTORIA
Prin plângerea înregistrată la această instanță la 21 martie 2013 petenții L. M. și Rbenciuc M. au chemat în judecată pe pârâtele C. Județeană de Fond Funciar Suceava, C. C. de Fond Funciar M. Sulița și Direcția S. Suceava, solicitând anularea Hotărârii nr.59 din 28 februarie 2013 a Comisiei Județene Suceava și reconstituirea în favoarea lor în calitate de moștenitori după autorul deposedat Bouhar V. a R., a dreptului de proprietate pentru 26 ha teren pădure, la locurile numite „ Ș. Lucina” parc.nr. 236A și „ Veju M.” parc.nr.28 A, U.P. I și III – OS B..
În motivarea plângerii petenții au arătat că au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru 26 ha teren pădure, care a aparținut lui Bouhar V. a R.,c a moștenire de la părinții lui, că există evidențe conform cărora autorul lor ar fi deținut 29,20 ha pădure, că au depus un plan de situație la C. C. și proces verbal de vecinătăți cu declarații de recunoaștere a vecinătăților date de numiții Ș. D. și V. N., că proprietatea autorului lor a fost pășune și izlaz care s-a împădurit ulterior.
S-au depus la dosar: Hotărârea nr.59/2013 atacată cu prezenta plângere din cuprinsul căreia rezultă că cererea de reconstituire a dreptului d proprietate viza suprafața de 19 ha pădure și nu 26 ha cât se solicită în instanță și că a fost respinsă întrucât Bouhar V. a R. a decedat în anul 1945 și nu s-au depus la dosar nici documente care să ateste vocația succesorală a petenților, nici identificarea vechiului amplasament pentru terenul pretins.
S-a mai depus o copie după tabloul pădurilor Ocolul Silvic Bucovina cu mențiunea conform cu originalul dar care nu conține date referitoare la perioada sau momentul când a fost întocmit și unde există o mențiune privind pe Bouhar N.R. și suprafața de 16 ha din care 5 ha pădure, copie după registrul alfabetic al . Pădurilor din 1948 privind de Bouhar V. a R. cu două suprafețe, una de 7,10 ha și cealaltă de 22,10 ha la locurile numite Ș. și Veju, un plan de situație conform căruia s-a identificat o suprafață de 564.445 m.p. învecinată cu pășunea Lucina și pădurea aparținând OS B., un alt plan pentru parc.nr. 28A și 28E suprafața de 16,30 ha învecinată cu D. C., Bouhar C. și Șarefeșco D., proces verbal de vecinătăți semnat de vecinii OS B. și Herghelia Lucina, declarațiile de vecinătăți semnate de V. N. și Ș. D., aceștia fiind șeful Hergheliei Lucina și șeful OS B., declarațiile autentificate la notar semnate de I. N. și S. D., care practic vizează terenul de 564.445 m.p. din planul de situație depus la dosar, declarații olografe semnate de cei doi martori în care se arată că Bouhar V. a R. a deținut la locul numit Ș. casă, grajd, șură, beci, izvor de apă și teren arabil, precum și poieni unde pășunau animalele și făcea fân și care s-a împădurit ( fără a preciza suprafețe ale acelor poieni, fără a preciza când și cum s-au împădurit, amplasament și vecinătăți ).
S-au depus de asemenea la dosar arbore genealogic după Bouhar R. decedat în 1934, și Bouhar V. a R., petenții fiind nepoți după cele două fiice Bouhar S. și Bouhar A. și acte de stare civilă care atestă vocația succesorală ale petenților, copia contestației din 13.12.2012 formulată de aceiași petenți către C. Județeană Suceava, în care chiar petenți fac referire la 19 ha teren pădure, neproductiv, pășune, islazuri, pe trei amplasamente, adresă de la Arhivele Naționale privind registrul agricol a lui Bouhar V. din perioada 1942-1946 cu copie după fila din registrul agricol, dar care este doar parțial lizibilă și nu se identifică în măsura în care poate fi citită terenuri de pădure, extras pentru anul 1938 conform căruia Bouhar V. figura cu 29,10 ha teren, dar din acesta doar 9 ha erau păduri, restul fiind fânețe și arabil, fișa de recensământ agricol din anul 1940 unde Bouhar V. figura cu teren de fânaț, pășune și curți nu și cu teren pădure.
