Plângere contravenţională. Sentința nr. 602/2013. Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 602/2013 pronunțată de Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 260/206/2013
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMANIA
JUDECĂTORIA CÂMPULUNG MOLDOVENESC
JUDEȚUL SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR.602
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 24 M A I 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. V.
GREFIER M. C.
La ordine judecarea plângerii contravenționale introdusă de petenta P. D. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură relațiile solicitate de la intimat.
Având în vedere că intimatul a depus la dosar relațiile solicitate, constată plângerea în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile da față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 04.02.2013, petenta P. D. a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 23.01.2013 de agentul șef S. N. din cadrul Poliției mun. Câmpulung Moldovenesc.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că, prin procesul verbal arătat mai sus a fost sancționat pentru încălcarea regimului de viteză în localitate având 104km/h, pentru care i –a fost reținut permisul de conducere.
A precizat petenta că radarul Autovision are două moduri de funcționare, în funcție de tipul de drum, iar modul oraș se recomandă a fi utilizat pentru viteze de patrulare de maxim 70 km/h, iar la modul șosea se recomandă a fi utilizat la viteze de patrulare mai mari de 65km/h., deoarece radarul elimină automat semnalele false.
Întrucât viteza se încadrează în marja de eroare acceptată de Biroul Român de Metrologie Legală, a solicitat să se dispună anulara procesului verbal de constatare a contravenției.
A mia arătat petenta că, în momentul când a fost înregistrată de aparatul radar, atât în sensul său de mers cât și din cel opus, circulau autovehicule și consideră că viteza de 104 km./h putea fi viteza de deplasare a unui alt autovehicul.
Plângerea nu a fost întemeiată în drept.
Pentru susținerea plângerii, petenta a depus la dosar procesul verbal contestat.
La data de 27.02.2013 intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că, la data de 12.01.2013 echipajul de poliție rutieră din cadrul Poliției rutiere a Mun. Câmpulung Moldovenesc, a depistat-o pe intimata circulând cu autoturismul marca L. cu numărul de înmatriculare_ , pe direcția Vatra Dornei spre Suceava, având viteza de 104 km/h, aspecte prelucrate pe hard disk . CM 01.
La întâmpinarea formulșată, intimatul a anexat documentația ce a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat, respectiv:planșe foto,copie buletin de verificare metrologică și copie carte de identitate pentru vehiculul cu nr._ .- MAI_.
În cauza s-a administrat proba cu înscrisurile menționate mai sus.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/23.01.2013, petenta P. D., a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 700 lei, reținându-se în sarcina acesteia săvârșirea contravenției prev și ped. de disp. art.48, art. 49, art. 102, alin. 2 și alin. 3 lit. a din oug 195/2002.În sarcina petentei s-a reținut că, la data de 12.01.2013, ora 15:35, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ , pe . Câmpulung Moldovenesc, cu viteza de 104 Km/h în localitate și nu avea asupra sa documentele prevăzute de lege.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate și din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței).
Din analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului cu nr. de înmatriculare_, condus de către petentă, s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu cinemometrul de control rutier, tip radar AUTOVISION iar deplasarea autoturismului a fost înregistrată video cu camera video . 451, montat pe autoturismul MAI37497.
De asemenea, între procesul-verbal și probele depuse de intimat în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează în totalitate. În planșele foto aflate la fila 18 din dosar s observă foarte clar numărul de înmatriculare al autoturismului condus de petentă, respectiv SV 0MVZ, precum și viteza maximă de 104 km / h avută de acesta în data de 12.01.2013, ora 15: 33:40.
Susținerea petentei, în sensul că viteza înregistrată de aparatul radar putea să fie a altui vehicul care circula pe drum în același timp, este nefondată întrucât, din planșele foto depuse la dosar rezultă că, la ora 15: 33:40, când s-a înregistrat viteza maximă, nu mai era nici un vehicul în mișcare pe porțiune de drum pe care a fost surprinsă petenta.
Susținerile petentei referitoare la faptul că nu putea avea viteza de 104 km / h sunt contrazise de probele depuse la dosar de intimat și singura modalitate legală de stabilire a vitezei cu care a circulat un autovehicul este înregistrarea acesteia de către aparatul radar verificat metrologic, neavând valoare probatorie „aprecierea” petentului.
