Obligaţie de a face. Sentința nr. 168/2013. Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 168/2013 pronunțată de Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 1888/206/2012
Dosar nr._ Obligația de a face
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPULUNG MOLDOVENESC
JUDEȚUL SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 168
Ședința publică din 11 februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTEMARIA I. G.
GREFIER M. S.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect „obligația de a face”, formulată de reclamanții C. V. și C. M., în contradictoriu cu pârâții A. E. și A. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reclamanta C. M. personal și pârâta A. E. personal și asistată de av. L. N., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța acordă cuvântul pe excepțiile invocate de pârâți.
Referitor la excepția netimbrării acțiunii, avocat L. N. pentru pârâți, solicită admiterea acesteia întrucât nu a timbrat cererea de chemare în judecată în mod corespunzător, raportat la obiectul cauzei.
În acest sens, instanța ia o declarație reclamantei C. M. care arată că solicită crearea unui drum de trecere, susținerile fiind consemnate în procesul verbal atașat aparte la dosar.
Față de declarația reclamantei C. M., instanța califică prezenta cauză ca fiind o servitute de trecere, constată că este legal timbrată având în vedere suprafața pentru care se solicită servitutea, respectiv 20% din valoarea indicată și respinge excepția netimbrării acțiunii, ca nefondată.
Instanța pune în discuția părților și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Avocat L. N. pentru pârâți, solicită admiterea excepției, întrucât din declarația dată la termenul de astăzi de către reclamantă, aceasta confirmă că nu deține nici o suprafață de teren vecină cu a pârâtei A. E., respectiv fondul dominant nu se învecinează în mod direct cu fondul aservit, nefiind îndeplinite în cauză disp. art. 616 Cod civil.
Instanța revine de la audierea martorilor propuși de părți, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților.
JUDECĂTORIA
Constată că prin cererea înregistrată la data de 15 octombrie 2012, reclamanții C. V. a Ghe. și C. M. au chemat în judecată pe pârâții A. E. și A. D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați aceștia la desființarea porții și deschiderea accesului care a fost de peste 10 de ani peste terenul în suprafață de 1887 mp, care l-au îngrădit pe o porțiune de 3,30 m lungime și 3 m lățime din drumul de acces la gospodărie.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, montând o poartă din lemn de brad, pârâții le-au blocat ieșirea la servitutea de pe terenul locuitorului V. I. a Ș., pe unde atât ei cât și părinții lor împreună cu toți vecinii ies cu trăsura după fân pentru animale, lemne de foc și alte transporturi necesare în viața de zi cu zi și că inclusiv pârâta A. E. trece tot pe acest traseu, fiind unica posibilitate de a circula în zonă.
De asemenea au mai precizat faptul că pe data de 08 octombrie 2012 a încuiat acea poartă cu un lacăt și lanț, blocând definitiv accesul în prag de toamnă, când trebuie să se aprovizioneze cu cele necesare pe timp de iarnă.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul A. D. a invocat mai multe excepții, respectiv: excepția netimbrării acțiunii întrucât potrivit disp. art. 1 din Legea nr. 146/1997 acțiunile și cererile introduse de instanțele judecătorești precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta lege și se taxează în mod diferențiat după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lege; excepția nemotivării în drept a acțiunii, deoarece această cerere nu este motivată în drept pentru ca pârâții să-și poată face apărările necesare în funcție de aceasta și că potrivit disp. art. 112 alin. 1 pct. 4 Cod proc. civilă „cererea de chemare în judecată va cuprinde: arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea”.
De asemenea, pârâtul a mai invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei de interes, arătând că reclamanții solicită prin acțiunea formulată, ca pârâta A. Eena să le permită accesul pe proprietatea acesteia și să deschidă o poartă pe care aceasta a blocat-o.
În primul rând, reclamanții nu au nici o proprietate învecinată cu cea a pârâtei, nu sunt proprietarii unei suprafețe de teren limitrofe cu a acesteia, arătând că potrivit disp. art. 616 cod civil „proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona”.
S-a menționat de către pârât că prin loc înfundat se înțelege acel teren care este înconjurat de alte proprietăți, fără ca titularul dreptului de proprietate asupra fondului dominant să aibă vreo altă posibilitate de ieșire la calea publică, iar în situația de față terenurile proprietatea reclamanților nu au caracter de loc înfundat în raport de disp. art. 616 Cod civil, aceștia având acces direct la drumul comunal.
Terenul proprietatea pârâtei se află în intravilanul localității Vatra Moldoviței, . numit „Pouhari” se învecinează cu proprietatea lui V. I., I. I., I. G. și drumul de acces și că suprafața este de 1887 mp teren identic din punct de vedere cadastral cu parc. nou formată nr. 1085/121 fânaț din CF 409 a ..
