Plângere contravenţională. Sentința nr. 199/2013. Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 199/2013 pronunțată de Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 2140/206/2012
Dosar nr._ Plângere contravențională
ROMANIA
JUDECĂTORIA CÂMPULUNG MOLDOVENESC
JUDETUL SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 199
Ședința publică din 18 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. I. G.
GREFIER M. S.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională” formulată de petenta B. E. E., intimat fiind Inspectoratul de Poliție Județean Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă petenta personal și asistată de avocat L. N., lipsă fiind reprezentantul intimatului. Se prezintă și martora B. R. L..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
În temeiul art. 193 alin.1 cod procedură civilă martorul prezent depune jurământul, i se aduc la cunoștință dispozițiile cuprinse în art.260 alin.1 cod penal și în temeiul art.186 cod procedură civilă se procedează la audierea acestuia, susținerile fiind consemnate în procesul verbal aflat la dosar.
Petenta prin apărător, arată că nu mai are alte probe de solicitat în cauză.
Instanța, constatând plângerea în stare de judecată, acordă cuvântul la fond.
Avocat L. N. pentru petentă, solicită în principal admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție întrucât situația reținută în procesul verbal de contravenție nu este aceeași cu situația de fapt.
În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea „avertisment”.
JUDECĂTORIA
Constată că prin cererea formulată la data de 14 noiembrie 2012, petenta B. E. E. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 07 noiembrie 2012 de către I.P.J. Suceava – Serviciul Rutier, solicitând în principal,admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii cu sancțiunea „avertisment”.
În motivarea plângeri, petenta a susținut că în ziua de 07.11.2012, în jurul orelor 12,28 pe DN 17, în localitatea Vama, a condus auto cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 102 km/h în localitate (+52), stabilită cu aparat radar marca RYTHON, montat pe auto cu nr. de înmatriculare_ din mișcare.
S-a mai precizat de către petentă că fapta săvârșită este prevăzută de disp. art. 121 din HG nr. 1391/2006 și sancționată de disp. art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, republicată, iar în urma încheierii acestui proces verbal de contravenție s-a stabilit aplicarea unei amenzi în sumă de 630 lei și s-a reținut permisul în vederea suspendării acestuia pentru 90 de zile.
În fapt, petenta a arătat că în ziua de 07.11.2012 a fost oprită pe raza localității Vama de către un echipaj de poliție aflat într-o mașină care nu era inscripționată cu însemnele acesteia, fiind anunțată că a depășit limita de viteză cu toate că acel autoturism din dotare se afla în mișcare și că viteza care i s-a comunicat de organele de poliție nu este cea reală așa cum îi arăta vitezometrul din dotarea mașinii, ci mult mai mică.
Totodată a mai menționat petenta că atât în fața cât și în spatele vehiculului condus de aceasta mai circulau autoturisme pe ambele sensuri, iar aparatul radar a înregistrat eronat viteza cu care rula autoturismul și în aceste condiții fapta reținută nu este reală.
Intimata, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea plângerii ca netemeinică și nelegală, arătând că petenta în cauză a fost depistată la data de 07.11.2012, orele 12:28 conducând autovehiculul Peugeot cu nr. de înmatriculare_ pe DN 17 în localitatea Vama, cu viteza de 102 km/h pe sector de drum cu limita de viteză maximă admisă de 50 km/h, fiind înregistrat cu cinemometrul de control rutier, tip PYTHON II, montat pe Dacia L. nr._ având buletinul de verificare metrologică nr._ din 09.03.2012.
S-a precizat de către intimată cu petenta B. E. E. a fost sancționată pentru încălcarea prevederilor prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, modificată, cu amendă în valoare de 630 lei și reținerea permisului de conducere pentru 90 de zile.
A menționat că susținerile petentei nu sunt întemeiate întrucât din verificările efectuate rezultă că măsura dispusă de agentul constatator este legală, fiind constatată că ajutzorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, conform art. 109 alin. 2 din OUG 195/2002.
Analizând legalitatea și temeinicia plângerii contravenționale, intimata amintește că procesul verbal de constatare a contravenției, în măsura în care cuprinde constatările agentului constatator, are forță probantă prin el însăși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatarului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În această ordine de idei, în practica instanțelor s-a arătat că a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din CEDO. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
În cauză au fost administrate probe fiind audiată martora B. R. L. și s-au depus la dosar: procesul verbal de contravenție și documentația care a stat la baza încheierii acestuia, însoțită de planșe foto.
Din ansamblul actelor depuse la dosar, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 07 noiembrie 2012 încheiat de I.P.J. Suceava – Serviciul Rutier, a fost sancționată petenta cu suma de 630 lei amendă, pentru săvârșirea faptei prev. de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, modificată, cu aplicarea măsurii tehnico – administrative de reținere a permisului de conducere pentru o perioadă de 90 de zile.
În sarcina contravenientei s-a reținut faptul că la data de 07 noiembrie 2012 ora 12:28 a condus pe DN 17 pe raza comunei Vama autoturismul marca Pejou cu nr. de înmatriculare_ cu o viteză de 102 km/h (+52 km/h) în localitate, fiind înregistrat cu aparatul radar PYTHON, montat pe autoturismul_ aflat în mișcare.
Articolul 17 din OG 2/2001 determină condițiile de valabilitate a procesului verbal a căror nerespectare este sancționată cu nulitatea absolută, precizând expres că „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal”.
Sub aspectul legalității, instanța constată că în cauză nu se poate reține existența vreunui motiv de nulitate absolută a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, prevăzut de art. 17 din O.G. 2/2001, acesta fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor legale.