în conformitate cu dispozițiile pct. 3.5.1. din Norma de Metrologie Legală înregistrările efectuate trebuie să cuprindă: data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate și imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia. Aceste dispoziții legale sunt respectate în cauza de față, planșele foto depuse de intimat cuprind data și ora la care înregistrarea a fost efectuată, respectiv 12.01.2013, valoarea vitezei măsurate, respectiv 104 km/h și imaginea autoturismului precum și numărul de înmatriculare al autoturismului condus de petentă.
Față de aspectele menționate în paragraful anterior este necesar a se preciza faptul că Norma de Metrologie Legală NML o21-25. nu are conținutul descris de petentă în plângere, fiind modificat prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 153/2007, respectiv Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/2009.
În ceea ce privește aceste susținerea petentei privitoare la aplicabilitatea marjei de eroare, stabilită potrivit normelor de metrologie NML 021-05/2005, instanța o consideră neîntemeiată.
Astfel, potrivit art. 3.1.1 lit. c) din Normele de metrologie NML 021-05/23.11.2005, aprobate prin Ordinul 301/2005 al Biroului Român de Metrologie Legală, eroarea maximă tolerată pentru măsurarea vitezei, in condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, este de +/- 4 km/h pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h.
Instanța constată însă că, în urma verificării cinemometrului, după analiza rezultatelor obținute conform procedurii de verificare metrologică, se eliberează un buletin de verificare cu mențiunea „admis". Aceasta înseamnă că eroarea de măsurare a respectivului cinemometru s-a încadrat în limitele admise de Normele de metrologie NML 021-05/23.11.2005 și funcționează corect. Prin urmare, măsurătorile efectuate cu acel cinemometru sunt legale și nu se mai poate interveni asupra lor în sensul în care agentul constatator va scădea sau adăuga valoarea de 4 km/h, acesta neavând decât obligația de a constata valoarea indicată de cinemometru.
Această marjă este avută în vedere la validarea metrologică a aparatului, iar nu la determinarea vitezei într-un caz concret și la încadrarea juridică a faptei.
În aceste împrejurări instanța reține că stabilirea vitezei de deplasare a petentului s-a realizat în condițiile legii, respectiv cu un mijloc certificat și verificat metrologic (cinemometru), astfel că forța probantă a procesului-verbal de contravenție nu rezultă doar din aplicarea principiului general din dreptul administrativ referitor la prezumția de legalitate a actului întocmit de un agent al statului, ci și din dovezile în baza cărora s-a întocmit, respectiv de buletinul de verificare metrologică a cinemometrului despre care se susține că a înregistrat viteza de deplasare a petentului la momentul constatării contravenției și de fotografia aparatului, din care rezultă că autovehiculul condus de petent a circulat cu o viteză de 104 km/h.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentului, constând în depășirea vitezei maxime admise cu peste 50 km/h, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni, în limitele prevăzute de art. 98, alin. 4 din OUG 195 / 2002 (9 – 20 puncte amendă) și cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile potrivit 102, alin. 3 lit e din același act normativ.
Prin urmare, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța constată că petentul a fost sancționat în mod corect cu 9 puncte amendă în cuantum de 700 lei alături de care i s-a aplicat pedeapsa complementară a reținerii permisului de conducere pentru depășirea vitezei cu mai mult de 50 km / h.
Referitor la cea de-a doua fapta reținută în sarcina petentei,constând în aceea că, la data menționată mai sus, aceasta nu avea asupra sa documentele prevăzute de lege,instanța reține că aceasta nu a contestat situația de fapt reținută de agentul constatator.
Așadar, sancțiunile au fost corect individualizate, având în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, față de pericolul ridicat de a se produce un accident de circulație ca urmare a faptei săvârșite de către petent, aceasta circulând în localitate cu o viteză cu mult peste cea legală și în condițiile în care avea permisul de conducere reținut
Pentru toate aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunile aplicate au fost corect individualizate, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională introdusă de petenta P. D. domiciliată în municipiul Suceava, ..120A, judetul Suceava, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 24 mai 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.L.VB.
Tehnored.MC/LM
Ex.:2
19 iunie 2013
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 620/2013.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 600/2013.... → |
|---|