Din cele arătate în cererea de chemare în judecată și din actele depuse de către reclamanți rezultă fără dubiu că fondul dominant nu se învecinează în mod direct cu fondul aservit, iar terenul proprietatea pârâților nu se învecinează în mod direct cu terenul proprietatea acestora, fiind despărțite de terenul altor proprietari.
S-a mai arătat de către pârât că nu sunt reale susținerile reclamanților din acțiune referitoare la faptul că din totdeauna s-a circulat prin acel loc, întrucât niciodată nu a existat o cale de acces la calea publică peste terenul proprietatea pârâtei, acesta având categoria de folosință fânaț, suprafața lor de teren învecinându-se cu o cale de acces care este folosită de toți proprietarii limitrof.
Proprietarul fondului dominant nu are dreptul să-și aleagă fondul aservit, ci este obligat să ceară stabilirea dreptului de trecere pe calea de acces cea mai scurtă, în acest sens fiind incidente prevederile disp. art. 617 și 618 Cod civil.
Pârâta A. E., prin întâmpinarea depusă la dosar, a arătat că reclamantul C. V. are un comportament violent îi tulbură posesia la o livadă de 30 prăjini îngrădită cu gard și îi sparge gardul cărând cu faetonul material lemnos nerespectând sezonul de iarnă ci s bagă cu trăsura și pe timp de vară provocând pagube prin distrugerea recoltei.
S-a precizat de către pârâtă că reclamanții au drum de acces de la domiciliul lor către . care este în evidența notariatului, adică în plan, iar drumul spre pădure se face prin islazul comunal, pe unde trec toți cei care locuiesc în zonă, dar aceștia au ales calea cea mai scurtă prin livada ei.
Ulterior, reclamanții au formulat răspunsuri la întâmpinare, prin care au arătat că pârâtul A. D. nu este proprietarul terenului ce face obiectul acțiunii, dar este ginerele pârâtei A. E., care intervine și o apără ori de câte ori este nevoie. În plus, acesta împreună cu fiica pârâtei au primit de mai mulți ani în folosință terenul cu care ei se învecinează și care a fost închis de aceasta, așa se face că după sărbătorile Crăciunului acesta a sărit cu furca la fiul lor C. V. I. în timp ce se afla pe terenul lui V. I. adunând lemne de foc pentru necesarul gospodăriei.
S-a mai precizat de către reclamanți că au cumpărat fânul de la I. E. lui F. și trebui dus la domiciliu dar numai peste terenul în litigiu, însă pârâții îi împiedică cu amenințări și intervenția cu forța exercitată de acest A. D., care se comportă ca adevărat proprietar, cu toate că este o persoană străină.
În final, au arătat că nu au altă cale de ieșire la căile publice decât numai peste poarta inclusă pe o lungime care a fost folosită de părinții lor de zeci de ani și apoi de ei, până la apariția lui A. D..
În cauză au fost depuse la dosar: planuri de situație, extras de carte funciară, încheiere de autentificare nr. 1110/10.07.2002 emisă de Biroul de Carte funciară Câmpulung Moldovenesc.
Din ansamblul actelor existente la dosar, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 617 Cod civil, proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i se permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu. Din interpretarea acestui text de lege rezultă că pentru a se putea constitui o servitute de trecere trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să existe un loc înfundat, lipsit de acces la calea publică, acesta să fie vecin cu fondul peste care se solicită trecerea, iar titularul dreptului de trecere să fie proprietarul fondului fără ieșire la calea publică.
Potrivit planurilor de situație depuse la dosar, și extrasului CF de la fila 7 reclamanții sunt proprietarii parcelelor 418 și 1083/2 din CF 1293 a ..
Pârâta la rândul său este proprietara parcelelor 1085/121 și 1085/122 din CF 409 ., care, potrivit planului de situație de la fila 23 se învecinează cu I. G., I. I., V. I. și drumul de acces. În speța de față, având în vedere chiar susținerile reclamantei audiate la ultimul termen de judecată, ea nu este proprietara terenului pretins înfundat. Acest teren îi aparține lui I. E. F., iar reclamanta a cumpărat de la acest proprietar doar fânul.
Calitatea procesuala activa presupune existenta unei identitati intre persoana reclamantului si persoana care este titular al dreptului in raportul juridic dedus judecatii. Instanta este obligata sa verifice calitatea procesuala, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decat intre titularii dreptului ce rezulta din raportul de drept material dedus judecatii
Având în vedere că în speță nu există identitate între proprietarul terenului pretins înfundat și reclamanți, instanța urmează a admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și a respinge acțiunea în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârât.
Respinge acțiunea civilă având ca obiect„obligația de a face”, formulată de reclamanții C. V. și C. M., domiciliați în com. Vatra Moldoviței, ., jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâții A. E. și A. D., ambii domiciliați în com. Vatra Moldoviței, ., ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă.
Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. MIG
Tehnored. MS
Ex. 2/13.03.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 169/2013.... | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 1655/2013. Judecătoria... → |
|---|