Instanța reține că procesul verbal de contravenție se bucură de forță probantă proprie atunci când cuprinde constatări personale ale agentului constatator, constatări care sunt prezumate a fi reale câtă vreme procesul verbal este întocmit cu respectarea cerințelor legale privitoare la formă (art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001), iar contravenientul nu face dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută de către agentul constatator.
Această soluție este în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în ceea ce privește asimilarea procedurii contravențională celei penale și aplicarea prezumției de nevinovăție prevăzută de art. 6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aspecte subliniate și în cauza A. contra României.
În cauză s-a depus documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție astfel că din buletinul de verificare metrologică și întâmpinarea depusă rezultă că autoturismul a fost înregistrat cu viteza de 102 km/h, aspecte înregistrate pe hard disc, fiind înaintate la dosar și planșele foto cu privire la abaterea săvârșită.
Martorul audiat în cauză la propunerea contravenientei a arătat că viteza pe care o avea petenta nu putea să fie de 102 km/h întrucât merge frecvent cu mașina acesteia și niciodată nu a depășit 100 km/h.
Instanța reține că potrivit prevederilor art. 49 alin. 1, 3 din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h pentru anumite sectoare de drum și în anumite condiții, administratorul drumului putând stabilind și limite de viteze superioare, dar nu mai mult de 80 km/h, precum și limite de viteză inferioare, dar nu mai puțin de 30 km/h pentru toate autovehiculele.
Încadrarea într-o anumită faptă contravențională din cele prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 și aplicarea sancțiunii este determinată de măsurarea exactă a vitezei vehiculului condus, cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cinemometrul (aparat radar).
Conform Ordinului nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre), cu modificările și completările ulterioare, respectiv art. 3.1.1. lit. c. pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, în regim de deplasare, eroarea maximă tolerată este de: +/- 4 km/h pentru viteze până la 100 km/h și +/- 4% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h, iar pentru aparatele care funcționează în regim staționar eroarea tolerantă este de +/- 3 km/h pentru viteză de până la 100 km/h și +/- 3% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h.
Prin urmare, având în vedere eroarea maximă tolerată, plecând de la viteza menționată în procesul verbal de contravenție de 103 km/h și faptul că aparatul radar funcționa în regim de deplasare, rezultă că măsurarea vitezei vehiculului petentului face dovada absolută până la limita de 99 km/h, limită de la care încep erorile de măsurare (103 km/h valoare măsurată – 4% eroarea de măsuri).
În cauză intimata nu a făcut vreo dovadă din care să rezulte că la măsurarea vitezei autovehiculului petentului s-a avut în vedere această eroare de măsură, aspect față de care acesta a solicitat anularea procesului verbal de contravenție.
Cu privire la acest aspect instanța precizează că ea nu este legată de calificarea agentului constatator decât în ipoteza în care aceasta este corectă, întrucât în faza judiciară, instanța de judecată poate califica sau recalifica contravenția, în funcție de elementele sale intrinseci, de probatoriu și nu în funcție de încadrarea dată de agentul constatator.
Această concluzie se desprinde cu atât mai mult cu cât CEDO a asimilat procedura contravențională celei penale, unde instanța stabilește și poate schimba încadrarea juridică în raport de fapta săvârșită, întrucât și în considerarea aspectelor vizând eroarea de măsurare, instanța face aplicabil principiul „in dubio pro reo”, pe care îl aplică în materia contravențională având în vedere că s-a stabilit că aceste fapte intră în sfera acuzațiilor de natură penală și astfel consideră că eroarea admisă de norma amintită mai sus trebuie interpretată în favoarea petentului, pentru că în caz contrar ar putea considera că acesta a condus cu 107 km/h, eroarea fiind de +/- 4%.
Instanța nu poate însă să considere că petenta nu se face vinovată de conducerea autoturismului peste viteza legală, astfel încât să se impună anularea procesului verbal de contravenție creând o situație inechitabilă față de o persoană care ar conduce cu o viteză de sub 100 km/h.
În consecință având în vedere valoarea până la care măsurarea vitezei vehiculului petentului reprezintă o dovadă absolută, instanța va recalifica contravenția săvârșită, respectiv cea de conducere a unui autovehicul peste viteza legală aplicând sancțiunile prevăzute de art. 102 alin. 2 raportat la art. 108 alin. 1 lit. d din O.U.G. 195/2002.
Față de cele expuse mai sus, instanța va admite, în parte plângerea formulată și va înlocui sancțiunea aplicată petentului prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 07.11.2012 întocmit de I. Județean de Poliție Suceava din: 9 puncte – amendă în sumă de 603 lei și măsura complementară de suspendare a exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, în sancțiunea 9 puncte - amendă în sumă de 603 lei și 6 puncte penalizare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte plângerea contravențională formulată de petenta B. E. E., domiciliată în .. 524 A, jud. Suceava, intimat fiind Inspectoratul de Poliție Județean Suceava și în consecință:
Înlocuiește sancțiunea aplicată petentei prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 07.11.2012 întocmit de I. Județean de Poliție Suceava din: 9 puncte – amendă în sumă de 603 lei și măsura complementară de suspendare a exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, în sancțiunea 9 puncte - amendă în sumă de 603 lei și 6 puncte penalizare.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.02.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. M.I.G.
Tehnored..M.S
Ex: 4/20.03.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 153/2013. Judecătoria CÂMPULUNG... | Îndreptare eroare materială. Sentința nr. 194/2013.... → |
|---|