Pentru perioada 1945-1952 s-a depus la dosar adresa Arhivelor Naționale Suceava ( fila 144 ) din cuprinsul căreia rezultă că în evidențele din arhive nu figurează numele Bouhar V. și nici nu există acte succesorale sau de dezbatere a succesiunii.
Au mai depus petenții două declarații extrajudiciare semnate de C. M. și S. D., care fac referire la faptul că Bouhar V. ar fi deținut teren de pădure la Veju M., în suprafață de 22,10 ha și 40 ha la Ș. Lucina.
Pârâții au trimis la dosar întâmpinări prin care au solicitat respingerea plângerii petenților, direcția S. arătând că în Tabloul Pădurilor întocmit de Direcția S. a fostului județ C-lung.Mold.,. Bouhar V. a R. nu apare înscris ca deținător de pădure, existând o altă persoană cu numele Bouhar N.R., după care petenții nu fac dovada vocației succesorale.
Instanța analizând plângerea cu care a fost investită prin prisma probatoriul depus la dosar, constată că plângerea apare ca nefondată, urmând a o respinge ca atare, p entru următoarele considerente:
Autorul după care se pretinde reconstituirea dreptului de proprietate este Bouhar V. a R., după care petenții sunt nepoți sau strănepoți, problema vocației succesorale fiind lămurită și confirmată prin actele depuse la dosar.
Hotărârea Comisiei Județene Suceava face referire la 19 ha teren cu vegetație forestieră, iar plângerea introductivă la instanță vizează 26 ha, făcând o referire tangențială și la o suprafață de 29,20 ha.
Actele depuse la dosar coroborate cu declarațiile extrajudiciare ale martorilor apar ca probe neconcludente cu privire la existența în patrimoniul autorului petenților în anul 1948 a terenului de pădure pretins.
Potrivit celor consemnate în motivarea plângerii de față, în motivarea contestației înaintată la C. Județeană de Fond Funciar, pare că nici petenții nu cunosc cu exactitate dacă autorul lor a avut teren de pădure sau teren de pășune, izlaz și care eventual s-a împădurit ulterior, nu cunosc cu exactitate ce suprafață a avut, nici când s-a împădurit, nici când a fost inclusă în amenajamentele silvice, ghidându-se după diferite evidențe de la arhivele statului care fac vorbire despre suprafețe diferite și categorii de folosință diferite, context în care nu se poate trage o concluzie certă nici cu privire la suprafața de pădure ce a aparținut autorului lor, nici cu privire la amplasament nici dacă a fost altă categorie de folosință și când a fost împădurită, susținerile din doar fiind generice și neprobate în mod convingător în cauză.
Potrivit planului de amplasament și procesului verbal de vecinătăți terenul pretins de petenți se învecinează cu Herghelia Lucina și fondul forestier, așa încât nici martorii pentru care s-au depus declarații extrajudiciare la dosar nu sunt relevanți, întrucât aceștia nu sunt vecini ai terenului pretins așa cum impune legislația fondului funciar și chiar și aceștia în unele din declarațiile olografe ( filele 132-133 ) fac referire la teren arabil, construcții și poieni, care s-ar fi împădurit fără referiri exacte la suprafață și la condițiile concrete de trecere sub bornele silvice.
Pe de altă parte la recensământul din anul1940 autorul petenților nu apare înregistrat cu pădure iar în anul 1938 apare înregistrat cu 9 ha pădure despre care însă ulterior nu se mai cunoaște dacă le-a mai avut în patrimoniu sau nu și până când, context în care apare explicabilă lipsa mențiunilor privind autorul petenților în Tabloul pădurilor întocmit de organele silvice și în care se face referire în întâmpinarea Direcției Silvice.
Așa fiind instanța apreciază că probele administrate în cauză sunt neconcludente și pretențiile petenților nedovedite, motiv pentru care plângerea urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
H O T A R Ă Ș T E :
Respinge plângerea formulată potrivit legilor fondului funciar de către reclamanții L. M. și R. M., ambii domiciliați în comuna M.-Sulița, . și 438, județul Suceava în contradictoriu cu pârâtele C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA, C. C. DE FOND FUNCIAR M.-SULIȚA și DIRECȚIA S. SUCEAVA, ca nefondată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică la 5 iulie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. M.M.
Tehnored. K.C./KC
Ex.7
10.07.2013
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 588/2013. Judecătoria CÂMPULUNG... | Reexaminare taxe de timbru. Sentința nr. 671/2013. Judecătoria... → |
|---|
